Casa Dinozaurilor Pitici de la Sânpetru

TIPĂREȘTE

Date generale privind Casa Dinozaurilor Pitici

În Țara Hațegului, în drum spre vestitele obiective turistice Cetatea Colț, Mănăstirea Colț și Cetatea Mălăiești, treceți prin satul Sânpetru (comuna Sântămăria-Orlea, jud. Hunedoara).

Zona Hațegului este recunoscută internațional și pentru speciile sale unice de dinozauri pitici. Situl paleontologic (fosilifer) de lângă satul Sânpetru, situat în partea centrală a Țării Hațegului, este locul de unde a pornit aventura descoperirii dinozaurilor pitici. Înainte de ajunge la Sânpetru treceți și pe lângă conacul (castelul) aflat în ruină al baronului Nopcsa, cel de la care a pornit odiseea dinozaurilor pitici. În fața castelului este doar un panou informativ, dar accesul este interzis. Din câte am auzit, construcția este propusă pentru reabilitare.

Muzeul „Casa Dinozaurilor Pitici” inaugurat în anul 2013 într-o fostă crâșmă din satul Sânpetru cinstește cercetările care au dus la descoperirea dinozaurilor pitici, cu specii unice în lume în peisajul reptilian de acum 60-70 milioane ani (Cretacic superior, la sfârșitul Mezozoicului) făcute în situl fosilifer de la marginea satului. Primele cercetări au fost intreprinse la începutul secolului XX de către baronul local Franz Nopcsa (1877-1933, sau Francisc Nopcea, sau chiar Nopchia, baron de Silvașul de Sus, sau Felső-Szilvási báró Nopcsa Ferenc), erudit paleontolog și etnolog (”albanolog”), dar și mare aventurier, care se trage dintr-o foarte veche familie românească din Hațeg. A publicat o mulțime de lucrări științifice, dar materialele (fosilele) adunate, fie au fost vândute Muzeului Național de Istorie Naturală din Londra, fie donate Muzeului de Științe Naturale din Budapesta. Viața acestui om bate filmul.

Cercetările au fost reluate în 1977 de către Dan Grigorescu, profesor de Paleontologie la Universitatea București, ulterior și de alți cercetători români sau străini, fiind descoperite mai multe specii noi și puncte fosilifere în Țara Hațegului.

În Bazinul Hațeg au fost descoperite mai multe specii de dinozauri dintre care amintim dinozauri ierbivori (Magyarosaurus dacus, Telmatosaurus transsylvanicus, Struthiosaurus transsylvanicus și Rhabdodon priscus), dinozauri carnivori (Megalosaurus hungaricus, Bradycneme draculae, Heptasteronis andrewsi, Elopteryx nopcsai și Balaur bondoc) și un pterozaur (reptile zburătoare) gigant, Hatzegopteryx tambena ("Uriașul cu aripi din Hateg”) cu anvergura aripilor de 12m.

În afară de dinozauri au mai fost descoperite resturi de crocodil (Allodaposuchus precedens), broaște țestoase (Kallokibotion bajazidi) și altor vertebrate (pești, amfibieni, mamifere).

Suprafața de 5,0 ha a sitului fosilifer Sânpetru este integrată în Geoparcul Dinozaurilor "Țara Hațegului".

Locuitorii din zonă vă vor îndruma cu mare amabilitate să găsiți muzeul. Când am ajuns noi, muzeul era închis. Ne-am tot foit prin fața lui și apoi am întrebat în magazinul/bufetul de vis-a-vis. Doamna de la tejghea a dat niște telefoane, ne-a spus că ”ghidul” nu este disponibil, dar ne-a deschis ușa muzeului și ne-a lăsat să ne descurcăm prin forțe proprii deoarece dinozaurii E periculoși.

În prima cameră, amenajată pentru studiu, ne întâmpină Hatzegopteryx tambena ("Uriașul cu aripi din Hațeg”) un pterozaur uriaș având anvergura de 12 m. Acest ”animăluț” gigant face notă discordantă cu restul dinozaurilor pitici, dar trebuie să-l iertăm, pentru-că era zburător și nu prea îi păsa de ”nanismul insular”. Teoria acceptată pentru nanismul lor, teorie cu care eu personal nu prea mă împac, spune că dinozaurii pitici din zona Hațegului au trăit probabil în condiții grele pe o insulă izolată. Au fost nevoiți să se adapteze (prin subalimentare) la aceste condiții mizerabile și de aceea sunt de două-trei ori mai mici decât confrații lor din lume.

Din sala de studiu, trecem în sala mare de unde pe peretele opus al următoarei camere vedem reconstituită fosila unui dinozaur pitic. Este fosila lui ”Elopteryx nopcsai” (de la Nopcsa...) descoperit aici la Sânpetru, un drăgălaș dinozaur pitic de 1 m înălțime și care probabil vâna în haite. Sub fosila domnului Elopteryx nopcsai vedem fotografii înfățișând cercetări desfășurate în șantierele paleontologice. În diorama de alături îl vedem iarăși pe distinsul Elopteryx nopcsai, la scară naturală, desfășurându-se voios în mediul său natural. Noroc că ne protejează sticla dioramei, că altfel ne-ar fi consumat cu tot cu pene.

Din înaltul cerului ne survolează pterodactilul Hatzegopteryx tambena și la cei 12 m anvergura aripilor ai săi, cred că nu e bine să zăbovim. Altfel, putem păți ce a pățit Luana, adică Raquel Welch (doamne, ce bine îi stătea în blănițele alea minuscule...) în anticul film artistic ”One Million Years B. C. ” (1966) imdb.com/title/tt0060782 primul meu film cu tematică ”paleontologică” pe care l-am văzut. La vremea respectivă nu am sesizat eroarea științifică grosolană în care oamenii primitivi ai Epocii de piatră ajung să se confrunte cu dinozaurii mezozoici, mai vechi cu 60 milioane ani... de, pe mine mă atrăgeau... ”dinozaurii”... și nu adevărurile științifice.

Revenim în camera mare și de pe peretele stâng ne privesc albăstritul Telmatosaurus transsylvanicus și roșcatul, simpaticul, ”Balaur bondoc” (nume științific, nu e glumă).

- De ce râdeți? Chiar așa îl cheama mama lui: ”-Bondocel, vino să-ți dau cărniță! ” Dar pe cât de mic, pe atât de feroce... Cu Bondocel însă ne vom întâlni mai bine într-o emisiune viitoare într-un alt muzeu din orașul Hațeg.

În camera alăturată, într-un loc luminos dar bine adăpostit, și-a făcut culcușul un Telmatosaurus transsylvanicus. E din gașca ”dinozaurilor cu cioc de rață”, băiat liniștit (vegetarian) și familist convins, lăsând-ne și nouă multe ouă fosilizate.

Ne îndreptăm spre colțul de creație, de imaginație și de studiu al copiilor: ”Prietenii mici ai dinozaurilor pitici”. Aici ei află că primele studii au fost intreprinse la începutul sec. XX de către Franz Nopcsa (1877-1933), baronul aventurier care locuia în zonă. Studiile au fost reluate în 1977 de către profesorul Dan Grigorescu, din București, ulterior și de alți cercetători români sau străini.

În Bazinul Hațegului au fost descoperite mai multe puncte fosilifere și mai multe specii de reptile, unicat în lume, din care amintim:

- Un pterozaur (reptile zburătoare) gigant, Hatzegopteryx tambena ("Uriașul cu aripi din Hateg”) cu anvergura aripilor de 12m

- Dinozauri ierbivori: Magyarosaurus dacus, Telmatosaurus transsylvanicus, Struthiosaurus transsylvanicus, Zalmoxes robustus și Rhabdodon priscus

- Dinozauri carnivori: Megalosaurus hungaricus, Bradycneme draculae, Heptasteronis andrewsi, Elopteryx nopcsai și Balaurul bondoc

După atâta dinozăureală pitică, subiectul a început să ne incite, așa că ne îndreptăm spre un șantier paleontologic din camera cu Elopteryx nopcsai. Cu mâna dreaptă spargem bolovanii, cu stânga curățim fosilele, iar cu cealaltă facem schița (fetei iubite).

Să recapitulăm:

- Hatzegopteryx thambema - pterozaur gigant având 12 anvergura aripilor și 3 m craniul, prădător (nu este dinozaur, ci reptilă zburătoare)

- Telmatosaurus transylvanicus - dinozaur ierbivor cu cioc de rață, maxim 5 m lungime și maxim 0,5 t greutate, trăia în zonele umede

- Struthiosaurus transylvanicus - dinozaur ierbivor, 2,2m lungime, cu corpul protejat de o platoșă alcătuită din plăci osoase fine

- Zalmoxes robustus - dinozaur ierbivor, lungime maxim 3m, maxim 350 kg greutate, trăia în zonele umede pe lângă ape

- Elopteryx nopcsai - dinozaur carnivor cu o inălțime de 1 metru, pe care ni-l putem imagina atacând în haită dinozauri ierbivori

- Balaur bondoc - dinozaur din grupul raptorilor, mic (1,8-2,1 m lungime) dar probabil foarte feroce, cu dinți și ghiare puternice

Gata, am terminat cu dinozăureala.

Vă doresc vise plăcute...

Cu ocazia vizitei făcute la Casa Dinozaurilor Pitici din Sânpetru am realizat următorul videoclip

---

VIZUALIZĂRI: 5150 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI