“Cascada Cailor”, taram de legenda si vis

TIPĂREȘTE

Localitatea “Borsa” din Maramures nu e acelasi lucru cu “Baile Borsa”, care e cu totul altceva. Ba chiar mai e si-o distanta de cativa kilometri intre ele. Localitatea Borsa e un loc populat mai ales de localnici, are un aer ceva mai rural, vezi aici pe strazile-i inguste, intersectandu-se jeep-urile celor ce lucreaza “in afara”, si Daciile si carutele batranilor “ce-au ramas pe-acasa” sa pazeasca gospodariile si care mai asteapta din cand in cand si cate-o suta, doua de Euro de la copii “prin posta”. Baile Borsa e insa un complex turistic dotat cu cateva hoteluri, vile, pensiuni agroturistice si o frumoasa partie de ski de 1000 de metri, aici te surprinde aerul cosmopolit al unei statiuni de odihna, populata atat vara ca si iarna cu turisti din tara sau din strainatate. Daca iarna, Baile Borsa e-o statiune aglomerata, vara e mai leger pe-aici, compelxul poate fi folosit ca baza de pornire spre obiectivele turistice majore al Maramuresului, Cimitirul Vesel, Barsana, Ocna Sugatag, Baile Costiui, valea Vaserului, valea Viseului sau…Cascada Cailor.

De la hotelul de doua stele “Cerbul”, unde ne-am cazat pentru trei zile, la 80 de lei camera dubla, si unde am servit o mamaliga cu branza si smantana excelenta (pentru ca totul aici e proaspat), am pornit intr-o zi, pe la ora 17 fara un sfert trecute fix, cu ultimul transport al telescaunului, spre varful partiei de ski. “Hai, grabiti-va, aveti mare noroc, e ultimul transport dar sa stiti ca dam bilete doar pentru “dus”, ne spune fata de la casa de bilete. Telescaunul are program de la 9-17 si un “dus” pentru adulti costa 8 lei iar pentru copii, 5 lei. Daca platesti “dus-intors”, totul costa aproape dublu. Daca ai platit doar un drum, din varful partiei poti sa te intorci pe o frumoasa poteca montana ce te poarta de-a lungul Paraului Cailor pana inapoi, in Baile Borsa.

Cu telescaunul ajungi in varful partiei intr-un sfert de ora, dar coboratul pe poteca mai sus amintita iti ia mai bine de-o ora. Odata ajuns in varful partiei, ai doua alternative, caci drumul se bifurca, spre stanga o iei spre o stana iar spre dreapta ajungi spre una dintre cele mai spectaculoase si salbatice cascade din tara, Cascada Cailor. Inca din timpul urcusului, am surprins din mersul lin a telecabinei, o herghelie de cai ce cobora navalnic la vale. In urma ei un om incerca sa mai domoleasca elanul cailor, se stie ca calul alearga mai repede decat omul, dar omul nostru reusea cu greu sa stapaneasca acest animal care pana acum cateva secole inca mai alerga salbatic prin stepele Asieie si ale Americii. Ba iata, ca in sudul Frantei, mai exista inca si azi unele rezervatii de cai salbatici, in mlastinile numite Camargues.

Din varful partiei si pana la Cascada Cailor se ajunge repede, drumul ce trece printr-o padure, coboara mereu. Ajungi la baza cascadei, al carei vuiet se aude de la mare distanta. O poti chiar si zari din cand in cand, mai ales daca ai ochi de soim ce pot strabate in zig-zag, precum un cablu optic, inaltele trunchiuri ale unei paduri de conifere, dar n-are rost sa te chinui sa anticipezi ceva, caci iata! , orizontul se deschide dintr-odata ca si pestera lui Aladin si cascada ti se arata in fata ochilor in toata spelendoiarea ei. Cascada e galagioasa, e un fel de super-“Duruitoare”, aici trebuie sa ridici vocea bine ca sa te faci auzit. Nici nu e de mirare, torentul de apa se pravale de la aproape 100 de metri, in spectaculoase trepte. Aici, la baza cascadei, incepe si “Rezervatia naturala a muntilor Rodnei”, pentru care, pentru a o strabate, n-ai nevoie de autorizatie speciala ci doar de o pereche de picioare sanatoase. Urechile imi pocnesc, e semn ca sunt destul de sus. Fac o socoteala, daca hotelul “Cerbul” era la 850 de metri, cascada trebuie sa fie la o altitudine de peste 1400 de metri, suntem deasupra Bustenilor sau a Predealului. Aici, la cascada, chiar daca nu exista dotarile din Valea Prahovei, aerul mi se pare mult mai sanatos decat acolo unde in fiecare week-end, numarul masinilor ce trece pe sosea depaseste cu mult numarul excursionistilor ce stationeaza prin statiuni. Cat despre salbaticie…nu exista comparatie. Intreg Maramuresul e un tinut nealterat, uitat parca de timp si care ar fi bine sa ramana asa inca multa vreme, acesta e farmecul lui iar fiecare vila greoaie si automobil in care trebuie sa te sui cu scarita, il indeparteaza tot mai mult de “unicitate” si-l introduce in “banalitate” In “normalitate” ar zice Mr. Frank de la FMI, care ne dojeneste aproape in fiecare luna ba ca nu ne-am facut temele, ba ca nu ne-am reparat soselele, ba ca n-am ridicat TVA-ul si ne mai si dojeneste c-un zambet oficial ca s-ar putea sa nu ne mai dea un nou imprumut pentru plata pensiilor si salariilor bugetarilor.

Cascada Cailor se formeaza intr-un lac glaciar aflat pe-un platou al muntilor Rodnei, chiar deasupra cascadei, lac alimentat de precipitatii si de apa rezultata prin topirea zapezilor. E-o lupta inegala intre suvoiul de apa ce cade si calcarul moale, care mai devreme sau mai tarziu se va lasa modelat asa precum vrea apa atotstapanitoare. In ciuda izolarii sale, e multa lume aici, la cascada. Unii au ajuns aici cu telecabina, altii au urcat pe jos, direct din Borsa. La baza cascadei e un loc ideal de popas si de facut fotografii.

Si…ca orice obiectiv turistic ce se respecta, cascada are si o legenda a ei.

“In Lacul Cailor, ce se pravale peste Piatra Rea, formand cascada, se adapau de obicei caii borsenilor. Inainte de-a exista transportul motorizat, borsenii, mari crescatori de vite si muncitori forestieri la origine, carau lemnele de la padure cu calul. In acest lac, dupa o zi de muca grea, veneau sa se adape mai toti caii din imprejurimi. Dar ursii, numerosi in zona, satui de-atata dieta vegetariana formata numai din mure si zmeura, resimteau, din cand in cand si o acuta nevoie de proteine. Atacul ursilor era bine gandit, ei navaleau asupra cailor in plin proces se adapare si-i alungau inspre Piatra Rea, de unde ei se pravaleau in prapastie. Intr-o noapte fara luna, legenda spuna ca ursii au ucis 15 cai. Festinul lor pantagruelic a durat o luna, dupa care, cu 3 degete de slanina sub piele, ursii s-au retras multumiti la hibernat”.

De la cascada e pacat sa te intorci tot cu telefericul, noi ne-am intors pe-o carare de-a lungul Paraului Cailor, care trece pe langa un loc de campare pentru cercetasi si pe langa o veche cariera de piatra. In vale apa e limpede ca cristalul. Apoi paraul dispare in subteran, pentru ca el sa reapara ceva mai incolo…in curtea unui satean, care cu forta apei a pus in miscare o valtoare, mai economica chiar si decat o masina automatica de spalat Wirl Pool. Valtoarea nu foloseste nici macar un singur wat de curent electric si poate functiona la infinit.

Aici, in Maramures, poate ca mai mult decat in oricare alt loc din tara, omul s-a infratit cu natura, pe care a respectat-o si a ingrijit-o cum a stiut el mai bine, iar aceasta, la randul ei, i-a daruit in schimb, sanatate, liniste, putere de munca si multa bogatie sufleteasca.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 7437 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI