De prin tara adunate, Casa Danciu, Garda de Sus-Apuseni

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor membrilor AFA dar si vizitatorilor interesati de calatorii si plimbari…

Plecare de la Pensiunea Poarta Apusenilor din Moldovenesti - Turda pe la 10 dimineata fara sa ne agitam prea tare stiind ca avem un drum relativ scurt (aprox 110Km) si plin de frumuseti, pe valea Ariesului, trecand pe rand prin Baia de Aries, apoi la Lupsa am vizitat bisericuta veche din curtea manastirii, apoi Campeni, Albac, Scarisoara, si mai apoi Garda de Sus.

Desi citisem peste tot ca DN 75 este unul din cele mai proaste drumuri nationale din tara, nu am crezut pana nu am simtit asta pe propria-mi masina. Ce minte ingusta de la nivel guvernamental poate sa fie atat de indaratnica si sa neglijeze un drum atat de important? Si totusi turistii vin in zona Apusenilor atat cei din tara dar si foarte multi din afara, fermecati de frumusetile peisajelor dar si de caldura si ospitalitatea oamenilor.

Ce masterplan in transporturi ne mai trebuie cand atatia ministri si trepadusi politici care plimba hartiile pe la guvern, nu sunt in stare sa se aplece si asupra acestei artere care iriga cu turisti si nu numai, zona minunata a muntilor Apuseni. Si cat sa mai asteptam? Noi venim odata pe an, dar cei care locuiesc in zona si-si zdruncina zilnic creierii printre gropi si denivelari?

Si ca tabloul ghinionului sa fie complet, norii negri pe care ii vedeam undeva departe la orizont, s-au pravalit de peste munti unde stateau inghesuiti si au inceput sa scuture o ploaie deasa, de nu reuseam sa vedem in fata nici botul masinii, daramite sa incerc sa ocolesc gropile pline cu apa. Asa am parcurs cativa kilometri buni, cu reprize intermitente de ploaie torentiala in care eram nevoit sa trag pe dreapta pentru siguranta, apoi zone cu soare, pana ce ne-am apropiat de punctul final unde urma sa ne cazam, localitatea Garda de Sus la pensiunea “Casa Danciu”.

Am pus ochii pe aceasta pensiune, citind pe AFA, din multitudinea de oferte care existau in zona, neavand cea mai mica idee de configuratia localitatilor sau de proximitatea fata de obiective, dar mai apoi studiind hartile turistice, citind review-uri pe aici pe site, mi s-a luminat asa imaginea de ansamblu asupra locului unde ne vom caza si mai apoi a programului si a locurilor pe care sa le vizitam.

Odata trecuti de indicatorul de inceput de localitate si apoi imediat ajunsi in zona unei intersectii ce parea centrul localitatii micute, am tras pe partea dreapta sa asteptam sa treaca potopul de ploaie si sa reusim sa ne orientam sa gasim pensiunea pe care o aveam bagata in GPS dar nu corespundea cu realitatea locului... Ce sa te dai jos din masina…. sa intrebi pe cine?pe ploaia aceea nu era nici tipenie de om pe strada, la telefon abonatul …. nu era in zona de acoperire... dar cum o ploie de vara si mai ales la munte nu tine prea mult, dupa ceva timp ploaia si-a pierdut intensitatea si nerabdatori am putut acum sa cautam mai bine pensiunea, avand si o mai buna vizibilitate.

Pe partea stanga a noastra in directia de mers spre Arieseni era raul Garda Seaca care mergea o buna bucata de drum in paralel cu DN75.

Aveam imaginea din reclame copiata pe hartie, dar nu reuseam sa o identific in teren mai ales din cauza vizibilitatii restranse din cauza ploii si dupa ce am trecut de cateva ori pe langa restaurantul pensiunii am dibuit si micuta alee de acces, imediat dupa drumul care face dreapta spre pestera Scarisoara DJ 750 este un raulet, apoi restaurantul pensiunii si aleea, asa din mare scurt catre curte.

Garda De Sus / Valea Ariesului Nr. camere: 13 Capacitate totala: 32 locuri

Adresa: Strada Centru, Nr. 51, Garda de Sus

Coordonate GPS: Lat. 46.4544631 Lon. 22.8308236

Pensiunea este asezata undeva inspre spatele curtii, departe de zgomotul de la strada, exceptie facand camerele de pe laterala dreapta care aveau vedere spre strada catre Ghetarul Scarisoara, nu stiu daca se auzea prea tare zgomotul masinilor. In fata pensiunii este casa destul de mare a proprietarilor, apoi in continuare sunt anexele, pentru ca mare parte din produsele servite in restaurant sunt din chiar din propria gospodarie, proaspete si delicioase.

Am parcat masina in curte si numai bine ca pe alee venea si doamna Danciu (reusisem sa o gasim la telefon), proprietara, ne-a intampinat cu zambet si ne-a inmanat cheile de la apartamentul nostru de 3 paturi. Mai tarziu aveam sa aflam ca sunt de fapt doua paturi pozitionate in doua camere separate, . eu am notat odata cu rezervarea “la prepeleac” sa tin minte, intre timp am mai schimbat cateva amabilitati si am primit si parola de acces la internet care era liber, dar semnalul nu era asa de puternic in camere si uneori trebuia sa iesim pe terasa catre colt.

Pretul per camera de 3 paturi (de fapt 2 camere) a fost de 100 lei pe noapte, urmand sa stam aici 5 zile/4 nopti. Am inteles mai apoi ca la mai multe nopti pretul se poate negocia...

Camera, era la etajul 1, in corpul din partea stanga a pensiunii cum privesti dinspre parcare si restaurant, ultima, in capatul holului. Fiindca pe langa pensiune trecea un raulet care facea asa un zgomot linistitor si relaxant, am intrebat cumva daca nu are vreo camera libera pe partea cealalta sau cu ferestre catre rau, dar erau deja rezervate pentru un grup de turisti din Ungaria asa ca ne-am multumit cu a noastra si bine am facut.

Camerele (doar cea de jos avea televizor LCD), atat cea de sus de la mansarda cat si cea de jos erau curate, nu luxoase, cu mobiler modest pentru strictul necesar, dar aranjate, pregatite pentru oaspeti, aerisite, la fel si in baie totul curat si pus la punct.

In camera propriuzisa era un pat matrimonial, iar sus la etaj erau doua paturi lipite, accesul facandu-se pe o scara de lemn ingusta si abrupta cu trepte cam disproportionate intre ele si cam distantate, ca si cum ai urca in pod, acolo sus fiind o camaruta cocheta cu trapa care sa acopere scara, cu usa de acces pe o terasa - balcon, de unde se iesea si din apartamentul alaturat ,,dar neexistand alta legatura cu casa scarii ci numai din cele 2 camere.

Cum fetita nu dorea sa urce “la prepeleac “de frica sa nu cada noaptea pe scari, baie existand doar jos, ni s-a alocat noua parintilor asadar prin consens familial patul din pod. Destul de mare pentru doua persoane si chiar foarte confortabil.

Curtea era mare, loc destul pentru parcat masinile, plina de iarba de un verde crud irigata abundent de ploaia rapida de vara, avea si un foisor spatios pentru gratar si servit masa (am facut si noi odata gratar acolo, dar nefiind protejat in partea din spate spre rau era cam curent), o masa de tenis de masa, si spatiu destul pentru noi sa jucam badminton, sau altii copii sa joace o miuta, sau sa alerge in voie.

Asadar dupa familiarizarea cu camerele si zona bucatariei cam micute unde era un frigider, cateva ustensile pentru gatit nu intr-o stare tocmai buna (noi nu le-am folosit) am folosit decat pahare si cesti de cafea, dar si a livingului de la etaj, care avea acces pe terasa spre raulet, am mai carat ceva bagaje si le-am aranjat in camera in dulapuri apoi am dat ocol pensiunii sa vedem ce mai e prin preajma, sa luam pusul zonei si sa vedem ce putem sa vedem in zilele urmatoare.

Intorsi la pensiune dupa ce am servit masa (vezi impresii aici), si batand o mingiuca deaia mica de tenis de masa sa ne mai treaca timpul sa ne miscam articulatiile si sa plimbam gulasul, am observat o masina cu numere de C-ta care venea pe alee catre parcare si ca sa vedeti ce mica e lumea, numai o fractiune de secunda ne-a trecut prin cap, nu or fi niste cunostinte deale noastre cu care ne-am mai gasit odata absolut intamplator in liftul care cobora de la Cuibul Vulturului prin 2012 in circuitul Germania - Austria? Ce sa vezi? chiar ei! Plimbareti ca si noi, ce coincidenta sa nu ne gasim niciodata la Cta, dar sa ne intalnim de 2 ori la interval de 2 ani in doua locuri absolut diferite si intamplator. Bucurosi si unii si altii am schimbat rapid informatii despre locurile vizitate aici in zona sau ce planuri sa facem acum impreuna, perioada de stat impreuna fiind cam scurta am ajuns la un consens care ne avantaja reciproc.

Sus in living, doamna ne lasase niste afinata, asa de bun venit, special pregatita parca si pentru a serba revederea noastra, asa ca ne-am asezat pe terasa sa savuram aerul proaspat si curat si tot degustand si schimband impresii si povesti despre locurile pe unde ne-am preumblat si unii si altii, seara a venit rapid si ne-am adunat fiecare pe la camere, ei erau chiar vecinii de langa noi cu acelasi dormitor sus la prepeleac si unde la fel dormeau parintii, ca si noi de altfel...

Aerul curat si rece al noptii a mai fost amortit un pic de caloriferele din camere care s-au incalzit exact cat sa ne faca somnul lin si placut, desi cine s-ar fi gandit ca in inceput de iulie sa fie atat de rece noaptea... si somnului atat i-a trebuit ca sa ne invaluie... liniste si destula oboseala... si un concert gratis de muzica greiereasca nu face deloc rau somnului, stiti bine... !

In zilele urmatoare sederii noastre la aceasta pensiune am urmarit atat indicatiile pretioase ale doamnei Danciu- mama cat si doamnei Danciu (nora), pentru care le multumim din suflet, apoi din tot ce studiasem aici de pe AFA, planuri aplicate de pe hartile turistice ale zonei, primite tot de la gazde, am reusit sa descoperim o mica parte din nenumaratele frumuseti pe care le ascund muntii Apuseni. Si tare incantati si fericiti am fost sa stim ca toate comorile acestea sunt ale noastre si le putem explora oricand, numai timp si dispozitie sa fie...

Partea spre Pestera Ursilor-Beius-Stana de Vale o mai vizitasem de cateva ori cu ani inainte, dar aici in zona Arieseni -Garda-Vartop dar si partea de nord a rezervatiei spre Rachitele -Belis, abia acum am ajuns si inca odata timpul a fost prea scurt pentru a reusi de vedem tot ce ne-am propus. Dar am promis sa mai revenim…neaparat! Si cand promitem…trebuie sa ne tinem de cuvant...

Poate daca timpul imi va permite si rascolind prin amintiri si fotografii voi mai completa un mic jurnal al vacantei de 5 zile din Garda de Sus precum si obiectivelor din imprejurimi asa cum le-am vazut noi... mereu grabiti si fermecati de salbaticia locurilor nealterate inca de modernizare.

Alegerea pensiunii s-a dovedit inca odata inspirata, atat din punct de vedere al pozitiei fata de obiectivele din planul nostru de vizita, curateniei, gazdelor primitoare si joviale dispuse sa ne ajute oricand si cu orice, facilitatilor multiple gen: sauna, internet, teren de joaca, spatii de joaca sigure pentru copii mici, liniste, verdeata, structura amplasarii camerelor care conferea intimitate, biciclete de inchiriat la cerere, bucatarie utilata si dotata pentru accesul turistilor si peste toate restaurantul cochet si rustic unde am servit masa, delectandu-ne cu produse traditionale bine preparate si echilibrate cu preturile.

Si sa nu uit sa va spun ce miros placut era atunci cand la parterul cladirii unde era brutaria, un mester brutar scotea produsele din cuptor:cozonaci, colaci, paine calda... miamm...

La sfarsitul fiecarei zile veneau destui turisti care nu aveau rezervare, atrasi de look-ul si pozitia pensiunii, sau poate fiind informati de pe net, dar camerele erau in totalitate rezervate din timp asa ca doamna ii refuza cu parere de rau. Si noi am facut rezervarea cu 4 luni inainte pentru a fi siguri ca o sa gasim camere libere mai ales ca nu erau multe optiuni cu 3 paturi disponibile, de aceea va sfatuiesc daca va place pensiunea si credeti ca va puteti gasi aici linistea vacantelor, atunci este bine sa rezervati din timp pentru a fi siguri ca o sa gasiti camere libere si va asigur ca nu o sa regretati.

Nu stiu ce sa zic in sezonul de iarna! Cei care mergeti la schi probabil ca mai mult va avantajeaza zona Vartop unde sunt partiile de schi, dar avand in vedere distanta mica intre Garda si Vartop aprox 15 km aceasta pensiune poate fi o varianta... depinde de voi!

Si pentru ca ne-au placut impresiile scrise ale altor colegi de pe AFA dar si ce am gasit la fata locului, exact ca si in descrierile voastre, multumim! .

Va doresc concedii placute oriunde v-ati afla, iar celor care inca nu au ajuns inca, macar sansa de a visa... Multumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 3189 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI