Dobrogea, a treia zi: cetăţile Enisala şi Histria

TIPĂREȘTE

Când ne-am propus să vizităm Dobrogea am crezut că ne ajung două zile. După ce am cerut ajutorul userilor cu experienţă, am avansat la trei zile. Cu hârtia şi creionul am programat patru dar efectiv a mai fost necesară şi o jumătate din a cincea zi. Totuşi n-am apucat să vedem multe din obiectivele importante. Cred că la capătul unei excursii de 7 zile le-am fi văzut pe toate, doar ca pensionari nu se punea problema de timp, ci de bani şi de oboseală. De ex. n-am văzut cetatea Troesmis, n-am făcut o vizită pe îndelete în Babadag, biserica germană din Malcoci, cetatea Capidava, cetatea Argamum de la Jurilovca, cheile Dobrogei, peştera Casian şi altele. Chiar cu aceste omisiuni a trebuit să fragmentăm drumul şi să ne cazăm ca punct intermediar în Năvodari. De ce Năvodari că doar nu voiam să mergem pe litoral? Din Tulcea la Bucureşti cu traversare pe la Ostrov ca să prindem Adamclisi şi mănăstirile Sf. Andrei şi Dervent sunt 380 km plus un detur în stânga, unul în dreapta, ajungeam la 450 km. Un al doilea motiv a fost că în podişul Dobrogei de Sud nu am găsit pe traseu nicio cazare de reţinut. Cum voiam să vedem Enisala despre care s-a făcut multă vorbire şi muzeul refăcut de la Histria, cazarea la Năvodari ni s-a părut o alegere bună.

În a treia zi a excursiei am plecat din Tulcea pe DJ222 şi trecând de Agighiol şi Sarichioi (comune care în ciuda denumirii turceşti sunt locuite de lipoveni) după 30 km am ajuns în satul Enisala. De aici în 2 km eram la cetatea a cărei siluetă se vedea de la depărtare. Cetatea Enisala sau Heracleea (N44.95435, E28.83156) este ridicată pe un deal calcaros înconjurat de apele lacurilor Razim şi Babadag oferind o privelişte absolut superbă. Au fost descoperite urme de viaţă din perioada preistorică (oase de mamut, toporişte de piatră), apoi câteva morminte dacice din sec. IV î. Hr, continuând cu două nivele de locuire. În sec. VI a fost perioada de construire a zidurilor şi în sec. XII-XIV, Enisala a devenit o fortăreaţă cu un important rol militar. Ea supraveghea de la înălţime drumurile pe apă şi uscat. După materialul numismatic găsit (monede bizantine, genoveze, tătăreşti. moldovene, muntene, turceşti) s-a stabilit că cetatea a avut mai întâi ca şi clasă dominantă negustorii bizantini şi apoi în sec. XIV genovezii care controlau întregul trafic pe Marea Neagră. Din punct de vedere politic la un moment dat ea a aparţinut lui Mircea cel Bătrân până în 1421 când a căzut în mâinile turcilor. Ca urmare a aluvionării cu cordoane de nisip care au început să separe lacul Razim de Marea Neagră, neguţătorii şi-au pierdut interesul şi în 1650 cetatea este părăsită de ultimul general otoman. În timp, cetatea a căzut în ruină. Planul cetăţii este poligonal urmărind panta dealului. Zidurile, turnurile şi bastioanele parţial restaurate au înălţime de 5-10m iar poarta principală cu arcadă este de inspiraţie otomană. Am ajuns în parcarea cetăţii unde am lăsat maşina şi am mers practic pe sub zidurile cetăţii câteva sute de metri. Pe partea dreaptă vedeam lacul Razim pe care erau plauri, un fel de insule plutitoare de vegetaţie care-şi schimbă necontenit locul. Am ajuns aproape de scara albastră metalică destul de abruptă pe care urcai la cetate. Am urmărit cum coboară o femee şi-am zis că nu e de mine. Probabil că treptele erau înalte şi săraca de ea făcea efort să le nimerească. Mi-a părut rău, probabil de sus se vedea reţeaua de canale dintre lacurile Razim şi Babadag dar să nu fiu prea pretenţioasă şi să mulţumesc Domnului cu ce am văzut şi ce poze am descărcat. Am găsit pe net un tur virtual al cetăţii foarte bine făcut care mi-a alungat supărarea. Vezi video aici! Vizionare plăcută!

Am revenit pe DJ223A şi din comuna Mihai Viteazu pe DJ226 (toate drumurile perfect asfaltate) după 12 km am ajuns în comuna Istria. De aici pe DJ226A după 8 km am intrat în cetatea Histria (N44.54959, E 28.76541) . Cum cerul nu prevestea nimc bun am intrat întâi să vedem ruinele şi apoi să ne adăpostim în muzeu (taxă intrare pentru ambele obiective 10 lei adult, 5 lei copii şi pensionari). Am făcut poze din care pe câteva le ataşez la review dar nu ne-am abătut prea mult de la drumul principal pietruit de pe vremea grecilor ş romanilor pentru că nu voiam să ne prindă ploaia prea departe de maşină. După istoricul Eusebius, cetatea Histria a fost întemeiată în anul 657 î. Hr. de colonişti din Milet. Numele ei vine de la Istros, denumirea grecească a Dunării. Strabon spunea că Histria este la 500 de stadii de Gura Istrului. Cu un regim democratic a avut o viaţă politică şi comercială înfloritoare timp de 1300 de ani trecând, după stăpânitorii care şi-au exercitat puterea asupra ei, prin perioadele greacă, romană, bizantină. Bogăţia cetăţii a atras cuceritori cum au fost sciţii în sec. IV î. Hr.apoi Mitridate regele Pontului în sec. I î. Hr, regele dac Burebista. După cucerirea Daciei, Histria a trecut sub stăpânire romană cunoscând o nouă înflorire. Săpăturile arheologice au fost iniţiate în 1914 de Vasile Pârvan. Oraşul era înconjurat de ziduri groase de apărare cu turnuri, bastioane şi porţi de intrare. El era format din două părţi: acropola în care se afla puterea politică şi administrativă şi oraşul civil. În Histria s-au bătut primele monede de argint găsite pe teritoriul nostru S-au scos la suprafaţă ziduri de incintă, temple, statui, monumente, o bazilică creştină, terme, canalizare, necropolă, străzi pavate. Apa se aducea prin viaduct de la o depărtare de 20 km. În 1970 s-a descoperit o biserică episcopală cu o lungime de 60 m, construită în sec. V-VI. Histria a fost cel mai vechi oraş din ţară. Odată cu colmatarea lacului Sinoe, Histria nu a mai fost port la mare, activitatea comercială a scăzut până la dispariţie şi cetatea a fost părăsită în sec. VII d. Hr.Un tur complet este dat mai jos. Recunosc că n-am văzut nici sfert din ce se prezintă acolo Vezi video aici! Eram gata să critic că n-am întâlnit niciun indicator sau panou explicativ în sait. Turul panormic îmi infirmă părerea. Vizionare plăcută!

Muzeul Arheologic din Histria a fost construit în 1920 în urma iniţiativei lui V. Pârvan (1882-1927, academician, istoric, arheolog, eseist). Muzeul nu a rezistat decât câţiva ani fiind surpat de o alunecare de teren. Muzeul actual funcţionează într-o clădire construită în 1982. La intrare te întâmpină bustul lui V. Pârvan. În primele spaţii sunt portrete ale cercetătorilor cetăţii Histria :Condurachi, Lambrino, Pippidi, Suceveanu pe panouri în care sunt fotografiate momente din şantierele în care s-au făcut principalele lor descoperiri. În muzeu sunt expuse amfore mari de depozitat cereale sau ulei, vase ceramice, înscripţii pe monumente funerare, pahare de sticlă colorată, stauete de cult din temple, opaiţe, tubulatură de canalizare, pietre circulare de râşnit cereale. Sunt aduse obiecte rămase din alte cetăţi Ulmetum (ruine gotice în comuna Pantelimon), Capidava, Tropaeum Traiani (unde înafară de monument era şi o aşezare), Nuntaşi, Carsium (Hârşova). Pe câteva basoreliefuri am văzut călăreţul trac iar pe altele semnul crucii aşa cum arăta el în bazilicile din primele secole de creştinism.

Nici nu ieşisem bine din Istria şi cerul a început să se întunece şi o vijelie puternicăa început să zgâlţâie tăblăria maşinii. Am pozat cât am putut fascinată de norii învolburaţi coborâţi pe pământ. Nu pot uita un câmp cu eoliene, siluete svelte de libelule albe sub cerul negru. Imediat s-a lăsat peste maşină o perdea de apă. Stropii erau grei şi ciocneau parbrizul. Erau încă în starea de agregare lichidă, altfel ar fi fost pietre. Am mai mers ceva dar când ştergătoarele n-au mai făcut faţă am tras pe dreapta. La marginea drumului pe o parte şi alta maşini cuminţi aşteptau să treacă urgia. Terenul era plat, nu veniseră puhoaie de pe versanţi şi totuşi într-un sfert de oră stratul de apă de pe şosea ajunsese de o palmă. Nu ne-am gândit la ce e mai rău dar când am văzut că maşinile încep să plece, am luat-o şi noi din loc. Dobrogenii învăţaţi cu fenomene meteorologice deosebite ştiau de ce. N-au trecut nici doi kilometri şi am ieşit din nori. Mai mult, undeva la orizont o rază de soare ne anunţa că mai e mult până la asfinţit. Am intrat în Năvodari unde GPS-ul ne-a condus la vila KOS de pe strada M, unde urma să înnoptăm.

- va continua-

---

VIZUALIZĂRI: 2073 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI