GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Turism de-o zi: Măgura Odobeștilor
TIPĂREȘTEEeei, a venit, pe deplin, toamna!
De unde știu asta? Păi, chiar dacă păsările călătoare nu au plecat, tractoarele nu mai ară ogoarele iar pădurile încă nu și-au schimbat culoarea frunzelor, cel puțin în județul Vrancea, a-nceput culesul viilor! Nope, nu al ălora de trăiesc, ci, al podgoriilor, na, să fie mai clar!
Toată lumea cunoaște despre Vrancea că este județul cu cea mai mare suprafață de cultură a viței de vie din țară. Cu ce ne ajută, pe noi, oamenii obișnuiți, treaba asta, n-aș putea pentru ca să vă spun; oricâtă vie este în Vrancea tot vinul contrafăcut se vinde, la greu, pentru că prețul e mai mic. De cele mai multe ori lumea preferă vinul ăsta, făcătura. Bine, ei nu știu că este făcut din apă, drojdie, zahăr și ceva esențe, cred că este un vin natural și se bucură de el. Este genul de vin pe care-l bei aici și mori acasă!
Nu despre vii și vinuri voiam să vorbesc aici, dar am făcut așa, o divagație. Oricum, să nu credeți în vorba aia că, în Vrancea, dacă ceri o cană de apă, lumea-ți va da o cană cu vin ! N-ai să vezi așa ceva, neam, ci îți va da o cană de apă pe care au tranformat-o în vin, la preț de vin! Am zis!
Voiam să vă mai povestesc despre un alt loc de văzut aici, în Vrancea și anume Măgura Odobeștilor.
Măgura Odobeștilor, știe orice pitic din școală, este ăl mai înalt deal din Românica și, pe vremea mea se spunea că are 1001, nu de nopți, ci, de metri. Acuma, de când cu sculele astea, topometrice, au stabilit că Măgura s-a mai gârbovit și are, abia 996 de m. N-are-a face, tot primul deal, ca înălțime, din România rămâne!
De ce îi spune așa, este evident, nu mai bat apa-n piuă pe treaba asta.
Vă spun doar că, în această zonă, există o rezervație de aviafaună cam singulară din România. Aici, cică, mai trăiesc, liberi, viezurele (ăla, cu rădăcina numelui din limba dacă), lupul, acvila și alte vreo două animale și păsări, de nu le mai știu dar, despre care puteți citi pe pagina de site a fundației ”Focul viu” , de se mai ocupă de această rezervație.
Pe Măgură se mai află un schit de călugări (de ”taici”, era să spun, dar mă opresc, nu facem mișto de Doamne-Doamne și slujitorii lui, nu?) și un mare releu ce aparține unei societăți de telefonie mobilă, nu spui care, nu facem reclamă!
Dacă despre schit, numai de bine, despre releu a fost oareșce ceartă, că cică a fost construit, acoloșa, doar fiindcă mușchii cuiva ”așa a vrut ei”. Releul cu pricina se spune că dereglează păsările, afectându-le câmpul electromagnetic și alte circuite, motiv pentru care Garda de Mediu din Vrancea mult s-a mai bătut cu societatea de telefonie respectivă, mai ales că ăia de -au ziditără, nu aveau otorizație, bre. Și, ca-n România, cei fără autorizație au rămas cu construcția și astfel, releul respectiv se desfășoară în toată splendoarea lui, colo sus, pe vârful Măgurii. Barem noaptea e frumos, că se aprind tot felul de luminițe, mai ales roșii, să nu dea, Doamne-iartă-mă, vreun elicopter peste el.
Ce ar fi de văzut pe Măgură, adică, de ce să mergem noi, până acoloșa?!
Păi, să vă spui că, în luptele din primul război mondial de la Mărășești, Mackensen și-a stabilit pe vârful ei Statul Major. De acolo se ginea la mersul luptelor și lua măsurile de zicea el că-s bune. Viața a demonstrat că nu au fost chiar bune, pentru că, până la urmă, românii au învins armata germană și ne-am eliberat. Și, mai târziu, viața ne-a demonstrat că ne-am eliberat de cine nu trebuia și ne-am lăsat ocupați de ruși, prin sistemul social adus de ăștia, ceea ce regretăm, cumva. Gândiți-vă cum ar fi fost să avem autostrăzile de Germania și modul lor de viață, care mod să includă și seriozitatea lor în muncă? Dar, așa a fost istoria noastră, noi i-am bătut pe toți dar am plătit tribut și ne-a hăcuit țara cam care cum a vrut!
Ziceam deci că accesul spre vârful Măgurii se face pe un drum forestier, plecând din Bolotești. Din comună, chiar pe lângă clădirea Ocolului Silvic, se face un drum spre mănăstirea Tarnița. Mergeți pe el ceva timp, vreo 5 minute, drum greu, de câmp. Pe urmă, drumul spre Tarnița face în stânga iar noi, de încăpățânați, facem dreapta. Nu vom fi pedepsiți pentru asta, e o țară liberă !
Drum forestier în toată regula, care, vara ar fi mult mai ușor de parcurs. Noi, cei care am fost acolo, l-am făcut în aprilie, când zăpada era bine de tot prezentă, așa că am urcat cu un 4X4 și cu un Logan MCV, care are garda la sol ridicată.
Pe drumul spre vârf, mai găsești un schit, după cum vă spuneam, cu o comunitate mică de călugări. Nu ne-am oprit să-l vedem, neavând starea spirituală necesară, deci, nu știu cum arată!
Buuun, am mers vreo 30 de minute, urcând constant, pe un drum sinuos. După cum v-am spus, zăpada era la greu dar n-am cedat! Noi, nu, Loganul, da, pentru că am intrat într-un, otova, troianul de zăpadă și n-am mai ieșit, neam!
Noroc că, cică, eram la vreo 300 de metri de vârful Măgurii, așa că ne-am agățat, fiecare cu câte mâini și picioare a avut la el, de cealaltă mașină, un 4x4 care ne-a târât pînă sus. Nu, nu o să fac gluma cu 4 x 4 = 16!
Sincer, sus pe Măgură se vede toată valea spre Panciu, Mărășești și chiar Adjud, cu condiția să fie senin! Noi n-am avut noroc, dar cunoșteam bine zona și ne-a mulțumit priveliștea. Din poze nu a să vedeți mare lucru, n-am ce vă face, credeți-mă pe cuvînt !
Sus, pe vârful Măgurii este o cruce de piatră de ne spune despre primul război mondial. Este cam dărăpănată, pentru că, deh, evocă ceva din istoria poporului ăsta și, ați ghicit, pentru istorie nu sunt bani !
Lângă noi, un pic mai jos ca și altitudine, este releul. Am trăit pe lângă el, nu mi-a afectat niciun câmp, eu așa am fost, nebun, mereu!
În schimb, un pic mai jos, după ce am coborât, am descoperit un câmp cu ghiocei, abia mijiți din zăpadă., prilej de făcut poze și de mirat. Tot grupul s-a mirat, mai ales fetele!!! Cineva ne-a explicat că ăia-s ghiocei de pădure, care ar fi diferiți de ăia de câmpie. Nici un apropou la ”șocâtele de câmpie ” deși, eu, aș fi făcut mișto de el, numai că el era inginer silvic, cu un bagaj de cunoștințe mult mai solid decât mine în ceea ce privește vegetația, așa că m-am prefăcut interesat de ceea ce spunea!
Plus că, chiar avea dreptate, ghioceii ăia erau tare frumoși!
Ne-am întors spre câmpie mulțumiți, văzuserăm ceva frumos, Zgomotul făcut de motor și ceva care hârâia pe sub mașină nu ne-a indispus, cel puțin, nu pe mine, nu era mașina mea ! :)
Una peste alta, mai ales vara, o excursie până pe vârful Măgurii Odobeștiului nu poate să strice nimănui! Nu există pericol să te rătăcești, este o exploatare forestieră în zonă, tăierea pădurilor fiind pentru vrânceni. , în prezent, o afacere mai profitabilă decât falsificatul vinului.
După cum vă spuneam, ca mai toate review-urile din categoria ”turism de-o zi” alegerile mele nu sunt un cap compas pentru turiștii din România. Nu ai de ce să vii tocmai din Cluj, să spunem, ca să vezi, musai, Măgura Odobești, decât dacă ai o holomoacă pentru așa ceva. Dar, pentru cei din județ sau zonele apropiate, se poate face o asemenea excursie, fără să regretăm! Vezi un petic de natură (prin grija exploatărilor forestiere, din ce în ce mai mic), dacă ai noroc și știi unde să te uiți, poate vezi și vreo vietate din cele ce fac parte din aria protejată. Fotohunting-ul este un sport mult mai frumos decât vânătoarea, mai ales că, doar din dorința de a mânca, nu trebuie să iei viața unor vietăți care sunt din ce în ce mai rare!
Dacă veniți vara și aveți încredere în cunoștințele voastre, puteți culege ciuperci, pe care să le și mâncați, fără teama de a lua-o pe arătură, după consumare. Dacă nu aveți încredere, lăsați-le acolo, or să le culeagă ăia de le știu și o să vi le vândă, tot vouă, la un preț bunicel pentru toată lumea.
Ce să vă mai spun despre zonă?
Veniți cu încredere, ca timp nu vă ia mai mult de câteva ore, iar ca bani, nu cheltuiți mare lucru, doar combustibilul până acolo. Sau, dacă aveți ghinion, vă mai costă scutul de la motor, baia de ulei, o segmentare sau un schimb de set motor! Ptiu, ptiu, ptiu, Doamne-ferește! :)
Trimis de Yersinia Pestis in 26.09.14 12:52:09
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FOCȘANI.
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@căpcă1 - Draga căpcă1, vranceanul nostru cel inimos si bine-dispu... nator
: sa-nteleg ca vinul pe care-l cumpar eu la Carrefour, mandra nevoie mare, ca sa ma dau mare la pretini ca si Romanica se mandreste cu vinuri bune...
”Este genul de vin pe care-l bei aici și mori acasă!
??? De-aia nu zice niciunul nimic, carevasazica. Toti tac malc. Adica nici de bine, dar nici de rau (cred ca din respect/mila pentru mine). Asa-mi trebuie!
(Glumesc, sunt convinsa ca si noi avem vinuri minunate, de-alea de clasa. Poate doar trebuie dezvoltata putin... cultura vinului).
Mi-a placut (iar) povestea ta. Asa, ca de inceput de weekend. Diseara, dupa vizita teatralizata la care ma duc (imbarligaturi amoroase la curtea din Va, asa se numeste, na belea), chiar ne gandeam sa deschidem un vin de-acasa. O sa-mi aduca aminte de Odobestii tai.
Rog așteptați...
@alinaro - Ei, nu o lua și tu, așa, ad litteram. În Vrancea se găsesc vinuri foarte bune, numai că nu, așa, la colț de stradă!
Iar alea din comerț, dacă nu e vreo casă de vinuri adevărată, cu atât mai puțin!
Iar tu, care stai în Valladolid, nu te poți lăsa păcălită de orice băutură!
@căpcă1 - Maaaare dreptate ai! Stii cum fac eu? (ca aici am invatat denumiri de origine, etc., dar la noi imi suna asa, cate una dupa ureche) Dupa pret, fac comparatie cu preturile de aici. Aici un vin bunicel, calitate medie spre buna, costa cam de la patru-cinci euro in sus, pana pe la zece, mai sus deja sunt vinuri bune si foarte bune. Asa ca transform in lei si imi imaginez care ar fi bunicel si care de-ala de te-nteapa la limba si bun de facut carcalete (ca se bea si-ala la greu aici, mai ales de catre tineri si... nelinistiti).
Oricum, este clar ca aceasta cultura a vinului se dezvolta cu timpul. Eu, timp de multi ani, stiam doar gustul vinului de casa, facut de bunici, pe care-l fierbeam iarna cu zahar si scortisoara. Altul nu-mi placea. Inchipuieste-ti mutrisoara riberanilor de aici cand imi ofereau un vin bun si eu strambam din nas ca e amar. Pfff... Sa vezi ce mai stramb acum, ha, ha.
Scuze dac-am luat-o pe aratura, dar e un subiect placut, asa-i? , si sper sa putem bea intr-o buna zi, cu totii, un vin de Odobesti sau de unde-o fi el! Hai noroc!
@alinaro - Păi, ”Șarba” de Odobești este celebră, mult mai bună decât, poate mai cunoscuta ”Galbenă de Odobești”.
Educația vinului, la fel ca cea culinară, se învață!
Cât despre faptul că ai luat-o pe arătură, doar vorbim despre vin, nu? E normal să ne-mbătăm, măcar virtual! 
@căpcă1 - Bre, da si ghini li zaci din condei... Pfuiiii! M-am hlizit de numa'la faza cu masina
”După cum v-am spus, zăpada era la greu dar n-am cedat! Noi, nu, Loganul, da, pentru că am intrat într-un, otova, troianul de zăpadă și n-am mai ieșit, neam!
Cat despre vinuri... Cum e cu "Sarba"ca n-am auzit!
Da-i inainte cu nadejde, ca te urmaresc. Is la un pas in urma lu alde matale!
(ma lamureste si pe mine cineva cum e cu zambaricii? Multumesc!)
@Zoazore - Șarba este un vin ușor, de vară, un pic mai dulce. Din păcate au fost comercializate o grămadă de poșirci sub numele de ”Șarba de Odobești”.
Noi, atunci când am dat în mormanul de zăpadă nu prea ne-am hlizit, mai ales că eu conduceam. Acuma, da, mi-aduc aminte cu plăcere!
Iar cu zâmbăricii este simplu, uite
PS Pe bune, vrei să pui o meclă de râde, apeși tasta ” : ” și, imediat după ea, fără pauză, tasta ”) ”. Dacă vrei ca mecla să plângă, tot ” :” și tasta ”( ” Iote, cam așa 
Mai poți continua, e ca pe mess !
@căpcă1 -
Frumos scris, capcaunule! Iar pozele au ceva special, parca sunt niste acuarele!
Se vede ca iubesti dealurile si muntii Vrancei tinut plin de legende, dar aproape necunoscut de industria turistica din Romania.
Indraznesc sa spun ca "stiu" destul de bine zona, pe vremuri eram indragostit de aceste plaiuri si nu exista vara sa nu descopar locuri care mai de care mai frumoase. Acolo am descoperit (acum 25 de ani) cea mai frumoasa pajiste din Romania, undeva dupa Schitul Lepsa, pe mana dreapta, cum mergi spre Soveja. Pe Valea Putnei, spre Paraul Tiganului ma chinuiam vara sa prind pastravi salbatici, iar pe Tisita in sus admiram unduirea lostritei. Dincolo de Nereju, la "Lacul Fara Nume", sau "Lacul Negru", am stat o saptamana, cu sotia, fara sa vad (alt 
) picior de om. Drumul de la Focsani pana la Gresu era deosebit de frumos, cu vii nesfarsite de o parte si de alta, pana dincolo de Bolotesti, apoi, de la Burca incepea urcusul. De la Barsesti si pana la Gresu soseaua era printre cele mai frumoase din tara, alunecand usor pe langa Putna, cu privelisti unice si cu versanti de munte consolidati cu piatra cioplita manual.
Dar, ... A FOST ODATA!
De la o vreme, Vrancea a inceput sa o ia la vale! Cea mai frumoasa poiana din Romania (cea de dupa schitul Lepsa) a disparut. Acolo s-au construit vile si case de vacanta, intr-un talmes-balmes de nedescris, un kitsch ordinar, fara nici un respect fata de frumusetile zonei si fata de mediu. Lostrita a disparut si ea din apele cristaline ale Vrancei, sufocata de tonele de rumegus aruncat de la gatere. In Vrancea sunt mai multe gatere decat scoli, mai multe fierastraie decat case! Padurile se taie la modul criminal, cu dusmanie, munti intregi sunt decimati fara rusine si fara pic de raspundere fata de viitorul copiilor nostri, padurile sunt efectiv rase pe hectare intregi, apoi ne miram de ce o iau muntii la vale, de ce sunt atatea alunecari de teren si atatea inundatii. Lacul Fara Nume a disparut si el, scurgandu-se la vale, prada indiferentei autoritatilor. Aceleasi autoritati care "conduc" judetul de 25 de ani! Pana si Soseaua Vrancei, acea sosea frumoasa, taluzata cu piatra cioplita manual, a cazut prada incompetentei si nesabuintei autoritatilor: malurile din piatra cioplita, care se integrau atat de frumos in arhitectura peisagistica a zonei, au disparut!!! In locul lor au intrat buldozerele lui Umbrarescu, versantii au fost hacuiti, chipurile pentru a largi soseaua cu... jumatate de metru!
In locul malurilor consolidate cu piatra cioplita manual s-au montat placi enorme si hidoase din beton, o lucrare paranoica inceputa acum 8 ani si care a inghitit deja 170 milioane de Euro! Totul prin "grija" celui caruia ii place sa i se spuna de 20 de ani "seful judetului"!!!
Vrancea pe care o stiam eu a disparut! Asa cum dispar padurile ei, pajistile ei, lacurile ei, viile ei.
Da, viile din Vrancea incep si ele sa dispara!!! In prezent o treime din vii sunt abandonate, "parloaga", nelucrate. Cum bine zici, astazi este mai usor sa faci vin din
”din apă, drojdie, zahăr și ceva esențe.
Numai ca vinul de Vrancea nici macar dupa reteta de mai sus nu mai este facut. Mai mult de jumatate din "vinul de Vrancea" nu mai este vin, ci "un lichid galbui, maroniu, roscat, dar in nici un caz vin". Nu o spun eu, o spune presedintele Organizatiei Nationale Interprofesionale Vitivinicole din Romania (ONIV). Astazi vinul se face din apa, izoglucoza, aspartame, arome chimice (E-uri), iar taria este data de alcool de sinteza (alcool etilic) !!! Acesta este rezultatul laboratoarelor de analiza. Culmea e ca toata lumea stie ce se intampla in Vrancea, dar nimeni nu face nimic.
Din nefericire, vinul 100% natural este mai rar decat va asteptati si asta pentru ca vinul natural se "inmulteste" cu lichide produse dupa reteta de mai sus!!!
”Este genul de vin pe care-l bei aici și mori acasă!
In Romania se consuma 900 milioane litri vin/an!!! Mai mult de jumatate din aceasta cantitate este... otrava!!!
Oamenii simpli din Vrancea nu au nici o vina. Taranii individuali nu au voie sa vanda vin. Nu ei falsifica vinul. Ei isi vand 90% din productia de struguri catre asa zisii producatori industriali de vin. Isi vand productia la preturi de nimic. Nu au alta solutie. "Inmultirea" vinului se face la producatorii industriali si acestia nu au limite. "Fabricile de vin" otravesc oamenii in mod "legal". Si nimeni nu intervine. In acest timp 60% din populatia judetului Vrancea traieste sub pragul saraciei. Dar voteaza la fel de 25 de ani!!!
Ultima oara am fost in Muntii Vrancei acum 3 ani. Lepsa era de nerecunoscut, o "varza" arhitecturala, fara cap si fara coada, cu "turisti" care se plimbau, vizibil fara rost, pe marginea drumului intre "Cascada" si sat. Soseaua din Tulnici era blocata: era duminica si pe marginea soselei se vindeau chinezarii de prost gust si inutile, oamenii mergeau pe mijlocul drumului, jumatate beti, ceilalti indiferenti la claxoanele masinilor. Distruderea peretilor din piatra fasonata manual ce sprijineau de 100 de ani muntii de pe Soseaua Vrancei, m-a lasat fara grai. Altii ar da milioane pentru asa ceva, iar noi distrugem! Distrugerea viilor din Vrancea mi-a lasat un gust amar. La fel, distrugerea Statiunii Pomicole de la marginea Focsaniului. Parcul din mijlocul Focsaniului (din fata Consiliului Judetean si al Primariei) era, de asemenea, ca dupa razboi: in mijlocul parcului se construiau... magazine!
Vrancea de azi mi-a lasat un gust amar. Gust de manele, kitsch, aspartam, rumegus, praf si conducatori buimaci si paranoici.
@motaneata: Ooo, ceea ce spui tu este tare adevărat, în absolut tot textul, dureros de adevărat!
Am încercat să nu dau o turnură politică textelor publicate aici, pe acest site, menirea lui fiind plăcerea turismului, a descoperirii locurilor frumoase și expunerea lor către cei interesați. Vrancea are astfel de locuri după cum a avut și locuri sau clădiri ce nu au fost puse la adevărata valoare sau chiar demolate (cazul vechii Gări CFR care fusese construită de Saligny).
În numele modernului și modernizării se fac multe, aberante greșeli, de genul construcțiilor fără nici o logică arhitecturală, din zona Lepșa. Am mai spus-o, la Lepșa trebuia construit după un plan urbanistic, cu respectarea tradițiilor constructive ale locului. În interior casa poate fi utilată și mobilată oricum, la exterior se păstra tradiția. Bine, pentru asta inspectorii în construcții trebuiau să-și facă treaba!
Ai uitat să adaugi, la pierderi, din păcate, distrugerea Luncii Siretului și a arealului ei, faună pierdută, ever! Te ia cu draci când vezi că în Occident nu ai voie să scoți crengi din pădure iar, noi, în România, avem o fervoare a distrugerii lor! Codru-i frate cu românul numai că românul e frate vitreg! Ar fi multe de spus, din 4 în 4 ani ne repezim la vot, alegând după cum ni s-a dat, sau nu, punga de orez, uitând că, fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită!
Apreciez că ți-ai făcut timp să-mi citești ineptele-mi rânduri și-ți mulțumesc! În ceea ce privește politica și politicienii, pe acest site nu voi mai scrie, niciodată, despre ei! După cum spuneam, releul de la Odobești nu mi-a afectat felul de-a fi, mai rebel!
Un week-end plăcut să ai! Cu deosebită stimă!
Mutat în rubrica "Descoperă zona Măgura Odobești, FOCȘANI" (nou-creată pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jan.2022 Hai - hui prin Vrancea. Moartea unei biserici. Biserica” Cazaclii” din Odobești — scris în 17.01.22 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Nov.2016 Plimbare către schitul Buluc într-o zi frumoasă de toamnă târzie — scris în 08.11.16 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Jul.2016 La plimbare pe Măgura Odobești (Mănăstirea Tarnița și vârful Măgurii) — scris în 18.07.16 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Apr.2015 De văzut pe Măgura Odobeștilor: Mănăstirea Tarnița — scris în 26.04.15 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Apr.2015 Turism de-o zi, chiar dacă-i ziua de Florii: Măgura Odobești — scris în 07.04.15 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Nov.2014 Din troiță în troiță spre Mănăstirea Buluc - Jariștea — scris în 10.11.14 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Aug.2010 Magura Odobesti — scris în 20.08.10 de valy1c din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată