Pensiunea Emanuel [Garda de sus] - O oaza de liniste si verdeata

TIPĂREȘTE

Continui sa va povestesc despre periplul nostru in Ardeal -o excursie minunata oferita de sotul meu. Am ajuns la partea in care, plecand de la pesterile Scarisoara si Pestera lui Ionele, obositi fiind, am cautat un loc de cazare. Peisajul plecand de la pesteri este superb, e o zona binecuvantata de Dumnezeu. Peste tot munte, pajisti verzi si capite de fan. Totul e verde cat cuprinzi cu ochii, liniste intrerupta doar de cantec de pasari. Incantati dupa vizita la pesteri am luat-o pe drumul catre GALDA DE SUS din care urma sa ajungem in DN. Inainte sa ajungem in GALDA, cam cu 3 km inainte, zarim pe partea dreapta o pensiune situata exact la marginea padurii dar la drumul principal. Accesul la aceasta vila se facea traversand un podet peste un paraias ce susura lin, Podetul era superb amenajat, fiind plin de flori pe o parte si alta. In curtea pensiunii (curte impropriu spus pentru ca nu era inconjurata de gard) de asemenea o multitudine florala. Pe o laterala a acesteia trona un foisor imens de lemn ornat cu motive populare, langa care o caruta cu flori incanta retina privitorilor, Pe cealalta laterala un gratar utilat cu toate de trebuinta pentru o friptura gustoasa in mijlocul naturii isi astepta oaspetii. O imagine superba a unei vile in Ardeal In care linistea era acompaniata doar de zgomotul frunzelor frematand in bataia vantului molcom, frunze "vesele "ale padurii "vii" din spatele vilei.

Am traversat podetul in cautare de cazare. In intampinarea noastra a iesit imediat un domn (stapanul pensiunii), foarte dragut care ne-a comunicat ca tocmai pleca, momentan vila nefiind inchiriata. Ne-am asteptat sa ne invite in continuare sa il onoram cu lipsa dar, surprinzator, am auzit pe stapanul vilei cum ne invita cu o voce blajina sa intram.

"Nu-i bai " zice dansul "caci daca noi plecam in seara asta, dumneavoastra puteti ramane. Va primesc cu drag! Cu masa numai, o sa fie o problema, insa puteti gasi mai jos, la 3 km un restaurant cu de toate ale gurii, Dancea " (despre care voi povesti). "Dumneavoastra simtiti-va bine, ca noi vom veni spre dimineata. "Si ca dovada a ospitalitatii ardelenesti, ne lasa pe masa si o carafa cu visinata de casa, bunaaaaaaa, foarte buna! Am vrut sa platim cazarea dar, cum nu aveam bancnote mai mici si nici dansul nu avea sa ne dea rest ne spune ca iar nu-i bai putem plati la plecare, sa lasam banii pe masa in living. Am incercat sa lasam bani mai multi nesolicitand restul dar dansul ne-a refuzat. Credeti-ma, am ramas uimiti de increderea acordata si l-am intrebat cum ne poate lasa o vila pe mana pana dimineata si ne mai lasa sa platim si la plecare. Dansul a motivat ca are experienta necesara pentru"a citi omul" si apoi... aici nu se fura. Cine fura este prins imediat. Vreau sa fiu in asentimentul unui coleg AFA care spunea ca in Ardeal politia nu are mult de lucru. Aici oamenii sunt corecti. Acest domn prezentabil, avand imaginea gazdei perfecte, cu glas molcom cu fata blajina, ne-a prezentat camera, livingul de la parter unde la nevoie putem servi micul dejun si a plecat.

Sa va prezint acum vila:cea principala (pentru ca langa ea se mai afla una in constructie) era dispusa pe 2 etaje. La parter avea un living imens cu mese, de aici avand acces la o bucatarie complet utilata (pe care ne-a invitat s-o folosim daca avem nevoie de ceva). Cele 2 etaje aveau cate 4 camere fiecare, camere ce nu inspirau "lipsa de caldura sufleteasca"a camerelor de hotel. In camera unde am locuit era un pat matrimonial, televizor, comoda, dulap mare pt haine si baie proprie. Cu internetul era doar o problema, aici semnal fiind doar in curte. Asternuturile moi si pufoase le puteam acoperi cu o plapuma extrem de calduroasa (ni s-a lasat alegerea intre plapuma si pilota).

Revenind la bucatarie, va pot spune ca acolo am gasit o curatenie :ca in farmacie", cu electrocasnice pentru toti pretentiosii. Locul de servit masa putea gazdui foarte multe persoane (erau cam 8 mese).

Mai e nevoie sa va povestesc de ce somn odihnitor am avut parte? Era o liniste binecuvantata acolo incat "auzeai linistit si o musca". Ne-am incarcat bateriile indeajuns de mult pentru a ne continua calatoria catre Pestera Ursilor, urmatorul punct in itinerariul nostru. Dar parca, vazand atata bunavointa, blandete si ospitalitate la aceasta gazda, ne era parca jena si sa deranjam cu ceva camera pusa la dispozitie. Am simtit nevoia sa lasam cat mai putine urme ale trecerii nostre pe acolo.

Stapanul vilei a venit spre dimineata, noi am platit la plecare, fericiti ca ma iexista asa oameni in ROMANIA, oameni buni, ospitalieri si blajini care te fac sa te simti la ei poate mai bine ca acasa. Daca va recomand acest loc de cazare?? DIn tot sufletul... ! Las pozele "sa va povesteasca"despre frumusetea locului!

PS :datele de contact ale vilei pt doritori in prrivat

---

VIZUALIZĂRI: 2793 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI