Traversarea muntilor Ciucas

TIPĂREȘTE

Dupa mai multe incursiuni prin Bucegi si Piatra Craiului, de aceasta data va invit sa ne insotiti (virtual) intr-o prima drumetie intr-un alt masiv, unul mult mai accesibil si poate nu la fel de spectaculos dar care are totusi frumusetea lui aparte. Ma refer la muntii Ciucas si la tura pe care am intreprins-o in ultimele zile oficiale de vara, excursie in care putem spune ca practic am traversat acest masiv.

Aceasta tura, in conditii meteo favorabile si cu o pregatire fizica buna, se poate face intr-o singura zi insa noi am plecat destul de tarziu de acasa si cu dorinta ferma de a ne petrece noaptea sus, pe munte, asa ca drumetia s-a transformat intr-una cat se poate de lejera, cu timp mai mult decat suficient pentru “trandaveala”. Si dupa turele anterioare, mult mai solicitante, chiar ne-a priit aceasta relaxare. De cand ne tot spuneam sa facem si o astfel de tura, usoara. Ei bine, pana la urma, iata ca s-a intamplat.

Traseul ales de noi incepe din drumul national 1A, in pasul Bratocea (1272 m), ce face legatura intre muntii Ciucas si Grohotis. Locul este usor de identificat deoarece este chiar la limita dintre judetele Brasov si Prahova. Tot aici, pe partea stanga a soselei (pe directia de mers Sacele-Cheia), gasim o mica parcare si, semnalizat cu stalp metalic respectiv o sageata informativa, punctul de unde se desprinde drumul forestier ce constituie portiunea de debut a traseului. Dupa nici 100 de metri de la plecare, marcajul (banda rosie-BR) coteste la stanga, semnaland poteca ce intra in padure. Dupa 5 minute de urcus ceva mai accentuat am iesit in poiana stanii din Bratocea, loc in care ne-am intersectat din nou cu drumul forestier (practic, am taiat o serpentina). Urmand acest drum, am traversat intinsa poiana si, intrati intr-o zona de conifere, dupa ce ne-am inscris intr-o alta serpentina, am ajuns la releul de pe Bratocea, loc in care drumul forestier ia sfarsit. Trecuse o jumatate de ora de la plecare.

De la releu ne-am orientat spre dreapta si am inceput sa urcam prin padurea la inceput mai deasa dar care se rareste odata cu apropierea de impozantii Colti ai Bratocei. Dupa alta jumatate de ora am iesit in luminisul de la poalele acestor formatiuni stancoase. De mentionat faptul ca pana aici marcajul este foarte rar iar in portiunea dintre releu si colti este si greu de urmarit. E drept ca poteca este evidenta dar la un moment dat aceasta se ramifica, existand cate 2-3 carari (foarte apropiate si care pana la urma se reunesc) iar raritatea marcajului cat si existenta acestuia doar pe una din ele poate pune, pe moment, in dificultate pe cei aflati pentru prima data prin aceste locuri. De la baza stancariilor peisajul se schimba, zona impadurita fiind inlocuita de vaste pajisti completate de palcuri de arbusti. Ne-am continuat drumetia si dupa alte 10 minute, timp in care am ocolit prin dreapta Coltii Bratocei apoi am urcat o panta mai accentuata, am ajuns pe culmea muntelui, unde poteca se domoleste. De aici pana in Saua Tigailor efortul fizic este destul de redus, poteca inscriindu-se aproximativ pe curba de nivel, cu usoare suisuri si coborasuri, mai intai printre arbusti (afini), apoi pe pasune. Treptat, decorul incepe sa fie dominat de o multime de stanci ce rasar” din pamant, cu forme care de care mai ciudate si interesante. Dupa 45-50 de minute socotite de la iesirea in culme, in fata ne-a aparut si “cireasa de pe tort”, impresioananta Cetate a Tigailor. Totodata am putut vedea si cabana Ciucas. Dupa ce am ocolit prin dreapta varful Bratocea (1827 m) a urmat o coborare scurta, usoara si dupa aproape doua ore si jumatate de la plecarea din pasul Bratocea, am ajuns in Saua Tigailor (1745 m), punct de intalnire a mai multe poteci marcate: din stanga soseste cea care face legatura cu zona Babarunca, spre dreapta continua aceeasi carare pana la cabana Ciucas iar tot inainte ne-am continuat noi drumul, catre varful Ciucas. Atentie, caci desi in acest loc au existat sageti informative, la data cand noi am trecut pe aici, acestea erau total nefolositoare, fiind distruse.

Din Saua Tigailor pana in varful Ciucas, panta este mult mai accentuata si astfel am depus un efort fizic ceva mai ridicat. O alta mica dificultate o constituie o ingusta dar scurta brana ce trebuie depasita cu atentie in conditii meteo nefavorabile. Prima parte a traseului este dominata de mai multe blocuri de piatra, ce au primit de-a lungul timpului diverse denumiri. In cea de-a doua parte acestea dispar iar poteca urca doar pe pasune, orientandu-se usor spre dreapta. Dupa 45 de minute de urcus am ajuns in cel mai inalt punct al acestui masiv –Varful Ciucas. Pe moment am fost putin dezamagiti de faptul ca, la fel ca in sa, si aici toate placutele de informare erau rupte, unele voci spunand ca de vina ar fi forta naturii, altele sustinand ca ar fi defapt vorba despre forta (si prostia) omului. Cine stie! Cert este ca am trecut peste acel moment, impresionati de frumoasa panorama ce ne-a incantat privirile de acolo, de la altitudinea de 1954 de metri.

Dupa o lunga pauza, ghidati de aceeasi BR, ne-am indreptat spre cabana si dupa o scurta coborare mai accentuata prin pasune, am intrat in frumoasa lume de stanci a Tigailor Mari, probabil cea mai reprezentativa zona a Ciucasului. Fascinati de multimea si mai ales de diversele forme si dimensiuni ale blocurilor de piatra ce formeaza aceasta cetate, ne-am continuat coborarea, ocolind aceste obstacole prin stanga. Depasind jumatatea superioara, dintr-o mica sa avem doua posibilitati de coborare, asadar poteca se ramifica. Poteca marcata intra intr-un “jgheab” de piatra (brazdat de numeroase praguri si cu urme evidente ale avalanselor) si dupa ce depaseste acest pasaj, lung de 150-200 de metri, coteste la dreapta, in scurt timp reunindu-se cu cea de-a doua varianta, o poteca nemarcata dar foarte vizibila, care in prezent este mult mai des folosita, chiar si de catre necunoscatori ai locurilor. Noi am ales aceasta a doua optiune si ne-am continuat drumul prin acelasi decor dominat de “ciupercile” din piatra. Lasand in urma aceasta minunata opera a naturii, am ajuns in zone mai linistite, dominate de poieni intinse. In scurt timp am ajuns la bifurcatia cu poteca marcata cu cruce rosie (CR) ce face legatura cu Saua Tigailor. Vazand stalpul metalic ce marcheaza aceasta ramificatie, am inceput sa ma gandesc serios la forta “nimicitoare” a naturii. Era varianta cea mai convenabila pentru a evita sa critic din nou specia din care facem parte noi, oamenii. Eram in al treilea loc, din tot atatea posibile, unde sagetile erau distruse. Dar deja devenise ceva obisnuit. Ghidati de aici inainte de ambele marcaje, ne-am vazut de drum si dupa o coborare usoara am ajuns intr-a sa larga, unde era si un luciu de apa. Aici vin turmele la adapat si tot aceasta zona era aleasa pentru campare de cei ce nu mai aveau loc in poiana din jurul cabanei sau care preferau sa fie mai izolati. Dupa alte 5 minute am ajuns la cabana Ciucas, alta decat cea pe care o stiam. Ne planuisem sa campam in zona cabanei insa asa cum se spune ”socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ” si veti vedea de ce spun asa ceva dar dupa cateva cuvinte despre noua cabana.

Dupa multi ani de asteptare, din vara acestui an, Ciucasul si-a recapatat singura cabana de altitudine iar pentru noi a fost o premiera sa vedem noua constructie ce strajuieste muntele Chirusca. Imaginea de aici nu era insa prea atragatoare deoarece lucrarile nu se terminasera asa ca inca predomina atmosfera de santier. E drept, cabana era finalizata si functionala iar curtea din fata ei, amenajata insa in spate se mai construia o cladire. Vorbind strict despre cabana, pot spune ca mi-a placut mult cum arata aceasta. Este o constructie destul de mare (care aduce mai degraba cu un hotel), cu tenta rustica atat in interior cat si in exterior. Beneficiaza de restaurant, terasa si loc de gratar, acoperit si amenajat cu mese. Desi nu prea imi sta in obisnuinta, de aceasta data nu am avut timpul necesar (si nici nu am avut de la cine) sa obtin mai multe detalii. Am aflat doar ca cea mai ieftina camera costa 90 de lei si ca la sfarsit de saptamana tarifele la cazare sunt mai mari cu 20-30 de lei. Sper, cu o alta ocazie, cand vom trece pe acolo in timpul saptamanii si cabana nu va fi la fel de aglomerata (de aceasta data era ocupata 100%) sa pot obtine mult mai multe informatii. Din pacate, desi asa cum am spus, chiar mi-a placut cum arata noua cabana, nu acelasi lucru il pot spune si despre atmosfera ce domnea aici. La fel ca in multe alte locuri, odata cu modernizarea, a disparut acel “spirit montan” pe care eu l-am tot adus in discutie si cu alte ocazii. In schimb, din difuzoare “urla” ceea ce unii numesc muzica, la poarta stateau parcate cateva masini luxoase, se inmultise semnificativ numarul celor ce au impresia ca sunt mai presus decat ceilalti doar pentru ca au o “chinezarie de firma” si un lant gros la gat (obligatoriu, pe deasupra tricoului, la vedere), etc. Ce sa fac, asa sunt eu, nu agreez astfel de lucruri in asemenea locuri, insa am sa ma abtin de la alte comentarii.

Pentru cei ce cunosc locurile trebuie sa mai mentionez ca ceea ce a mai ramas (dupa ridicarea noilor constructii) din zona de campare cunoscuta ca si “poiana fostei cabane” a fost ingradita si in prezent s-ar putea numi “curtea actualei cabane”. Vazand aceasta amenajare, initial am fost convinsi ca acest spatiu este destinat montarii corturilor, contra unei taxe binenteles. Pana la urma s-a dovedit ca ne-am inselat. O doamna, de altfel foarte amabila, ne-a explicat ca “nu lasam corturi ca e iarba si e pacat sa se strice... ”. Asadar, in preajma cabanei nu mai exista locuri de amplasat cortul, fapt ce ne-a determinat sa ne intoarcem, pe acelasi drum pe care venisem, pana in saua de la poalele Tigailor Mari, in locul de care mentionam mai devreme, loc ce este numit din ce in ce mai des “La balta”. Aici ne-am montat nestingheriti cortul si odata cu lasarea noptii, somnul a pus stapanire pe noi. Dimineata urma sa continuam traversarea Ciucasului.

Datorita faptului ca acest munte este accesibil unui numar mare de turisti, gandindu-ma ca poate unii se vor hotara sa plece la drum si ca aceasta descriere le-ar putea fi de folos, am incercat sa ofer detalii ceva mai amanuntite, astfel ca m-am lungit destul de mult. De aceea, (pentru ca istorisirea sa nu devina extrem de plicticoasa) pana la urma am luat decizia ca odata cu incheierea primei zile a drumetiei, sa inchei si prima parte a acestei povestiri. Voi reveni cat de curand cu o a doua parte, ce va cuprinde traversarea altor doua culmi ale Ciucasului: Gropsoarele si Zaganu.

Va doresc tuturor carari insorite

---

VIZUALIZĂRI: 3354 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI