Pensiunea Ioana, Durau

TIPĂREȘTE

Cu riscul de a supara pe cineva, as dori sa-mi exprim cateva opinii personale. Anul trecut am dorit sa ajungem (noi si inca o familie) la Durau pentru cateva zile, intr-un week-end. Era luna august, foarte cald pe la noi, prin Baragan. Am incercat sa gasim cazare la Durau - nimic. Peste tot era ocupat.

Statiunea era de "neatins" inainte de 1989. Acolo ajungeau doar cei cu pile, activistii de partid. Nu puteai gasi bilete la agentii. Apoi, prin 1995-1996 s-a "zvonit" ca se duc acolo simpatizatii lui Bivolaru, cei din MISA.

Cum-necum, am reusit sa mergem prin 1995 in Durau si sa ne cazam la Hotel Durau, cel care este situat vizavi de manastire. Atunci, in 1995, am reusit sa ajungem la Fantanele si bineinteles, pe varful Toaca, la statia meteo, apoi la cabana Dochia. Am ajuns si la Duruitoarea intr-o alta zi.

Anul trecut am dorit sa ajungem la Durau pentru ca am pastrat nostalgia acelor locuri minunate, a aerului curat de munte, a mirosului de rasina.

Dupa ce am tot cautat, la indemnul unor alti prieteni, am sunat si la Pensiunea Ioana. Am gasit 2 camere. Am fost asigurati ca se poate servi si masa la pensiunea respectiva.

Am pornit intr-o zi de joi spre Durau, cunoscand deja traseul si abia asteptand sa revedem statiunea. Am ajuns la pensiune, dar acolo... surpriza... ni s-a spus ca exista doar o camera libera... acest lucru datorandu-se faptului ca unii turisti si-au prelungit sejurul cu inca o noapte... Bineinteles ca nu aveam ce sa mai facem... Gazda a inceput sa "planga"... in final ne-a cazat in camera ei... undeva jos la parter, o camera cu un pat si un sifonier plin de haine, in baie rufe murdare, pregatite pentru spalat. A doua zi ne-au mutat undeva la etaj. Da, era altceva... Erau doua camere cu baie proprie, cu o terasa comuna. La parter exista o bucatarie pentru cei care doreau sa-si pregateasca singuri ceva de mancare, frigider, un spatiu de servit masa. In curte un foisor si un gratar din caramida.

Cand am ajuns am preferat sa servim ceea ce avea gazda pregatit. La telefon ni se spusese ca se poate servi si masa la pensiunea respectiva. Norocul nostru a fost ca acolo erau cazati si niste copii. Am mancat ceea ce se gatise pentru ei o ciorba si un orez cu pui. Nimic deosebit, mancare de cantina... Mie nu-mi place orezul si am intrebat daca as putea sa mananc cartofi prajiti sau piure in loc de orez fiert. Un individ ce se tot invartea pe acolo si era "om bun la toate" mi-a raspuns: "n-are ciniii sa faca"... Am inteles si am mancat... orez.

Nu vreau sa mai insist asupra mancarii gatite la aceasta pensiune. Consider ca v-am spus tot. In continuare am cautat sa ne facem singuri mancare.

Despre statiune cred ca este de prisos sa va vorbesc. Este superba. Si in 1995 era aglomerata si "scumpa" in privinta tarifelor de cazare si masa... si bineinteles ca si acum este la fel de scumpa.

Am vizitat statiunea, am constatat ca fostul hotel Durau a fost preluat de Manastire. De asemenea, a fost renovat, i s-a marit capacitatea de cazare. Se pot caza acolo turisti, dar dupa ce sunt trecuti prin "furcile caudine" de cei care raspund la telefonul receptiei hotelului. Ni s-a dat un pliant cu numere de telefon, am fost asigurati ca la "varsta" noastra nu vom fi refuzati... Acolo se doreste liniste, nu sunt acceptati tinerii galagiosi...

Am pornit mai departe spre Fantanele. Ca sa ajungi acolo, trebuie sa platesti o taxa - pentru ca urci pe Ceahlau. Nu este rau acest lucru. Am constatat ca toata zona respectiva era curata, existau banci de odihna, erau cosuri de gunoi, existau panouri care te informau in legatura cu locul in care ai ajuns si ce obiectiv ai atins. Am ajuns la Fantanele, am baut un suc, ne-am odihnit si apoi am plecat mai departe spre cabana Dochia. Peisajul este magnific - vezi lacul Bicaz, barajul si toti Carpatii Orientali. La Dochia am mancat de pranz. Vreau sa va spun ca acolo aprovizionarea se face cu cai de tractiune. Totusi mancarea nu este scumpa. Este foarte bine preparata, diversificata si nu este scumpa. Cabana Dochia asigura si cazare.

Ne-am intors in Durau, iar la pensiune am ajuns in jur de ora 20. Traseul spre Dochia merita facut, bineinteles daca si vremea permite.

---

VIZUALIZĂRI: 6515 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI