Aventuri incredibile cu piramidele de la SONA ( jud. Brasov)

TIPĂREȘTE

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti, pai dragii mei, a fost odata un sat pe nume Sona pe undeva pe langa Fagaras. Satul a fost intemeiat acum 700 de ani de catre sasii transilvaneni atrasi aici de pamanturile fertile orientate catre soare. S-au apucat sasii nostrii sa cultive pomi fructiferi si vita de vie dar s-au certat cu stapanii locului, si-au luat jucariile si au plecat pe meleagurile Albei unde au intemeiat alt sat pe nume... tot Sona. Noi vom ramane cu povestea noastra in satul magic de langa Fagaras, sat lipsit de sasi acum (a se pronunta cu voce tare!).

LEGENDE

Se zvoneste pe la gura sobei, ca pe vremuri, pe malul Oltului, traia o printesa pe nume Sona. Niste uriasi vanjosi au decis sa atace tinutul printesei intr-o buna zi si pentru asta au trebuit sa traverseze Oltul. Movilele ar fi rezultatul noroiului curatat de pe papucii uriasilor.

Tot legat de acesti uriasi, se spune ca Sona si armata ei au reusit sa ii biruiasca, iar aceste piramide ar fi mormintele uriasilor cu pricina. Fii cu bagare de seama calatorule, daca indraznesti sa le tulburi somnul, uriasii ingropati acolo te vor inspaimanta de moarte scotand sunete lugubre si urlete cumplite menite a face parul de pe spinare sa se zbarleasca!

Alte legende vorbesc despre stramosii nostri daci care ar fi ingropat aici celebrul tezaur al lui Decebal impreuna cu trupul marii capatenii.

Umbla vorba si ca scitii ar fi construit aceste structurii in peregrinarile lor prin aceste locuri.

Turcii sunt si ei implicati in constructia piramidelor de la Sona: ei au traversat Oltul si au aruncat gramada tot pamantul adus de acasa in turbane.

REALITATE

Lasand deoparte legendele, aici sunt 8 movile asezate pe 2 siruri. Un sir e format din structuri piramidale iar in fata lor se intinde un sir format din structuri lunguiete. Cele mai inalte, piramidale, ajung pana la 30 de metri inaltime. In preajma lor s-au gasit cioburi ceramice datand din epoca bronzului si epoca Hallstat. In afara de ceramica s-au mai gasit si urmatoarele artefacte: o bratara de aur presupus celta, un inel de bronz, un topor de fier, un vas de ceramica şi nişte sageti presupus scite, un mormant de incineratie, o rotita de bronz, două bratari de bronz, margele de sticla şi o urna cu cenusa, din epoca migratiilor. Toate vestigiile sunt imprastiate pe la muzeele din Sibiu sau Medias, nici una nu a rămas in Brasov. Cei care au studiat aceste artefacte au ajuns la concluzia ca acestea sunt de tip Wietenberg (epoca bronzului). Prezenta acestor artefacte atat de diferite, provenind de la atatea culturi si populatii diferite conduc la o singura concluzie logica: acest loc a fost un loc de pelerinaj si cult.

Satenii s-au apucat sa faca experimente pe langa piramide iar concluziile lor sunt uimitoare: piramidele de la Sona au aceleasi proprietati cu suratele lor din Egipt. Daca plasezi o lama de ras la distanta de o treime de baza piramidei, lama se ascute singura. Daca lasi un recipient cu apa langa piramide, apa capata proprietati curative iar carnea nu intra niciodata in putrefactie.

Se mai spune si ca vulpile care intra in piramide nu mai gasesc niciodata iesirea.

In 2009 un grup de hoti de artefacte (15-20 de persoane) au venit pe timp de noapte cu aparatura sofisticata si generatoare de curent si au inceput sa sape intr-o piramida. Satenii au reclamat aceasta incercare de furt politiei Brasov, hotii au fost prinsi, dar rezultatele au fost neconcludente si nimeni nu a fost arestat. Se zvoneste si ca celor care au patruns in interior li s-a facut rau si au plecat fara a se mai intoarce vreodata. Totusi datorita lor avem azi primele indicii in legatura cu piramidele. Hotii au lasat deschis un tunel prin care Radu Tanase, alpinist, speolog si salvamontist brasovean, pasionat de mistere, a reusit sa patrunda si sa fotografieze putin interiorul piramidelor. Fotografiile sale au fost publicate in Monitorul Expres si sunt singurele dovezi ale existentei unor mistreioase tuneluri sapate in granit.

In momentul in care s-au sapat aceste intrari in piramide satul Sona s-a umplut de gaze urat mirositoare si s-au auzit zgomote ciudate. In urma incursiunii sale prin piramide Radu Tanase a astupat intrarea si zgomotele au incetat. Ulterior natura si-a facut datoria astupand si mai bine orice urma de intruziune.

Stelian Cosulet, seful sectiei de Arheologie a Muzeului Judetean de Istorie Brasov, apreciaza ca in fotografiile lui Tanase se vede o grota sapata de mana omului in gresie, ceea ce ar contrazice ipoteza geologilor care afirmă ca piramidele sunt din argila. Mai multe cercetari nu s-au făcut. In schimb, arheologul confirma ca unii autori considera aceste formatiuni de la Sona ca fiind de natura antropica şi le leagă de religia şi astronomia dacilor. Se mai spune si ca piramidele lor au legătură cu sanctuarul de la Sarmizegetusa şi cu cetatea Rasnovului. Cercetătorul Andrei Vartic a unit punctul unde se afla piramidele cu punctul sanctuarului dacic de la Racos si cu varful Omu. A obţinut un triunghi dreptunghic cu unghiurile de 30 şi 60 de grade. Pe linia Sona-Omu se afla templul dacic de la Sinca Veche (vezi articolul urmator). Se pare că zona este incarcata de istorie antica inca nedescoperita, cum este cazul comorii lui Decebal, pe care toată lumea o cauta de cateva decenii incoace fara rezultat.

Piramidele de la Sona uimesc prin alinierea conform unor date astronomice. Valea dintre cele două siruri de movile piramidale este orientata pe direcţia Est-Vest. La momentul echinoctiului de primavara, soarele rasare dintre movile exact în dreptul acestui culoar. Si cum venirea primăverii astronomice este celebrată de toate semintiile pamantului, e uşor sa ne imaginam ca la Sona, acum 5.000 de ani, se tineau ritualuri dedicate mortii şi invierii la fel ca la Chichen Itza in Mexic.

In toponimia locala exista o denumire ciudata şi aparent ilogica, dar care face trimitere tot la piramidele inaltate in mijlocul campiei: Dealul Sesului. Satenii le mai spun si guruiete sau guruieti, termeni care se folosesc numai la Sona, nefiind prezenti în niciun dictionar. Tot referitor la toponimia locala, mai merita amintit şi că la 6 kilometri de piramide se afla varful La Comoara (637 m), denumire care face trimitere la legendarul tezaur pe care l-ar ascunde piramidele în pantecele lor.

CUM AJUNGI LA ELE

Mergi pana la Fagaras, te indrepti catre Cetatea Fagarasului, iar acolo, in fata cetatii, la sensul giratoriu, vei descoperi indicatoare spre MOVILELE DE LE SONA. Le urmezi, iesi din oras si esti cu bagare de seama deoarece exact la iesire drumul se desparte in 2 iar tu trebuie sa o iei la dreapta. Imediat ce iesi din Fagaras iti vei lua adio de la drumul asfaltat. Vei nimeri pe un drum mizerabil din pamant namolos cu Oltul pe dreapta, Olt care binevoieste sa se reverse generos peste drumul si asa mizerabil si sa il rupa pe ici pe colo facandu-l aproape impracticabil dupa perioade de ploi mai serioase.

Daca mergi vitejeste inainte, primul satuc intalnit in cale va fi Sona. Mergi pana unde se termina satul si o iei la stanga pe deal in sus. Daca nu e noroi poti urca cu masina. De obicei e noroi asa ca mai bine lasi masina langa niste foste grajduri si purcezi pe jos ca nu e greu.

AVENTURI cu Feti Frumosi

Ma gandeam de multa vreme sa ajung la piramidele Romaniei asa ca intr-o buna zi, cazati fiind la Sambata la minunata pensiune Belmonte (vezi articolul precedent) am hotarat sa ne aventuram pana la ele. Purcedem noi, trei Feti Frumosi, cu bidiviul din dotare pana la Fagaras, si urmam indicatoarele spre Movilele de la Sona. Mergem ca gandul si ca vantul si nu vedem ultimul indicator care spunea sa o luam la dreapta, prin urmare o luam la stanga. Si mergem noi, zi de vara pana in seara, pe niste serpentine spectaculoase, printre coline verzi acoperite cu turme de oi, pana ajungem... nu stim exact unde, langa un cioban indragostit de linia asfaltului. Ne oprim si salutam corespunzator iar apoi intrebam daca mai e mult pana la Sona. Apoi nu mai era asa mult, doar ca trebuia sa ne intoarcem inapoi pana la Fagaras si sa apucam pe celalalt drum... ! Suduim ardeleneste, intoarcem masina si nu ne lasam doborati de primul obstacol ivit. Dupa un sfert de ceas, ajungem la Fagaras si vedem indicatorul corespunzator, acoperit de un ditamai tractorul parcat in fata lui. Bucurosi ca de data asta l-am vazut, pornim in tromba inainte pe drumul corect. Precum Fat Frumos fata in fata cu incercarile, nimic nu ne poate sta in cale! Zdrang, bang, trosc, zornaie masina in momentul in care se termina mirificul oras Fagaras iar odata cu el se termina si drumul asfaltat si incepe pampasul tipic romanesc al soselelor neasfaltate, pline de bolovani si gropi. Mai suduim odata ardeleneste si continuam cu bagare de seama, facand un balet demn de Lacul Lebedelor cu masina noastra greoaie printre maracini si cratere lunare. Oltul sclipeste zglobiu pe marginea drumului. Adica exact pe marginea drumului deoarece era la cota de inundatie! Copacii verzi se iteau exact din apa ca in Delta. In fata noastra un fel de podet din pamant, pe jumatate rupt de ape. Fetii Frumosi continua cu bidiviul fermecat si nu se tem de obstacole. Ajungem in sfarsit in satul Sona si ne gandim sa intrebam pe cineva cum ajungem la movile (piramide). Pe ulita nici tipenie. Bag seama ca era ora de siesta. Intr-un final 3 copii cu o minge ne scot din necaz troznind mingea de parbrizul bidiviului.

- Acolo unde se gata satul – asa am primit indicatii de la un baietel din grup- apucati la stanga si gata.

Multumim flacaului si facem cum a spus el. Ajungem langa o movila de gunoi fumegator. O minunata maree de noroi se prelingea pe versantii verzi ai Sonei si se aduna in valuri intunecate pe drumul de tractor care urca spre zona piramidelor.

Pentru multi viteji aceasta maree de noroi ar insemna cale intoarsa si intrat cu calul nazdravan direct la spalatoria auto de la langa Cetatea Fagaras. Nu si pentru noi cei trei Feti Frumosi aventurosi. Hotaram totusi sa nu bagam bidiviul in asa noroi miscator asa ca il parcam intr-un nor de fum provenit de la balaurul de gunoi arzand pe marginea santului. Ne dam noi jos din masina... splasssh... drept in mocirla groasa.

Nu-i nimic! Splassh, splashhhh, splashhh, pas dupa pas pe deal in sus. Picioarele se incarca de noroi gros si greu. Iarba aluneca si musteste de apa statuta si urat mirositoare. Pamantul ne tine pe loc si inaintarea devine o munca asidua. Alunecam si cadem cu fundul in balti. Nu ne oprim. Piramidele ne cheama. Nu ajungem noi nici pe la jumatatea dealului ca sotului meu in vine “stralucitoarea” idee de a abandona urcusul greu pe buza dealului si a apuca pe drumul facut de tractor. Concentrata fiind la inaintarea pe dealul alunecos si sustinerea asidua a Fatului Frumos-Junior din dotare, nu bag de seama ce face Fat Frumosul-Sot pe drumul de tractor. Aud insa cu coltul urechii un urlet disperat proliferat din toti rarunchii. Fat Frumosul-Sot zacea ingenuncheat in noroiul gros de pe urma tractorului. Ma umfla rasul si de n-ar fi fost noroi, m-as fi tavalit pe jos. Ranjind din toti dintii strig la el sa se ridice. Ei as, bietul de el nu era ingenuncheat ci intrase pur si simplu pana la genunchi in noroi. Ba mai mult, noroiul il tragea in jos in continuare. Priponesc juniorul langa o tufa de trandafir salbatic si ma precipit spre sot ignorand baltile si mormanele de namol miscator. Ajung cumva pe langa el si il apuc de mana. Intre timp el se afundase pana la fund in noroi. Trag eu vitejeste (ca doar nu degeaba sunt Fat Frumos!) si il extrag de acolo intreg dar... fara papuci! Zmeul piramidal de la Sona si-a luat tributul! Peste ani si ani niste paleontologi futuristi vor gasi pe langa fosile de pisica, cioban si oaie, o pereche de papuci dintr-un material necunoscut, marime 45, fosilizati si uimitor de bine pastrati, acoperiti de o scriere necunoscuta de sorginte mistica: KALENJI!

Decorat foarte sexy cu ciorapi cu portjartier din noroi (colectia 2016), descult si obidit, Fat Frumosul-Sot decide sa abandoneze lupta cu zmeul piramidal si aluneca pe fund pana in vale unde se vedea bidiviul naravas, acoperit si el, fireste, cu noroi. Fat Frumosul –Junior cade si el la datorie si apuca pe urmele tatane-su razand din toti rarunchii de asa intamplare. Pesemne pusese la cale o intreaga tirada de bancuri pe seama lu’ tac-su si dorea sa le experimenteze inca de pe atunci cat erau calde.

Ca in orice poveste, eroul este unul singur, tovarasii sai se pierd unul cate unul infundati in mlastina si namol. Ei si uite asa dragii mei, ma trezesc eu Fat Frumos-cel mai vanjos, continuand drumul anevoios si urat mirositor catre telul suprem: maretia piramidelor.

Zmeul cel piramidal imi scotea in cale maracini plasati strategic in noroi, iarba alunecoasa si inselatoare, deal pieptis, picioare grele si pline de noroi si caldura ucigatoare, dar eu ca Ana lui Manole, nu ma dadeam dusa. Piramidele ma chemau si mai puternic langa ele. Si lupta si da-i, pana am ajuns fata in fata cu un camp cultivat pe de-o parte cu grau si pe alta parte cu mlastina si plante de balta. Purced inainte cu atentie marita si cu inima batand sa imi sparga pieptul. Le vad, nu mai e mult pana la ele si totusi drumul e anevoios si alunecos. Iarba devine din ce in ce mai mare, imi ajunge pana mai sus de genunchi, iar imaginile cu serpi, paienjeni giganti, oratanii de balta si capuse sangeroase nu imi dau pace. Nu ma las, simt chemarea lor din ce in ce mai puternic in suflet. Intr-un final ajung langa prima piramida si raman uimita cat de mare si frumoasa este. Peretele ei este destul de abrupt dar hotarasc sa o urc pentru a avea o priveliste de ansamblu asupra intregii zone. Cer permisiunea strabunilor si simt ca mi se da voie asa ca incep urcusul aproape vertical, tinandu-ma de smocuri de iarba. Ajung cu bine sus si nu imi vine sa imi cred ochilor ce frumos este totul in jurul meu. Observ pozitionarea pe doua siruri a piramidelor. Constat ca sunt 4 piramide si 4 movile lunguiete, de inaltime mai mica, in fata lor. Raman in varful piramidei si ma incarc cu energie. Ma simt implinita. Dupa mai mult timp decid sa cobor si sa ma plimb pe aleea dintre piramide. Aici iarba este si mai inalta. Picioarele mi se infunda in mocirla dar de data asta constat ca nimic nu se mai lipeste de mine. Pesemne trecusem incercarile si mi se daduse acordul de a patrunde in lumea misterioasa a piramidelor. Continui prin iarba inalta si deasa presarata cu flori de o frumusete unica. Filmez totul si ma gandesc ca trebuie sa arat si altora acest loc incredibil si atat de putin cunoscut. As fi stat acolo mai mult dar gandul la cei doi Feti Frumosi–abandoniciosi care asteptau langa bidiviul cel murdar din vale, ma indeamna sa incep coborarea. Ma ingrozesc la gandul ca trebuie sa o iau in jos pe dealul cel alunecos stiind ca la coborare este mult mai greu decat la urcare in astfel de conditii. Ii rog pe strabuni sa ma ajute si purced la vale. Precum Moise care facea smecherii cu apele, asa si eu ma deplasam cumva pe deasupra noroaielor, fara sa alunec si fara sa ma murdaresc nici macar cu un strop. Sa fi fost un miracol?! Nu stiu. Tot ce stiu e cam ajuns foarte repede la vale fara strop de noroi pe mine, fara sa alunec si fara sa cad. Ba chiar mi s-a parut ca s-a sters si noroiul acumulat initial. Ajunsa langa bidiviul namolos trag o burta zdravana de ras la vederea Fat Frumosului-Sot resemnat de atatea bancuri proferate de Fat Frumosul–Junior si pregatit sa conduca tot drumul inapoi pana la Sambata in chiloti si descult cu mult noroi printre degete ca omul din Neanderthal! Pentru a pune capac ma gandeam cum ar fi sa ne opreasca si politia... nu a fost sa fie!

Daca va recomand sa ajungeti acolo?! Cu siguranta, trebuie sa ajungeti! Este un loc special plin de energie pozitiva, plin de mistere ce asteapta de milenii sa fie dezlegate.

Pacat ca drumurile nu sunt nici macar asfaltate, pacat ca nu este permisa studierea piramidelor, pacat ca nimeni nu promoveaza zona... sau poate ca asa este cel mai bine. Judecati dumneavoastra.

Strabunii va asteapta!

Iata si prezentarea video a acestui loc incarcat de magie si mister, rog webmasterul sa adauge filmuletul

https://www.youtube.com/watch?v=DfXegixCEiY

---

VIZUALIZĂRI: 8281 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI