Cautand linistea

TIPĂREȘTE

Se spune ca telul e acela care ne duce mai departe. Anul trecut, venind din Bulgaria si mai avand cateva zile de concediu disponible, ne-am propus sa facem un preliplu prin tara, astfel intrand in tara pe la Girgiu unde urma sa poposim pentru o noapte, aveam sa mergem prin Bucuresti catre Curtea De Arges, Barajul Vidraru, Ramnicu Valcea, Transalpina, unde urma din nou sa poposim, iar de aici aveam sa mergem prin Petrosani catre Hunedoara avand ca principala destinatie in zona Manastirea Prislop. Acesta fiind destul de departe de orasul nostru de bastina, aceasta era ocazia perfecta de a vizita aceasta minunata manastire. Fiind in ajun de Sfanta Marie, cu greu am gasit cazare fara rezervare prealabila, dupa indelungi cautari, la Hotel Maier din Hunedoara (vezi impresii) unde am si poposit. A doua zi, pe o vreme superba am pornit spre localitatea Silvasu de Sus, localitate langa care se afla Manastirea Prislop, undeva in jur de 15km de Hunedoara. Drumul pe doua benzi, nu foarte bun dar nici foarte prost, acceptabil, ca mai toate soselele de la noi . Dupa cum va spuneam, s-a nimerit ca aceasta vizita sa fie exact in ziua de Sfanta Marie, iar apropiindu-ne de manastire sa descoperim foarte multi oameni ce se indreptau catre aceiasi destinatie. La circa 250m de manastire, un om de ordine (voluntar presupun) ne-a facut semn sa intram pe partea stanga intr-o parcare amenajata pe o pajiste pe un deal, acesta fiind arhiplina de masini, gasindu-ne cu greu un loc. De aici am pornit pe jos catre manastire pe langa multele masini si microbuze parcate pana la intrarea in aceasta.

Dupa ce am trecut de intrarea in manastire parca am pasit in alta lume, totul era de un verde crud, iar padurea ce inconjoara totul parca e un perete de antifonare dintr-o sala de concerte. Se spune ca aceasta manastire e unul din cele mai importante asezaminte religiose ortodoxe din Transilvania, iar vazand cata lume e aici avea sa ne intareasca certitudinea in acest lucru. Unul din principali "magneti" ce atrag credinciosii si pelerinii aici sunt ce doi mari traitori ce au vietuit aici: Sfantul Ioan de la Prislop si Parintele Arsenie Boca. Conform Wikipedia, despre Sfantul Ioan de la Prislop se spune ca " in prima jumătate a secolului XVII s-a nevoit în jurul Mănăstirii Prislop un sihastru sfânt, anume Ioan, de loc din satul vecin Silvașul de Sus. Acest cuvios, luând din tinerețe jugul lui Hristos și dorind să urmeze nevoinței Sfântului Nicodim de la Tismana, s-a făcut călugăr în Mănăstirea Prislop. Apoi, săpându-și peștera într-o stâncă sub munte, asemenea altor sihaștri, s-a nevoit acolo singur până la moarte cu grele și neștiute osteneli. Cuviosul Ioan Sihastrul, bineplăcând lui Dumnezeu și umplându-se de darul Duhului Sfânt, s-a săvârșit în acea peșteră în ultimele decenii ale secolului XVII, proslăvindu-se după moarte ca făcător de minuni. Moaștele Sfântului Ioan de la Prislop au fost duse la o mănăstire din Țara Românească, probabil la Tismana. " Cu toate ca moastele sfantului nu sunt aici, grota in care acesta a trait este loc de pelerinaj.

Trecand pe langa marea de oameni ce participau la slujba din biserica manastirii, mergand pe o aleie construita in padure, cam pe o distanta de 150m, am ajuns intr-o poiana rupta parca din poveste, in capatul acesteia aflamdu-se micul cimitir in care-si duc sonul vesnic maicutele trecute la cele sfinte iar dupa acesta, in poala padurii, se gaseste mormantul Parintelui Arsenie Boca, loc de pelerinaj si rugaciune, inconjurat de o mare de flori - am si cateva fotografii facute in acest loc, nu stiu daca era interzis fotografiatul dar aveam acea senzatie pe care o ai intr-un muzeu cand fotografiatul e interzis si tu incerci sa "furi cate un cadru". Despre Parintele Arsenie Boca, tot conform Wikipedia aflam ca acesta " (nascut 29 septembrie 1910, decedat. 28 noiembrie 1989), părinte ieromonah, teolog și artist român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București), supranumită Capela Sixtină a Orientului. " Despre viata si opera acestuia se pot spune si scrie foarte multe (pentru cei interesati se gasesc nenumeroase lucrari atat scrise cat si pe internet), ceea ce vreau sa subliniez e atmosfera creata de credinciosi si de catre natura la mormantul acestuia. Din acest loc, mergand inaite prin padure, se merge catre grota sfantului Ioan de la Prislop, cu toate ca afara era o caldura destul de mare, aici e o racoare placuta si o liniste nefireasca.

Despre Manastirea Prislop voi adauga cateva date, tot din aceiasi sursa, Wikipedia: "Nu se cunosc începuturile mănăstirii. Deoarece era amplasată pe pământuri care ținuseră de nobilii români din Ciula, se poate presupune că ei au fost ctitorii laici ai locașului. Nu se poate vorbi, cu nici un fel de date pozitive, despre vreo sihăstrie din secolele XIII-XIV. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: "Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405) ". Lui Nicodim tradiția i-a pus în seamă un lung șir de alte mănăstiri care au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici cea mai mică relație nu se poate face între Prislop și Nicodim de la Tismana. Pe la jumătatea secolului XVI, Mănăstirea Prislop ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în vecinătatea clădirilor actuale. Zamfira a acționat sigur la o mănăstire preexistentă, pentru că ea, ca femeie, nu avea drept la ctitorire de mănăstire de bărbați. Îngrijorată de salvarea sufletului ei, după a patra căsătorie cu nobili transilvani care nu erau de religie ortodoxă, ea a înzestrat lăcașul cu odoare scumpe și moaște. Dintre ele, pe cât se pare, doar o icoană a ajuns până astăzi. Piatra funerară a Zamfirei, sfărâmată în mai multe bucăți, se găsește la Prislop. Ea conținea inscripții latine și chirilice. Doi egumeni, Ioan și Teofil, sunt pomeniți în documente. Nu se cunoaște absolut nimic despre rolul lor în administrarea mănăstirii. Probabil că în secolul al XVII-lea a fost întemeiază la Prislop școala de învățătură bisericească pentru tinerii care urmau să devină preoți la sate. În anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Bălgrad (Alba Iulia), iar Teofil devine în 1615 episcop la Vad. Aici în secolul XVII viețuiește Sfântul Ioan de la Prislop. În secolul al XVIII-lea a fost mănăstire greco-catolică. A primit un ultim veșmânt de frescă sub semnătura lui Simion din Pitești. Din acesta se conservă doar câteva fragmente. A fost adânc implicată în frământările religiase ale secolului al XVIII-lea, dintre greco-catolici și ortodocși. În secolul al XIX-lea era aproape pustie și administrată de preoți de mir. Curând după ce a fost trecută la ortodocși (1948), a fost desființată și alocată pentru destinații laice. S-a refăcăt ca lăcaș mănăstiresc după anul 1975, cu o comunitate de călugărițe. "

Sper ca aceste date sa nu faca plictisitor acest review, voi adauga fografiile facute in acest loc si nu in ultimul rand, sa recomand tuturor celor dornici de liniste spirituala si frumusete naturala, sa viziteze acest locas!

Vacante placute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3222 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI