Soseaua carturarilor

TIPĂREȘTE

Da! Se poate spune fara a gresi prea mult ca soseaua Brasov-Sibiu-Alba Iulia (E68), o sosea de-o calitate excelenta, poate fi numita si “soseaua carturarilor”. De ce? Pentru ca de-a lungul sau in apropierea ei gasiti cel putin trei obiective majore ale turismului cultural romanesc si anume “Casa memoriala Badea Cartan”, ”Casa memoriala Octavian Goga” si “Casa memoriala Nicolae Labis Lucian Blaga”. Veti intalni locul in care s-au nascut si au creat trei personalitati ale vietii culturale romanesti, a caror activitate a fost strans legata de mirifica lume a cartilor.

In urma cu un secol, putini erau cei care nu umblau in opinci, tara noastra era cotata ca o tara preponderent agrara, cu o industrie firava, in curs de aparitie. De la "opinca” pana la “vladica” era insa un drum anevoios si lung. Nu oricine putea sa-si schimbe statutul social, sa se desprinda de la munca grea a campului si sa acceada in inalta societate sau macar…sa invete sa scrie si sa citeasca... In urma cu un secol, “prostimea” alcatuia un mare procent din populatia tarii noastre. Erau multi oameni saraci in aceasta tara bogata, precum prea bine a surprins acest lucru in versuri Octavian Goga, nascut si el langa “drumul carturarilor”, in comuna Rasinari de langa Sibiu.

“Muntii nostri aur poarta/ Noi cersim din poarta-n poarta/La noi sunt codri verzi de brad/Si campuri de matase/La noi atatia fluturi sunt/Si-atata jale-n casa”

Primul popas cultural de pe “drumul carturarilor” il facem la “Casa lui Badea Cartan”, unde nu e deloc greu de ajuns. El a locuit la poalale muntilor Fagaras, in comuna Cartisoara. Din soseaua Brasov-Sibiu (E68), veti ajunge fara gres in comuna Arpasu de Jos, apoi la o intersectie pe care veti gasi scris ”Spre Transfagarasan”, urmand directia indicatorului, veti vedea deja in zare maretele creste ale celor mai frumosi munti ai tarii noastre si ceva mai aproape, dupa doar cativa kilometri, un panou mare pe care scrie “Casa memoriala Badea Cartan”. Veti zari poate si culmile inzapezite ale Moldoveanului si Negoiului situate la inaltimi ametitoare, de peste 2540 de metri. Dar inainte de a ajunge la aceste culmi, in vale, veti intalni mai intai o casa taraneasca din care a aparut o alt fel de "culme", una a vointei si a patriotismului romanesc. Veti ajunge la casa unui om care, riscandu-si libertatea, aducea carti din Tara Romanesca la fratii lui din Transilvania ocupata, trecand muntii pe-ascuns, ocolind potera, pe cai numai de el stiute... E vorba de un taran simplu, un cioban incaltat cu opinci confectionate din piele de porc si invelit intr-un cojoc imens din blana de oaie, cunoscut de contemporanii lui dar si de noi, sub numele de Badea Cartan.

Badea Cartan, pe numele lui adevarat, Gheorghe Cartan, s-a nascut la 24 ianuarie (zi cu rezonanta simbolica pentru romani!) a anului 1849, in satul Cartisoara din judetul Sibiu, exact la un an dupa ce intreaga Europa fierbea pana la a da in clocot in „suc de revolutii”. S-a nascut la poalele muntilor Fagaras, pe care-i admira de fiecare data cand pornea cu oile la pascut. In toate documentele vremii, la rubrica ”ocupatie" in dreptul numelui de Gheorghe Cartan, gasim scris invariabil cuvantul ”taran”. Da! , ... era taran, dar nu ca oricare altul. A avut ambitia sa buchiseasca abecedarul si sa invete aproape singur sa scrie si sa citeasca. A fost ajutat totusi de un intelectual din Brasov, pe nume Ioan Cotiga, care l-a indrumat si l-a facut sa se indragosteasca de trecutul neamului romanesc.

Intr-atat de mult s-a atasat Badea Cartan de carti, incat atunci cand a vazut ca Ardealul a cazut sub ocupatie straina si numele oraselor, scolilor, strazilor si chiar ale oamenilor au capatat rezonante ciudate, acesta s-a angajat in dificila si periculoasa lupta de a-i ajuta pe ardeleni sa-si regaseasca identitatea pierduta. Badea Cartan transporta peste munti cu traista in spinare si oile dupa el, carti in limba romana si le raspandea prin satele din Transilvania oprimata. A fost un adevarat roman care a luptat intreaga sa viata pentru independenta tarii sale si pentru intregirea neamului romanesc...

Calatoria sa pe jos pana la Roma pentru a vedea cu ochii lui „Columna daco-romana” a devenit subiect de legenda si de mandrie nationala. Acolo unde odata duceau toate drumurile lumii, chiar si acela pe care se afla locuinta Dv, astazi, se ajunge in doua ore, dar el a ajuns la Roma, in mai bine de o luna. Dormea pe unde putea, manca ce-avea in traista. Am intrebat-o pe ghida casei memoriale ”Dar de unde avea Badea Cartan atatia bani ca sa traga pe la hanuri? ” „Ooo! , domnule, doar Badea Cartan era cioban, ... si ciobanii dorm de obicei pe camp, ei se-nvelesc bine in cojocul lor gros din blana de oaie si... ”somn usor! ”... De la Cartisoara si pana la Roma, Badea Cartan n-a cheltuit prea mult pentru „cazare si masa”! Apa a baut de prin fantanile de pe unde facea popas iar mancare? ... badea Cartan era un om voinic, in traista sa avea slanina, carnati, carne afumata si o putina cu branza de burduf... dar... mai avea si un pumn de grau si unul de pamant din "Tara Fagarasului", pe care dorea sa le depuna langa columna stramosilor sai...

Am ramas foarte impresionat de acest adevarat „maraton” sau ”mars fortat” al vremii dar e cunoscut faptul ca orice om sanatos, puternic si bine determinat, poate rezista fara mancare timp de o luna, si fara apa, timp de cateva zile.

Dupa o luna de mers pe jos, Badea Cartan a ajuns in sfarsit la Roma. Era intr-o seara, asadar, s-a asezat pe jos, langa columna lui mult visata, pe care intreaga sa viata a dorit s-o vada macar odata inainte de a muri. Si-a adormit langa ea. A doua zi, cand s-a trezit, in jurul lui era forfota mare. Multi italieni s-au adunat sa vada MINUNEA! . „Un dac a coborat de pe Columna lui Traian! ”-aveau sa scrie a doua zi, toate ziarele din cetatea eterna. Si intr-adevar, intre dacii de pe columna si „dacul” de langa columna, nu era nici o diferenta.

Inca o proba indubitabila a istoriei fusese demonstrata!

Dupa aceasta intamplare, Badea Cartan a devenit o „mica vedeta” a Romei. A fost inconjurat cu multa dragoste atat de italienii de rand cat si de comunitatile culturale romanesti din capitala Italiei. A fost invitat "la masa" de personalitatile politice ale urbei, de insusi primarul Romei. A fost un moment istoric cand poporul italian, in general destul de distant fata de problemele tarii noastre, a fost alaturi de noi. Acesta a inteles ca Romania doreste sa-i vada pe toti cei ce vorbesc aceeasi limba de doua mii de ani incoace, intre granitele unui singur stat.

La Senat, marchizul Pandolfi l-a invitat si el la masa pe Badea Cartan. Acesta le arata tuturor celor prezenti, cele cinci degete ale mainii sale... ”Iata ginta latina!... poporul italian, cel francez, cel spaniol, cel portughez si... cel roman... singurul care mai pastreaza inca in componenta numelui sau denumirea de „Roma”, este poporul roman... cele cinci degete formeaza o singura mana, iar mana l-a creat pe om, fara ea, acesta n-ar fi putut infaptui nimic din toate minunatiile ce ne inconjoara... de aceea cele cinci degete nu trebuie despartite niciodata... Badea Cartan este primit si la Vatican, este intrebat din ce natie face parte. El raspunde simplu, in limba latina... „civitas Romanus sum”... adica, „sunt un cetatean roman”.

Drumul de intoarcere in tara, Badea Cartan nu l-a mai facut pe jos, ci pe banii oficialitatilor Romei, care l-au umplut de carti si i-au platit un bilet de tren de la Roma si pana la „Cartisoara lui cea draga”.

Intors acasa, el este insa urmarit de politia austro-ungara, isi vinde turma de oi, se duce la Viena, dar imparatul ii refuza audienta. In tara insa Regele si Regina il primesc la Castelul Peles. Carmen Sylva ii ofera o carte de-a sa cu o dedicatie personala.

In activitatea sa „ilegala”, Badea Cartan a trecut in Transilvania peste 200.000 de carti (pentru a va face o idee, cam tot atatea carti veti vedea si in biblioteca Teleki din Targu Mures), carti „pentru copii, pentru tarani, pentru invatatori sau pentru preoti”... A trecut muntii, intr-o vreme in care "Transfagarasanul" era poate doar un vis frumos, ascuns si imposibil, incoltit in mintea strabunicilor nostri.

In anul 1877, Badea Cartan se inroleaza voluntar in Razboiul de Independenta, traind inca o mare satisfactie, aceea de a vedea tara sa ca nu mai plateste tribut Imperiului Otoman. Din acel moment, nici o caruta plina cu „galbeni” sau cu copii spre a fi formati ca ieniceri, adica viitori mercenari in armata turceasca, nu va mai pleca spre Istambul.

Am ramas pentru o clipa meditand in curtea lui Badea Catan. In fata mea aveam muzeul si casa lui taranesca, cu toate cele trebuincioase vietii pastorale. O casa simpla de cioban, alaturi un hambar plin cu fan iar la intrare, o fantana cu cumpana. Am admirat cele 8 perechi de opinci pe care badea le-a „facut praf” in drumul sau spre Roma... Am admirat multimea de carti cu care s-a inconjurat acest taran simplu, am admirat curajul lui de a traversa Fagarasii de mai multe ori... Si pentru ce anume? Pentru a mai goli cu cateva picaturi paharul suferintelor unui neam asuprit. A trezit el oare constiinta ardelenilor? A reusit el sa se opuna prin faptele sale celui mai invaziv imperiu din Europa? Nimeni nu poate sti!... Cert e doar faptul ca Badea Cartan a incercat sa faca CEVA pentru semenii lui, el n-a ramas inert in varf de munte pascandu-si impasibil turma. El a actionat.

Si-atunci mi-am pus o intrebare simpla, de muritor de rand... oare pe aceste plaiuri fagarasene, cine e mai maret? Muntii inzapeziti din zare sau ciobanul cel simplu de la poalele lor?

Apoi, intr-o zi senina, am ajuns si la Sinaia, unde, chiar langa sosea, se afla un cimitir frumos. Nu era decat un om pe-acolo dar acesta mi-a raspuns imediat la intrebare, toti localnicii stiu sa raspunda la aceasta intrebare, chiar daca sunt sute de cruci in acel mare cimitir... Omul mi-a indicat un mormant, nu departe de intrare. Acolo se afla o cruce de marmura alba pe care sta scris:

„Aici doarme Badea Cârţan, visând la întregirea neamului său”.

In acel moment m-am convins, in sfarsit, ca exista viata si dupa moarte...

Dorgo

--

nota webmaster: continuarea, episodul doi, il puteti citi facand click aici

---

VIZUALIZĂRI: 2912 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI