Plimbare pe Clisura Dunării

TIPĂREȘTE

O plimbare pe Clisura Dunării constituie întotdeauna un prilej de bucurie și admirație pentru minunățiile create de mama natură. Dunărea, arteră vie care udă pământurile românești și își revarsă apele în Marea Neagră printr-o frumoasă deltă. Vacanța petrecută în apropierea satului Eșelnița la o pensiune situată chiar pe malul Dunării – nu vă pot descrie plăcerea de a vedea vasele de croazieră și șlepurile din pat ori de pe balconul camerei.

Pe lângă toate celelalte activități și vizite în zonă am hotărât ca într-una din zile să facem o plimbare cu autoturismul pe șoseaua ce merge spre Moldova Nouă pentru a admira cursul fluviului „albastru”. Deși la vremea aceea pe DN 57 se desfășurau lucrări de reabilitare am reușit să parcurgem cu ușurință circa 30 km, între localitățile Eșelnița și Șvinița.

Plimbarea noastră auto începe din zona Cazanelor Mici, porțiune îngustă între cele două maluri (180 m) unde fluviul fierbea la propriu (ca apa într-un cazan) înainte de construcția barajului de la Porțile de Fier, șoseaua urmărind în cea mai mare parte cursul apei.

Pe malul sârbesc se poate observa Tabula Traiana (croazierele cu barca permit observarea din apropiere a tabulei), placă memorială amplasată în timpul împăratului Traian ca dovadă a finalizării drumului roman amenajat pentru invadarea pământurilor poporului dac. În zona Cazanelor Dunării au existat mai multe plăci imperiale dar doar cea Traiană a rezistat fiind ridicată cu 25-30 m pentru a nu fi înghițită de apele în creștere după construcția barajului de la Porțile de Fier.

Traducerea aproximativă a textului de pe placă ar fi: Împăratul Nerva fiul divinului Nerva, Nerva Traian, Augustus, Germanicus, Pontifex Maximus, investit de patru ori ca Tribune, Tatăl Patriei, Consul pentru a treia oară, excavând roci din munți și folosind bârne de lemn a făcut acest pod. Se mai pot vedea încă găurile pătrate în care intrau consolele de lemn ce sprijineau drumul de lemn suspendat pe anumite porțiuni.

Viaductul Mraconia.

Ajungem rapid la podul peste gura de vărsare a râului Mraconia în Dunăre, după ce această apă curgătoare formează în interiorul țărmului un golf (ori lac cum mai apare în alte surse). Proiectat de inginerul A. Blaț și construit în anul 1970, apoi consolidat în 2002, podul are o lungime de 109 m și structură de beton armat. La baza primului pilon era amenajat un mic ponton de unde doritorii puteau pleca cu bărci particulare în croaziere pe Dunăre.

Chipul lui Decebal. Monumentalul chip al regelui dac săpat în stâncă este vizibil în intrândul Golfului Mraconia atât de pe uscat, cât și de pe apă. Sculptura a fost finanțată de Iosif Constantin Drăgan și realizată de o echipă de sculptori sub conducerea lui Florin Cotarcea, lucrările durând 10 ani (1994-2004).

Statuia poate fi admirată de pe podul Mraconia, dar și de pe drumul ce pornește pe malul golfului cu același nume. Zona feței (ochi, gură, nas) este cea care a fost „prelucrată” cel mai intens. Dacă nu ar fi amplasat numele personajului istoric sub trăsăturile sculptate zău că nu prea îți dai seama cine ar putea fi. Am pozat și ne-am pozat cu chipul lui Decebal din toate unghiurile.

Mănăstirea Mraconia. Lăsând mașina în celălalt capăt al viaductului am mers pe jos spre locașul de cult, dar se poate parca și mai aproape de mănăstire.

Într-un cot al șoselei, sub un perete pe stâncă, parțial deasupra apelor bătrânului fluviu se află această mănăstire cu nume ciudat: Mraconia. Pe aceste locuri a existat încă din secolul al XV-lea un loc de închinăciune, dar atestarea scrisă vine abia în secolul următor.

După perioade de înflorire („Luceafărul din Mrăcunea”), dar și episoade de distrugere, mănăstirea este acoperită de apele fluviului după reidicarea barajului Porțile de Fier I.

După căderea regimului comunist așezarea mănăstirească se reînființează, lucrările terminându-se prin anii 2000. La nivelul șoselei vedem biserica cu hramul „Sf. Mihail și Gavriil” și „Sfânta Treime”, iar spre nivelul apei se mai află două etaje. Lângă biserică s-a construit un corp de chilii ce se observă foarte bine de pe apă. Mai multe scene biblice, compuse din faianțe colorate împodobesc exteriorul bisericii.

Șoseaua dă roată Golfului Dubova trecând pe la poarta multor pensiuni situate exact pe malul fluviului apoi ocolește masivul Ciucaru Mare unde există marcat un traseu de o oră care te conduce deasupra Cazanelor Mari – priveliștea este deosebită (este unul din motivele pentru care vreau să revin în zonă – ascensiunea pe Ciucaru Mare).

La baza acestui masiv se află și cele două peșteri, Peștera Veterani și Peștera Ponicova, cu acces de pe apă. Ne oprim din nou pe marginea drumului național acolo unde șoseaua coboară dinspre masiv spre apă pentru a admira fluviul. Pe stânga se deschide un drum îngust spre localitatea Eibenthal unde se află cea mai mare comunitate de cehi din România.

Fortificația Trikule. În apropierea localității Șvinița se află urmele cetății Trikule, de fapt cele două turnuri (din trei).

Prima fortificație ar fi fost construită la început de cavalerii ioaniți, ca apoi să ajungă în posesia cavalerilor teutoni. Pentru a opri expansiunea otomană cetatea cu cele trei turnuri din piatră brută ar fi fost ridicată în secolul al XVI-lea pe actuala poziție Am ajuns cu greu într-un loc mai bună pentru a vedea și fotografia turnurile datorită unui gard de lemn și a vegetației bogate crescută pe malul apei.

Crenelurile și meterezele ne duc cu gândul la epocile de incertitudine și pericol ale Evului Mediu. Datorită grosimii zidurilor și a liantului foarte bun turnurile au rezistat sute de ani; ele au fost inundate parțial tot cu ocazia construirii barajului de la Porțile de Fier. Dacă tot era vegetație din plin de pe versantul alăturat am cules o mulțime de plante de sunătoare. Mai multe amănunte privind cetatea găsiți aici.

Alt motiv de a reveni în zonă ar fi localitatea Șvinița unde aș dori să văd calcarele care conțin amoniți fosilieri – deși e posibil să pățesc ce a povestit @urjanclaudiu despre Dealul cu melci din Vidra (vezi impresii).

O călătorie pe Clisura Dunării este un fel de „must see” al României, zic eu. O croazieră pe Dunăre cu o șalupă zdravănă sau un vaporaș trebuie să facă parte din planul vacanței pe Dunăre.

Câteva zile la o pensiune situată direct pe malul Dunării (deși prețurile sunt mai scumpe aici), cu ochii vara după vasele străine de croazieră, sorbind o cafeluță pe un ponton creează o stare de relaxare și bucurie. Amănunte interesante și articole bune găsiți la rubrica:Vizitati Cazanele Dunarii.

---

VIZUALIZĂRI: 2899 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI