Bucurati-va de ei...

Wm, te rog: www.youtube.com/watch?v=7W1gt8pLtUs&Nr=1 Multumesc

Adăugat clipul solicitat.

Si va rog, fara puncte, este doar un apel pentru cei care au acea bucurie...

Trecut în starea "fără PMA, voturi sau note". Aşa şi cred că îşi poate atinge mai bine scopul.

Cuvintele sunt de prisos... Îşi dores să-ţi dea Domnul măcar alinare.

Te inteleg, este dureros, dar... incearca sa treci peste acest lucru... peste aceasta tragedie... fii tare... nici nu stiu ce sa-ti mai spun... Cuvintele sunt de prisos, te rog sa ma crezi ca nu stiu ce sa mai spun... sau sa scriu...

Cand ti se stinge un parinte,

Copil, un prieten ori un frate

Te miri ca poti sa treci prin toate

Dar viata... merge inainte

Durerea nu sta in cuvinte

Cand omul drag pamant se face

Cerul in lacrimi se preface

Si viata... merge inainte

De esti taran, ori presedinte

Esti muritor si-ai un sfirsit

Te duci cand esti mai fericit,

Si viata... merge inainte

Ne necajim, traim fierbinte

Dar fericirea no-m gasi-o

Ca vreme nu-i, zicem adio

Si viata, merge inainte

Ne seluie viata si ne minte

Si inima, cand se opreste

Pamantul nu se prapadeste

Si viata, merge inainte

Cat ai clipi, moartea te-nfrange

De esti batran, ori in putere

Te stingi sarac, ori plin de avere

Si viata, merge inainte

E plina lumea de morminte

De frati, parinti si de copii

Si doamne, cate or mai fi?

Si viata... merge inainte

Supusi pe veci legilor sfinte

Ne tinem sufletul in maini

Pe viata, nu n-is noi stapani

Ea merge numai inainte

Plang langa noi inimi cernite

Ingenuncheate de durere

E viata numai o parere

Si merge vesnic inainte

@Alina53... asa a vrut D-zeu, dar... viata merge inainte.

Eu inca nu cunosc aceasta durere, nu mi-a murit inca nici un foarte apropiat, dar... nici nu vreau sa ma gandesc. Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Oricum cuvintele sunt de prisos... Ba da mi-a murit un caine batut de un pit bull, urasc din tot sufletul aceasta rasa, desi eu iubesc enorm animalele, am plans o luna dupa el, mergeam tot timpul la locul unde l-a ingropat tatal meu, a fost groaznic, desi era doar un caine... Dar pe acest caine l-am avut timp de 11 ani. Poate intelegeti.

Nici nu vreau sa-mi inchipui cum e sa-ti moara copilul.

E dureros, nici nu-mi pot imagina viata fara Cristina, fara Cristina mea, fara fetele mele.

Insa viata merge inainte iar daca un lucru rau s-a intamplat cu siguranta maine vor fi altele mai bune, trebuie doar sa le descoperim, sa le intelegem. As fi ipocrit sa te inteleg, sa-ti inteleg durerea, nu se poate si nici nu vreau sa pot, este peste limitele mele. Insa cred ca exista o stea a fiecaruia si o noua sansa, indiferent de forma sub care este prezentata.

Tatal meu m-a parasit cand aveam mai mult nevoie de el, la 16 ani cand nu stiam multe din aceasta viata. Am incercat ca de atunci in aceasta perioada sa ajut pe cineva la necaz si de atunci mereu asa procedez pentru ca stiu sigur, la fel ar fi procedat si el. Pentru ca undeva sus, acea stea priveste si zambeste. Se bucura si imi transmite puterea ei.

Ce poti spune unei mame, unui parinte in astfel de momente? !!!

Cuvinte nu sunt... dar cele ce se spun, sunt prea sarace pentru alinarea unei astfel de suferinte.

Nu sunt parinte... este durerea si esecul vietii mele... nu am dreptul sa judec nici pe parinti si nici pe copii... dar pot intelege suferinta si durerea unui parinte incercat asa de greu si cumplit atit de repede.

Totul este in echilibrul bunului Dumnezeu. La El este speranta. Fie ca bunul Dumnezeu sa iti dea linistea si pacea de care sufletul tau are atita nevoi si sa-ti arate calea spre zile mai putin inegurate.

@Alina 53, daca as putea, ti-as lua macar jumatate din durerea pe care o ai, te sfasie si te face sa nu mai poti avea o viata normala, ca inainte de tregedia Cristinei. Bunul cel mai de pret al fiecaruia nu poate fi decat sanatatea, pe care n-o apreciem decat atunci cand o pierdem. Noi, ori cineva drag din anturajul nostru. In cuvinte este intr-adevar, greu sa redai compasiunea, greu sa fii alaturi de aproapele tau ce se afla in suferinta. De cele mai multe ori, durerea este atat de mare, incat, ele nu pot aduce nici alinare fiindca iti amintesc lucruri pe care poate mai repede ai vrea sa le uiti...

Timpul, se spune, le rezolva pe toate...

Timpul are o cu toata alta dimensiune pentru cel ce se afla intr-o situatie ca a ta...

Am trecut printr-o situatie similara, dar, era vorba de un parinte. Realizez... nu se compara...

Ce pot sa spun este ca un om... in acele momente grele, mi-a dat o alta semnificatie a tragediei printr-o explicatie simpla, pe care am regasit-o de nenumarate ori la catolici: " nu are rost sa mai fii suparat... el este acum, acolo, in cer, alaturi de EL si este fericit "...

Cristina, exista, intr-o alta lume, fii convinsa ca este asa si se bucura atunci cand te bucuri, este fericita sa te vada ca gandesti pozitiv.

Sper sa gasesti un sprijin in acest mod de a gandi. Pe mine, m-a ajutat mult.

Atuci am inteles ca este bine sa ne purtam cu cei din jurul nostru, ca si cum fiecare zi ar fi ultima noastra zi pe acest pamant...

Cunosc pe cineva intr-o situatie similara cu a ta. Te inteleg, iti este cumplit de greu.

Mi-am adus aminte de un film animat:

mai multi omuletzi mergeau prin desert si fiecare cara o cruce... Si mergeau... si mergeau... prin soare si caldura... La un moment dat unul se gandeste: "ce ar fi daca as scurta putin crucea? " Se opreste si taie din capete... da, era mai usoara... Dupa un timp se opreste si taie din nou din capetele crucii... , acum era mult mai usor de dus...

Apoi, apare o prapastie... Cei care nu si-au scurtat crucea au pus-o peste prapastie si au trecut pe ea ca peste un pod, cel care a scurtat-o nu a putut sa treaca...

Gandeste-te ca trebuie sa duci aceasta cruce, sa ai sanatate si sa poti sa treci peste aceasta durere!

Emotionant, Alina. Intr-adevar cuvintele sunt de prisos. Nu stiu ce as putea sa iti mai spun. Durerea este cumplita. Fii tare. Sincere condoleante.

Dumnezeu s-o odihneasca.

@Alina53,

Ce as putea sa iti spun ca sa poti trece mai departe, peste acest Craciun si toate cele care vor mai veni?

Am sentimentul de deja-vu...

Poate pentru ca si bunicii mei au trecut prin ce treci tu acum. Si lor le-a murit o fiica, in plina tinerete, singura sora a mamei mele... Era nasa mea...

De atunci viata noastra, a intregii familii, nu a mai fost niciodata la fel. De atunci mama mea nu a mai cantat niciodata, desi are o voce minunata. Cred ca in ultimii 27 de ani, de cand s-a intamplat asta, mama a ras doar de cateva ori. nu exagerez... Prin aceasta experienta tragica pot doar banui durerea inimii tale...

Durerea ta nu se compara cu nici o alta durere, si dincolo de ea, ramane intrebarea cea mai cruda: De ce??

Poate daca am intelege de ce durerea ar fi mai suportabila...

Dar in ceea ce ma priveste, acest apel al tau catre cei ce suntem parinti si-a atins tinta...

Tocmai o certam pe fiica mea fiindca se agita prea mult cu o lucrare idioata la economie... s-a suparat pe mine pentru ca nu o inteleg... si n-o sprijin, in incercarea ei de a invata cum e cu libera initiativa...

Iti multumesc ca mi-ai deschis ochii, ca m-ai facut sa ma intorc catre lucrurile cu adevarat importante... Dumnezeu sa te apere si sa te ajute sa mai aduci lumina si in alte inimi... si in alti ochi...

Ma intalnesc in fiecare zi la spital cu suferinta oamenilor... de fiecare data ma doare durerea lor, dar aceasta durere a ta m-a sfasiat, pur si simplu.

Pot oare sa fac ceva, sa te ajut?

Intrebarea e cred doar retorica... dar chiar mi-as dori sa te pot alina... oricat de putin...

Draga Alina,

Se spune ca nimic pe lumea asta nu se compara cu durerea unei mame care isi pierde copilul. Si sunt convinsa ca asa este. Nu am pretentia ca iti inteleg pe deplin durerea... nu as avea cum. Dar am vazut aceasta durere la cineva apropiat mie, care a avut cruda nesansa de a-si vedea trei dintre cei patru copii murind. E cutremurator...

Gandeste-te insa ca de acolo de sus, de unde este, fiicei tale i-ar placea sa te vada bucurandu-te de o sarbatoare care pana nu demult va facea pe amandoua fericite. Bucura-te pentru ea, de dragul ei, cu gandul la ea. Cu siguranta o vei simti mai aproape de sufletul tau.

Pentru ea impodobeste de acum incolo, in fiecare an, bradul de Craciun.

Nimic nu poate fi mai dureros si nimic nu poate alina o astfel de durere... Am si eu un prieten care a trecut printr-o astfel de tragedie. Acest lucru iti schimba optica de viata, aceasta capata alte dimensiuni si alte valori.

Tot ceea ce parea semnificativ inainte, isi pierde din importanta.

Oamenii iti par la fel, fie buni sau meschini. Te incearca un zambet amar si nimic nu mai poti pune la suflet.

Pentru ca sufletul tau a plecat odata cu acel suflet nevinovat de langa tine. Si nu se va mai intoarce niciodata inapoi. Si nimic nu te mai poate consola, decat poate un alt sufletel...

Cred ca am citi de cel putin 3 ori review-ul asta. Si tot nu mi-a venit sa cred. Eu sunt genul de om care daca stie ca o carte are final nefericit, nu o citeste. Nu exista pe lumea asta cuvinte care sa linisteasca sufletul unei mame care si-a pierdut copilul! Mai ales dupa ce a stat la capataiul lui auzindu-l mereu

Poate ca Dumnezeu a avut planul asta pentru un motiv... nu stiu... e greu de inteles si mai ales de acceptat. Dar candva... poate ai sa intelegi de ce. Sincer, iti doresc asta; ca sa ramai cu sufletul cat de cat impacat.

Am o fetita care imediat implineste 5 luni. Nici nu vreau sa ma gandesc ce as face daca as pati ce-ai patit tu. Ma cutremur numai cand ma gandesc! Genul acesta de probleme sunt cel mai adesea imposibil de imaginat ca ni s-ar intampla noua. Si uite ca se intampla.

N-o sa-ti vina sa crezi, @Alina53, dar citind cuvintele tale, mi-am dat seama ca toate problemele mele actuale sunt NIMIC si mi-au dat curaj si optimism sa merg mai departe cu capul sus si cu incredere.

Multumesc!

Nici nu-mi inchipuiam ca as putea avea atatia prieteni care sa-mi scrie cuvinte asa frumoase! Va multumesc tuturor! Stiu ca viata merge mai departe, independent de noi, dar ce-a fost nu se poate da uitarii, cata suferinta a putut sa indure... Bucuria mea a ramas ca o simt mereu aproape, poate unii nu ma pot crede, iar cand mi se intampla ceva fericit - stiu bine ca vine de la Ea si ii multumesc in gand. Cat despre alt sufletel - sunt cele 30 de sufletele de la orfelinatul de fete...

O tragedie mai mare ca asta nu cred ca exista, dar cum a zis @alina morar "pentru ea trebuie sa impodobesti bradul de Craciun".

@alina53 iti doresc sa-ti dea Domnul putere sa treci peste aceasta suferinta ce nu poate fi explicata in cuvinte. Legea firii spune ca normal ar fi copii sa-si ingroape parintii si nu invers. Nu exista durere mai mare pe lume decat sa pierzi un copil, vorbesc din situatia unei mame de inger. Trei luni am urlat ca lupii in casa pe ascuns, la servici incercam sa nu arat suferinta, colegii nu aduceau subiectul in discutie din delicatete, dar cand ajungeam seara acasa simteam ca o iau razna. Adaugand si pierderea ambilor parinti la aceasta nenorocire eu nu mai suport nici macar sa aud ca "a murit" canarul sau pisica cuiva. Cand se pronunta cuvantul moarte incep sa tremur instantaneu, nu pt ca mi-e frica de ea ci pt ca nu as suporta durerea pe care o provoaca. Din fericire pt mine un alt inger a intrat in viata mea si incerc sa ma bucur cat mai mult de acest dar. Am vazut intr-un alt rw al tau ca ai si tu o floricica si sper sa iti aline macar un pic suferinta.

ce poti sa spui cand cineva drag te paraseste mult prea curand?

Si eu am atat de multa suferinta in suflet, cea mai buna prietena a plecat dintre noi de curand... cancerul nu omoara doar oameni, distruge suflete, darama vise si aduce doar deznadejde...

Nu pot sa uit ultimele zile cand la 35 de ani desi stia ca va muri spunea mereu sa nu plangem ca se va face bine... doare, dar de acolo de unde sunt acum poate ca au grija de noi, cei dragi, nu uita asta.

Restaurat statutul si mutat la 'Filozofari de suflet"

@Alina53: nu vreau sa-ti accentuez durerea cu acest ecou si dupa atata timp!

Dacă as putea sa-ti alin durerea...

Sunt mută, revoltată si trista dar te admir mult! Crede-mă!