CU CE plecam: Mijloacele de transport

Buna seara wm. E sambata seara si esti de serviciu. Stiu ca nu-i usor dar te rog sa atasezi " JO le taxi - Vanessa Paradis ". Sa ai o seara linistita.

acum depinde si ce bani ai, cati km ai de parcurs... cel mai bine este cu avionul dar uneori e prea scump, cu autocarul drumul pare lung si esti la mana soferilor, iar cu masina ta trebuie sa fii un sofer rezistent, cu experienta si trebuie sa fie atent la posibile amenzi... important insa este sa calatorim!

A sosit si taxi-ul Vanesei Paradis!

@TEOANCA & WebDJ: melodia solicitata se poate gasi si aici: http://www.trilulilu.ro/grandiflora/6b1dc06193ea5d .

Poate multi ati citit , eu nu zbor pentru ca nu m-a invatat mama , glumesc , mi-e frica de mor si am rau de inaltime , deci nu pot concepe un concediu care ar trebui sa fie relaxant , sa inceapa cu asa pericol iminent.

Cu autocarul am fost de prea multe ori pe vremea cand nu aveam masina.

Intre 90-93 am mers la Istanbul de multe ori, in scopuri de bisnita ,cu autocarul. Stateam la vama pana la 12 ore , mai mult stateam pe loc decat mergeam. Apoi am facut si armata la Lipova si am invatat sa adorm in orice pozitie si sa manac aproape orice , deci ma adaptez la multe situatii , dar prefer masina pe care o conduc eu sau sotia mea. Ma simt in siguranta si intotdeauna am avut concedii reusite. De obicei in concediu conduc numai eu , incercand sa o protejez macar in vacanta.

Anca felicitari pentru poveste , chiar m-ai facut sa rad!

Mi-a placut la nebunie felul cum ai povestit aceste trairi legate de mijloacele de transport cu care alegem sa ne petrecem concediile. In plus, sunt si de acord cu tine 100%. Cu autocarul noi am avut o singura experienta si aia neplacuta pe ruta Pitesti-Kusadasi. A fost singura, pentru ca nu ne-a mai trebuit in veci autocar, dar tu ai perseverat . Cu avionul circul, ce-i drept de nevoie, dar nu-mi face placere. Nu mi-e rau, n-am palpitatii sau alte simptome, dar stau permanent incordata sa nu cumva sa se zgaltiie vreun pic, pentru ca in momentul acela uit sa mai respir. Da, votez pentru calatoriile cu masina personala, au fost cele mai reusite concedii. Pacat ca intre timp a imbatrinit si masina si noi!

si din punctul meu de vedere, masina este de departe mijlocul de transport preferat! in primul rand cred ca datorita intimitatii, apoi datorita faptului ca ai deplina libertate pentru aproape tot ce vrei sa faci, voit sau nevoit.

cat despre avion, sa nu mai aud! am avut norocul anul acesta sa primesc locuri in dreptul aripii asa ca am vazut cum trepideaza respectiva aripa la cea mai mica turbulenta. bine ca a fost vreme frumoasa!

poate ajuta cu ceva daca va spun ca am citit ca sansele ca in timpul unui zbor sa se intample un accident sunt egale cu acelea pe care le are un jucator la LOTO in Romania adica de 1 la 1.800.000, asta conform unei statistici cat se poate de serioase... si foarte recente !

@ TEOANCA

De avion nu trebuie sa-ti fie frica in Europa, se produce un accident catastrofal la 10. milioane de zboruri, se-ntampla mai multe accidente cand te duci cu masina pana la aeroport... in Europa, se calatoreste doar maximum 3 ore, deci timpul e scurt iar daca apare vreun eveniment aviatic, ai mereu un aeroport sub tine unde poti ateriza... ceea ce nu se-ntampla intr-un zbor de 14 ore inspre Thailanda, de exemplu... Boeing-urile 737 sunt reusite, sunt cele mai raspandite avioane din lume, la fiecare 5 secunde aterizeaza sau decoleaza unul pe undeva prin lume, iata, de cand scriu eu, au decolat-aterizat deja vreo 30. Daca accesezi acum site-ul wizzair sau blueair, ai preturile cu 4-6 luni inainte si vei vedea ca pentru martie-aprilie, spre exemplu, un zbor Bucuresti-Roma-Bucuresti, costa numai vreo 200 lei.

@recul, de acord cu tine! Cu masina esti cu adevarat liber! Si libertatea asta e un sentiment tare placut...

@cristian

de acord, dar si la loto mai sunt castigatori!

Cu alte cuvinte, sa ne dea Dumnezeu noroc, ca sanatate au avut si cei de pe Titanic!

Am zburat de la Bucuresti la Iasi cu an AN-24. Nu era primul meu zbor. Altminteri as fi putut crede ca avioanele zboara dand din aripi. Doamne, e incredibil cum scartaia avionul ala!

Anul trecut, am aterizat pe aeroportul din Frankfurt (zona bantuita destul de des de vanturi nu tocmai domoale) cu un avion care-si legana aripile ca atunci cand saluta pilotii... doar ca nu e de preferat sa faci chestia asta cand aterizezi.

Pentru mine e simplu: am aflat ca alcoolul este un dezinhibant puternic. In ce ma priveste, functioneaza.

In aceeasi ordine de idei, cand iti sta inima-n gat, nu dai doi bani pe statistici.

Interesanta tema ne-ai propus, @TEOANCA.

Ma bucur pentru tine ca azi mai esti... mare noroc ca soferul ala a visat un caine, putea visa ca-l inveleste maica-sa, spunandu-i "noapte buna".

Stai sa mergi în croazieră... că de vapoare văd că încă nu te-ai apropiat.

Pe apă eu am mers doar pe Dunăre, şi pe calm, dar şi pe furtună (chiar este o mare diferenţă, mai ales dacă mergi cu un mare hidroglisor!)

Cu avionul, am zburat de câteva ori. Cel mai 'mişto' a fost de la Moscova la Riga, pe un Tu134 al Aeroflotului care cred că avea un fost pilot militar retras din Afganistan la manşă... sau poate că nu, dar o decolare şi o aterizare mai "sportivă" decât alea, încă nu am prins...

Am avut şi cu maşina ceva "trăiri". Chiar mai intense! Până acum, experienţa şi prudenţa mea m-au ferit de necazuri. Da' spre disperarea mea, observ pe zi ce trece că e plină şoseaua de şoferi proşti. Şi îngâmfaţi, pe deasupra!

Cu autocarul am mers doar odată, până la Râmnicu Vâlcea. Nu aveam maşină, iar până acolo trenul face 1000 de ani... Suportabil, dar distanţa a fost mică. Nu cred că aş rezista 1000km sau peste. De fapt, cred ca nici măcar 400 nu aş răbda...

În afară de maşină şi avion, am mai mers mult şi cu trenul. Mai ales în veacul trecut, când nu aveam încă maşină. Era mai greu, dar nu neplăcut. Tot în Rusia am avut parte de o experienţă mai deosebită şi în acest mijloc de transport. Cred că am amintit-o pe la unul dintre primele mele articole.

Ultima oară am revenit în Bucureşti cu trenul săptămâna trecută, când fosta mea maşină s-a supărat de tot pe mine şi m-a lăsat pe marginea drumului. Că aşa e cu astea noi: degeaba ştii care e buba (pompa de benzină 'prăjită'), că n-o poţi repara pe marginea drumului, cum făceam cu Mobra sau cu Dacia... Şi am mers la Ploieşti Vest, am luat un accelerat (care de accelerat ce era, avea deja o oră întârziere) şi am revenit acasă. Plăcut, curăţel, mult diferit de cum era înainte de anul 2000. Dacă ar respecta şi graficele, ar fi extraordinar!

@TEOANCA

Interesant subiect ai deschis!

In primul rand vreau sa-ti spun ca pana acum, de 4 ori am iesit in afara Romaniei. Si pentru prima data, spre rusinea mea, abia in 2007, la 39 ani, in Bulgaria, ,,fortata de imprejurari'', caci castigasem un premiu in statiunea Constantin si Elena. Si pentru ca am toata increderea in sotul meu, sofer profesionist, ne-am descurcat de minune. Si pentru ca am prins ,,gustul'' si copiilor le-a placut, am repetat ,,figura'' si in 2008, tot in Bulgaria, tot cu masina personala, dar de data asta in Nisipuri.

Dar, in 2009, am zis sa mai schimbam ,,peisajul'' si ne-am inscris intr-o excursie de vreo 12 zile cu autocarul in Turcia, la Kusadasi. Intr-adevar, era pentru prima data in afara tarii cu autocarul, caci in tara, in excursii, circuite cu autocarul mai fusesem.

Dar in Turcia, am trait cele mai neinchipuite si memorabile experiente tragi-comice, pentru care am zis ca NEVER nu vom mai alege varianta mijloc de transport - autocar.

La dus catre Turcia, abia la intrarea in Bulgaria am aflat ca vom avea un singur sofer tot drumul - va inchipuiti ce fete am facut toti turistii!!! Si daca va mai spun ca am fost ,,gazati'' pana la nu stiu ce service din Varna ca autocarul avea ,,ceva'' probleme. Of! Cate am patimit! E un intreg roman de rasu' -plansu' de povestit! De dat la realitatea, precum o doamna dn grup revoltata ameninta soferul ca va face cand va ajunge in Romania!

Si alta poveste a fost la inapoiere din Pamukale spre casa, cand soferul a condus non-stop 36 ore. De ce? Pentru ca in Bulgaria a ratacit drumul si noapte fiind, GPS-ul second hand nu i-a mai indicat drumurile corect si ne-am trezit pe la 10 noaptea intr-o salbaticie de nedescris, apoi cu chiu cu vai pe la 12 noaptea am ajuns la o benzinarie de credeam ca l-am vazut pe Dumnezeu! Offf, cate aventuri si peripertii ne-au fost dat sa induram. Cand spre dimineata, ne-am trezit ca noi suntem de fapt in varful muntelui, tot in Bulgaria, pe niste serpentine de credeam ca acolo ne e sfarsitul si soferul clipea din ochi precum papusile Barbie si casca de mama focului, intocmai cum ati patit voi la Rimini?

Doamne, nu-l mai uit pe sotul meu cum il tinea de vorba pe la 7 dimineata pe bravul nostru erou-sofer (cand aproape toti ceilalti din autocar dormeau bustean, numai eu ma rugam la Dumnezeu sa ne duca intregi acasa, iar cu ochii cat cepele ma uitam disperata pe geam si ,,admiram'' haul in care puteam ajunge la cea mai mica manevra gresita a soferului). Cumplit!

Asa ca ... varianta acestui mijloc de transport am zis ca n-o s-o mai ,,folosim'', caci atunci am realizat cum e ca viata atator oameni sa stea practic in mainile unui sofer si numai ruga catre bunul Dumnezeu te poate salva.

Drept urmare, anul acesta am preferat sa mergem in Ungaria cu masinuta noastra, cu taticul nostru, sofer prudent, in care avem incredere totala si cu ruga catre Doamne, Doamne sa ne apere de nebunii soselelor.

Prin Europa te mai poti deplasa si cu trenul. Nu e ieftin, dar macar e confortabil (daca iei tren de noapte si vagon de dormit) si e sigur. In felul asta am mers eu la Budapesta de cateva ori - floare la ureche, urci seara si dimineata esti acolo, te trezesc doar doua randuri de vamesi. La Viena tot asa am mers - si de aici am continuat o data cu tren de zi spre Kaprun, alta data spre Praga. La Hamburg tot cu trenul am mers, eram deja prea insarcinata ca sa ma mai lase cineva sa urc in avion - dar in tren a fost confortabil si am avut un mic dejun gustos. Din seria "drumuri de cosmar cu trenul" as aminti de unul Paris - Nisa cand am avut parte de loc la "stat in fund" pe scaune care nici nu se lasau pe spate nici cotierele nu se ridicau si altul la dormitor cand desi a fost cam rece astia nu ne-au dat decat un cearsaf de invelit. Cel mai cel a fost Bucuresti - Istanbul, ruta pe care stii cand pleci dar nu stii cand ajungi (mai ales la retur). Pe langa ca n-ai vagon restaurant (sau noi n-am avut, si nici n-am fost avertizati), cand e somnul mai dulce tre sa te dai jos (pe la 4 dimineata la dus, parca), sa treci printr-un pasaj si sa stai la coada la viza. Cu toate astea, eu as alege drumul cu trenul fara sa clipesc in locul unuia cu autocarul - care mi se pare un fel de ruleta ruseasca...

Cu masina personala nu m-am dus in afara, am preferat sa fac partea mai lunga de drum cu avionul si apoi sa inchiriez o masina, si asta pentru a economisi timpul. Bineinteles ca aici te poti alege cu surprize, cum de-abia am patit eu in Italia, dar tot e lejer.

Iar cu avionul ce sa zic, daca iti invingi teama si bagi mana adanc in buzunar sau prinzi oferte bune, tre sa fii cel mai ghinionist ca sa o patesti chiar tu. Cel putin asa ma incurajez eu de fiecare data... si am avut si zboruri lungi (Bangkok - am vazut cateva filme, am ascultat tone de muzica), si cu avioane dubioase (Cambodgia) si la cateva ore dupa ce picase avionul presedintelui Poloniei sau in prima zi dupa ce s-au reluat zborurile, dupa faza cu "norul de cenusa". Am zburat si in cabina pilotilor (si n-a fost asa de impresionant) si gravida in 7 luni, si a fost ok de fiecare data...

Oare de unde sa incep?

bubumaia,

imi place comentariul tau "mare noroc ca soferul ala a visat un caine, putea visa ca-l inveleste maica-sa, spunandu-i "noapte buna". "

Trebuie sa spun ceva ca sa apar onoarea avionului. Imi place de mor cu avionul! Am zburat acu 5 ani prima data si niciun strop de frica; insa la intoarcere am auzit unele zgomote ciudate si m-am cam speriat. Urmatoarea data cand am zburat a fost anul trecut, nicio problema pana sa intru in avion, atunci mi-am dat seama ca toate documentarela despre prabusiri de avioane vazute, m-au influentat. Mi-am zis ca nu se poate (mi-am amintit de statistici, ale care zic de bine), mii de oameni zboara foarte des fara nicio problema, ca nu is eu d-aia fricoasa. Si pot spune ca m-am vindecat; zborul de acu 3 sptamani a fost cel ce a confirmat "insanatosirea" sau poate revenirea la o gandire normala, de om sanatos. Un factor important a fost si experienta matusii mele, atunci de fata, ea a zburat de foare multe ori in America si nu a patit nimic. Traiasca zborul cu avionul si mentalitatea potrivita!

Cu autocarul am mers de multe ori. Vreau sa vb de experienta in Muntenegru (17ore) si am zis k nu o sa mai repet experienta. Au fost 2 nopti, in mai putin de zece zile, in care am dormit 2-3 ore cu spatiu pt picioare si scaun dat pe spate aproare deloc. Dupa ce m-am mai gandit putin am zis ca in Muntenegru mai merg doar cu masina sau avionul si ca o sa treca mult timp pana o sa ma mai incumet la o calatorie lunga sau f lunga cu autocarul. Degeaba, parcurg des drumul Cluj-Botosani cu autocarul-10 ore!!! Din care 2 stai, dar tot capiezi.

Cu trenul imi place. As merge in strainatate cu trenul, stiu sigur ca conditiile sunt altele si poti citi (pe sosea mi-e imposibil), te poti plimba, poti dormimai bine si poti avea si un vagon restaurant. Niciodata nu mai plec cu tenul cu un copil, mai ales ziua (culoarea mainilor lui se apropie de negru foarte repede), pe caldura, cu trenurile cum arata la ora asta.

Cu masina toate-s bune. Verde de la mine! Trebuie doar sa ai bani sa parcurgi atatea mii de kilometri.

@TEOANCA

La ce varsta?

Eu ,,nebunia zborului'' am gustat-o anul acesta, asteptand sa mai ma ,,maturizez'' la cat de frica imi era si mie de mijloacele de transport aeriene.

Dar practic, n-am avut incotro! Daca serviciul m-a cerut acolo, puteam sa mai dau inapoi? O experienta unica, frumoasa si... de nedescris. Ba da, mint, am descris-o aici click aici

Si totusi, eu zic c-am fost in ,,nebunia mea'' cea mai curajoasa ) Sa zbor pentru prima data la 41 ani (e ceva, nu?) si nu 1 sau 2 ore, pana aici aproape, la unul din vecinii nostri, in Ungaria, Italia, Turcia sau Germania, cum imi propusese sotul meu initial. Asa, ca sa ma obisnuiesc cu ,,raul de inaltime''. Nuuuu... eu direct am zburat, fara sa mai stau pe ganduri, caci timpul era limitat, direct in Japonia.

Dar a meritat, sincer! Si stiti care a fost si distractia cea mai mare? Ca am cerut loc la geam si... nu oricum, am fost si baftoasa, am nimerit si la dus si la intors chiar pe aripa... Prima data am fost pe aripa dreapta s-apoi pe cea stanga, fara sa fiu macar de vreo culoare... politica

Si daca va spun ca nici un pic de teama n-am avut si ca senzatii mai fantastic de placute ca in avion in viata mea n-am trait? Poate nu va vine sa credeti!

Si chiar nici din licorile lui Bachus n-am gustat (doar suc, apa si cafea), iar de mancat n-am avut nici o problema. Si cand ii mai vedeam pe unii cat de livizi la fata mai erau, iar altii cate ture la toaleta mai faceau... ma busea rasul. Eu am stat linistita la fereastra si am pozat si am pozat... pana ce ajungeam deasupra plafonului de nori de-mi inchipuiam ca inotam in frisca...

Sunt niste senzatii unice si merita cu adevarat incercate!

Asta chiar e tare, de ce nu ne povestesti?

calatorim pentru a ne satisface NEVOIA de a descoperi, de a ne aventura in necunoscut, cu orice pret. din start ne putem intr-o situatie incomoda, dar nu ai in cap decat ca trebuie sa pleci. cred ca acesta e imboldul tuturor marilor descoperitori ai lumii, si pastrand proportiile, si al nostru al iubitorilor de drumetii si calatorii.

am rau de autocar si cel mai rau a fost anul cesta in drumul spre muntenegru, dupa Belgrad drumul o tine numai in serpentine... nu ma dau in vant nici dupa avion, ce sa spun, nu am avut cele mai placute sentimente in timpul zborului. mersul cu masina ma consuma teribil si dupa 4 - 5 ore de sofat nu mai sunt bun de nimic. singurul mijloc de transport in care ma simt bine e trenul dar acesta nu intotdeauna ajunge unde vreau eu

cu toate astea o voi lua de la capat de fiecare data cu aceiasi placere si cu aceiasi dorinta puternica de a merge mai departe.

Buna dimineata si va multumesc!

Pentru completari, pentru intelegerea fenomenului, pentru povestirile voastre si pentru ca, concluzia este ca oricat ne-ar fi de frica cu un mijloc de transport sau altul, departarea tot ne cheama. Mereu. Si daca avem "microbul", ne va chema mereu, pana la sfrasit.

@sandu53, esti primul ca de obicei. Nu renunt la calatorii, mai ales acum ca m-ati mai invatat diverse.

@ionescunic, se pare ca nici pe mine nu m-a invatat mama sa zbor... Dar niciodata nu e tarziu! Ai vazut la TV pe doamna aceea de 80 de ani care a vrut sa sara cu parasuta?

@michaela 1961, am perseverat intr-adevar, erau cativa ani buni intre cele doua deplasari si am SPERAT ca lucrurile se schimba. Iti multumesc.

@recul, si eu am stat in dreptul aripii si am vazut la fel... Uite ca avem noroc si mai invatam de le ceilalti cum sa facem fata zborului. Pana la urma, cred ca teama nu este de zbor ci... de altceva.

@cristianh, @dorgo Va multumesc in mod special. O sa citesc cele scrise de voi cat de des pot. Le salvez si le citesc pe unde apuc. Poate imi reuseste, cu ajutorul vostru urmatoarea plecare.

@magdalena. Libertatea... frumos cuvant. Sa zburzi cu masinuta prin toate locurile pe unde este ceva de vazut.

@bubumaia, din cauza ta nu am reusit sa raspund aseara ecourilor! Am ras minute in sir... Am avut mare noroc

intr-adevar! La mamica lui ne-am mai gandit si noi... dar nu ca-i spune "noapte buna". Oricum, interesant unghiul din care ai privit. Se spune ca inteligenta unei persoane este data si de capacitatea de a privi aceeasi problema din cat mai multe unghiuri.

Si, voi incerca dezinhibantul propus. In cateva din calatorii eram cu treaba de la firma si nu-mi puteam permite sa ajung asa... lipsita de inhibitii.

@Dragos, in croaziera inca nu am fost dar cu vapoare si vaporase... destule. E interesant ca apa nu-mi provoaca nici un sentiment neplacut. Cred ca si din cauza faptului ca inot muuult mai bine decat zbor!!

Iar de tren imi este dor. Il uitasem. E o varianta. Sigur.

@dananecula

Si noi am patit la fel si in Turcia pe drumul catre Pamukale. Asta este alta poveste. Cu o "ghidusa" care a vazut parapante si avrut sa ni le arate. Noi, in autocar, carcotasi... ea saraca... nu a putut sa zica decat: "pe partea dreapta vedeti niste... pasuratisti ".

Primul zbor... cred ca in jur de 35, cam asa. Bravo tie!! Pentru curaj si drumul linistit catre Japonia.

@lizuk

Multumim pentru povestile despre trenuri. E o varianta pe care am uitat-o de mult. Si cred ca mult mai ok decat in autocar. Nu mai stiu cam cum sunt trenurile la noi, poate ne mai spui cate ceva. Dar este o varianta care trebuie luata in calcul.

@joanne

Multumim pentru unda verde! Si pentru ca, intr-adevar trebuie sa ai mentalitatea potrivita. Bine punctat.

@petrus95

Impresionant! Iti multumesc. Si eu o voi lua de la capat. Voi lasa frica sa treaca "prin mine ", asa cum spuneau in "DUNE " in litania impotriva fricii.

Mergem mai departe! Ca se apropie cateva luni de cand am fost plecati in vacanta si... incepe sa arda scaunul de la birou

P. S.

Dupa ce m-am linistit din ras, dupa ce am citit ecourile voastre, v-am votat pe toti unde s-a putut vota.

Wm, te rog, nu ma urmari si nu ma certa, ca nu am vrut sa o votez in cascada pe @dananecula. Nu am vrut sa fraudez nimic. Doar ca, a scris de doua ori.

Doar am votat cu drag.

@andox: sotul meu a zburat primul in cabina si a avut parte de niste piloti foarte povestitori, care i-au spus multe, i-au explicat ce inseamna ce vad ei pe radare, etc. eu am zburat de la bucuresti la lyon, am stat pe un scaun mic pe mijloc, putin in spatele pilotilor, ne-am pozat si am avut doar scurte dialoguri -nici ei intre ei nu si-au spus prea multe, cred ca era prea dimineata. de unde am stat nu am vazut mai nimic afara, dar am admirat multe butoane. iar la aterizare ne-am distrat de tipul care ne dirija sa ''parcam'', si o facea cu mainile goale in loc sa aiba acele bastoane reflectorizante.

@teoanca: cabinele si paturile sunt in general curate, ca si baile, la plecare - dimineata, in functie de bunul simt al calatorilor. daca nu prinzi loc pe capat de vagon si daca n-ai un somn foarte sensibil, chiar te poti odihni. ai priza in vagon, deci poti lua filme si un laptop, si iti trece vremea si asa. poti sta si la vagonul-restaurant, mananci ceva, mai trece vremea (placut sau nu, depinde iar de calatori dar si de chelneri -in general amabili). cea mai mare problema de care te poti lovi e sa stai intr-un vagon unde sa nu se poata regla temperatura si unde sa fie data caldura la maxim - stai in lenjerie si tot mori de cald, de-abia respiri si atipesti mai mult printre injuraturi. te trezesti, bineinteles, intepenit de frig, ca la un moment dat sigur se gaseste cineva care sa il forteze pe conductor sa opreasca incalzirea, daca tot nu o poate regla. prin reviewurile mele o sa gasesti si povesti despre excursiile cu trenul. numai bine!

Păi depinde unde te duci, nu? Eu sunt atât de comod în ce priveşte şofatul, că m-aş sui în avion şi doar până la Braşov, par examplu. Limita maxima admisă pentru un şofer de Bucureşti cu 1 mil. de km efectuaţi din 91 si pâna azi, ar fi cam 500, sa zicem un Bucureşti-Putna, dincolo de această distanţă pentru mine şofatul devine o corvoadă. Urăsc autostrada pentru că-mi place ca la volan să desenez cristiane pe serpentine, decăt să mă ţin de el şi să nu fac nimic, başca că-i foarte plicticos. E foarte adevărat ca există o mare diferenţă între drumul dus şi cel întors. E vorba de bucuria plecării, organizarea sau lipsa de organizare, cearta pe bagajele care nu intră în borbagaj, plus faptul că mai mereu plecăm în gaşcă. Ăla nu s-a trezit, ălalaltu e incă la closet. Stai bă, că nu mi-am beut cafeaua! Pune-l pe cutare să-l scoale pe puturos. Intârziatu sigur n-are bec pe faza scurtă. Aseară a stat la păcănele, sa fie sănătos acum, sa meargă şi el în spatele altuia, pînă se mijeşte de ziuă. Altele: Bă, unde-i copilu, da-mi cafeaua, nu mai fuma, închide geamu, da muzica mai incet, opreşte căldura, ce mergi aşa tare se mută Moeciu din loc? Nu mai zic că juma de expediţie n-are motorină. Stai la peco după ei, ca acuma-şi fac şi rovignetele, iar cucoanele sunt la şedinţe de şoping în benzinărie de la care se întorc cu "Libertatea" proaspătă şi ciocolată, de plânge iar copilu tot drumu că de, n-are voie dimineaţa. Mă-sa are! La Ploieşti, telefon. Bă, unde se duce prostu ală, ne vezi că a făcut dreapta? S-a mai întâmplat să confunde Moieciu cu Măneciu, da lasă-l că şi-aşa nu văzuse şi el săracu Cheia pe anu ăsta. Aşa ni se întâmplă mereu şi plecăm cam o dată pe lună. Drumul de întoarcere e criminal. Stai pe deneu la coadă, aia mică nu şi-a scris la mate şi bâzâie acuma, că n-are nici temele. Plus că n-vem pâine acasă... Opreşte la Comarnic să luăm. Nu zic ca stai juma de oră să ieşi din parcare. M-am întristat...

@santana

Despre gastile din concediu sunt multe de povestit. A povestit @valimi intr-o filozofare si inca ar mai fi. Chiar daca suntem - off topic- asa cum spun wm, pot sa-ti spun ca dupa ce treci de 40, gastile se mai micsoreaza. Incepi sa "cerni" si nu mai ai rabdare sa stai dupa toti. Tata are o vorba: e greu si in doi...

Asa ca... putintica rabdare stimabile si vei avea timp mai mult pentru cristianele tale preferate.

Si... pentru informatiile pretioase, sa stii ca nu prea imi place berea: -)

Păi prietenii mei au trecut de 40 cu puţin, aşa că au trecut testul. Io-s mezinu. Suntem prieteni de copii, sincer, si până acum n-au fost probleme, fiindcă am învăţat să ne suportăm unii pe alţii. Sper să nu-ţi dau berea de care zici... in condiţiile date. Ei, uite acum 1 min. mă sună unu din ei, cică uită-te bă boule pe geam, nu vezi ce vreme de grătar este! Chiar aşa s-a exprimat. Mă duc, ce să fac? M-a sunat altu, chiar acu vorbesc cu el, zice, nu sfârâim şi noi nimic? Să mă duc, ce zici?

N-aş da viaţa asta pentru nimic în lume. Am vizitat recent şi ţările mai civilizate. N-aş trăi acolo nici 5 minute. Cum de ce? D-asta! Zi bună!

PS Ei, şi ca să nu zică nenea webmasteru cu sunt pe dinafara subiectului şi rew tău este despre mijloacele de transport, adaug că mă duc pe... jos.

Am, ca orice om, unele situatii in care parerile mele nu coincid cu parerile altora. Nimic nefiresc, de altfel. Eu zic ceva, el altceva... argumentam, mai ridicam tonul...

Ne despartim, convinsi, fiecare in parte, ca dreptatea e de partea lui.

Dupa aia, singur fiind, cu filmul disputei bantuind, inca, prin creier, am revelatia argumentelor decisive cu care l-as fi "ingropat" pe oponent.

Nu am nimic de desfiintat aici. Dimpotriva! Vreau doar sa justific un al doilea ecou la o tema inedita si cu atat mai interesanta. Pe masura ce cresteam si intelegeam ca nu sunt sigur pe lume, am realizat de ce-mi tot zicea mama: "daca te-ntalnesti cu cineva pe strada, nu e obligatoriu sa-l saluti, dar e musai sa-i raspunzi la salut".

@TEOANCA, sper sa functioneze, si in acest caz, binecunoscutul dicton: "greseala recunoscuta e pe jumatate iertata". Habar n-am unde-am gresit, insa n-o sa intru, acum, in detalii contradictorii cu o doamna. Nu se face!!

@joanne, buna ziua! Noroc ca nu e prea confortabil sa dormi la volan, nu-i asa? !

@santana, dupa ce am citit ecoul tau, am fost la baie sa ma pup in oglinda. Iar mi-am zis: "stiam eu ce stiam"!

@TEOANCA

Multam fain de-aprecieri si scuze ca m-am intins pe 2 ecouri, dar asta-i marele meu defect... sunt cam vorba lunga si ,,despicatoare profunda'' de fir in ,,n''-spe mii de firisoare

@santana

M-ai facut sa rad cu lacrimi la ecoul tau despre excursii cu prietenii si ma bucur ca faceti halta si la Ploiesti in plimbarile voastre catre munte.

Cat despre prieteni... sa stii ca viata n-are farmec daca nu-i ai langa tine si la bine si la rau, caci vorba cantecului Irinei Loghin:

Cu prieteni langa tine

Cum sa nu iti fie bine, zau

http://www.youtube.com/user/AlinaAlesis#p/a/u/1/ZMexZ7cVoi0

Si... sincer si noua, marii familii AFA ni se potriveste cantecul de minune!

Si ca sa nu ma urecheze webmaster prea rau, caci m-am abatut de la subiect, sa revin la mijlocul de transport pe care-l vom folosi astazi, cand vom merge la un sfant Gabriel, sa-l petrecem, ca-ntre buni prieteni. Caci vorba aceea... calatorului ii sta bine cu drumul... per pedes, adica pe propriile picioare...

S-apoi sport, natura, sanatate

Sunt pastilele-agreate...

Iertare @bubumaia daca ceva din ce am zis a sunat a acuzatie.

Doar nu m-am putut concentra sa raspund la ecouri din cauza hohotelor de ras provocate de ecoul tau. Si din cauza faptului ca nu mi-a trecut niciodata prin minte in atatia ani, ca soferul acela ar fi putut sa viseze ca il inveleste mama lui de noapte buna. La asta ma refeream cand am vorbit de unghiul diferit din care ai putut sa vezi problema mea.

Ce ne-am fi facut atunci?

Si acum cand scriu nu ma opri din ras. De bucurie ca am scapat!

Toata admiratia pentru modul cum ai pus problema.

@dananecula

din pacate am facut o halta de vreo juma de an in orasu domniei tale. Acolo facui armata. Da lasa ca am amintiri bune, ce sa mai zic acuma?

Am cateva mici corecturi de facut. Asta dupa ce am citit pe forum cum se crie corect.

Melodia solicitata este " Joe le taxi " Vanesa Paradis

Piuneze in loc de pioneze.

Atata in loc de atat (aici mi-a scapat litera)

Si, din alte "scrieri" TEOANCA, inot in loc de innot.

Va multumesc domnilor profesori!

Despre noi, cei cu studii tehnice circula la un moment dat un banc. Se spune ca suntem asemanatori cainilor, avem privirea inteligenta dar nu ne putem exprima.

Sa nu va fie cu suparare domnilor ingineri! Mai stiu din experienta ca avem si simtul umorului foarte dezvoltat.

"La multi ani! ", de ziua dumneavoastra! Azi noapte am venit acasa si acum v-am citit. Sunteti SUPER! Avem o "gasca" de prieteni unul si unul!

Am avut un inceput de saptamana MINUNAT, datorita domniilor dumneavoastra!

Vad ca de _tren_se spune foarte putin aici, poate si din cauza ca la noi in... Ro... transportul cu trenul e unul din cele mai putin agreate si din cauza conditiilor din tren si pentru ca intirzie.

De la granita mai departe spre... vest... altceva inseamna tren. Mijlocul de transport preferat de mine in afara tari e trenul, cu toate ca mergi mai mult si... dureaza... dar e foarte confortabil.

Cu avionul e mai rapid dar parca totus prefer trenul in locul avionului. Ultimul zbor cu avionul a fost anul trecut pe ruta Bucurestu OTP-Barcelona si a fost bine si nu PREA.

Un exemplu de anul trecut in Elvetia

-Vine nasu (conductorul) sa controleze biletele, ii dau biletele (la noi in ro biletele pt extern sunt scrise in lb romana si lb germana) si la final multumeste in germana se mai uita o data la bilete si nu stie ce natiie sunt ca sa multumeasca si in final multumeste in engleza.

De la Budapesta mai departe mersul cu trenul e

altceva fata de ce stim noi.

Uni o sa spuna ca exista Wizz Air, Blue Air la pret mic si ajungi repede, e si asta o varianta dar pe treaba asta sunt multe de comentat.

Cu autocarul doar pe rute relativ scurte si atit ca devine vacanta un chin.

@NICU

Ai ramas fidel mijlocului de transport preferat de care ai pomenit mai sus. Trenul.

Am citit rev. tau scris zilele trecute despre calatoria voastra cu trenul in Ungaria si Slovacia. Ma bucur ca ti-au placut Tatranska Lomnica si Aqua City Poprad.

Trenul care face legatura intre Poprad si toate statiunile din Tatra am vrut sa-l luam si noi intr-una din zile dar fiind cazati la Aqua City ne-a fost mai usor sa mergem cu masina. Dar pot sa-ti spun ca majoritatea schiorilor circulau intre statiuni cu trenul care avea statii chiar in centrul statiunilor.

Gara din Tatranska am vazut-o numai iarna, trenuletul doar inaintand prin nameti... Era simpatic, frumos colorat si cu o "caciula"de zapada.

Si din punctul meu de vedere trenul este o varianta decenta de transport.

Chiar dacă subiectul e cam vechi, eu descoperindu-l abia acum, aş vrea să vă povestesc, chiar dacă au trecut mulţi ani de atunci, despre un mijloc de transport de care nu s-a pomenit aici...

Aflându-mă cu familia la mare, în 2 Mai, am circulat zilnic cu Maxi taxi. Şi fiind ele microbuze noi, Mercedes, cu aer condiţionat şi confort sporit, ne-a venit ideea să uzităm la întoarcerea spre Timişoara de cursa Constanţa-Braşov... Chiar ne şi bucuram la gândul că vom călători extrem de confortabil, cu toate bagajele şi căruciorul (autonomia necesară deplasării prinţului moştenitor, care avea pe atunci aproape doi anişori), pe căldura toridă a lui Cuptor, până la Buşteni. Acolo urma să ne refacem 5 zile după cele 8 la mare, şi să scurtăm întoarcerea acasă la Timişoara la doar 8-9 ore...

Am decolat din 2 Mai cu minunatul microbuz pe la vreo 5.00 AM, admirând în treacăt minunatul moment al naşterii Soarelui din mare. La Constanţa maşina a fost schimbată... cursa fiind continuată până la destinaţie cu un minunat autovehicul autohton, la care aerul se condiţiona prin multiplele geamuri deschise... În scurt timp acesta a devenit neîncăpător, şoferul fiind un om extrem de sensibil la greutăţile semenilor săi, culegând de pe traseu o sumedenie de coloraţi şi calabalâcurile acestora, numai până la "prima"... Bineînţeles contra cost şi contra reglementărilor rutiere şi bunului simţ, maşina devenind curând un vehicul al groazei, duhorii, prafului şi manelelor... Dar cel mai greu a fost când am traversat la pas câteva sate lungi, cu case ale căror acoperişuri tradiţionale cu zeci de turnuleţe, drumul fiind extrem de plin de gropi. Mişunau în jurul nostru o grămadă de feţe "binevoitoare" că am binecuvântat clipa când am aterizat cu bine la Ploieşti, după ce am ocolit tot oraşul, fiind ceva reparaţii la drumurile normale. De acolo am aşteptat vreo 2 ore într-o autogară că nu aveau maşină pentru drumul până la Buşteni...

De atunci evit acel mijloc de transport numit microbuz...

PS. Am circulat şi cu avionul şi cu trenul şi cu maşina, dar, în general prefer maşina...

Multe se pot scrie din amintiri pe acest subiect. Este clar că avionul este cel mai elegant. Cel mai zdruncinat zbor l-am avut într-o toamnă când mă întorceam din Turcia. Avionul, fiind unul mic, un ATR, un fel de autobuz zburător de la Tarom, a plecat încă de la început cu mare întârziere deoarece era vânt puternic şi nu i se accepta decolarea. Erau mereu băgate alte aioane mai mari în faţă aşteptându-se un moment prielnic. Până la urmă am decolat şi noi şi până în Bucureşti ne-a dat de toţi pereţii. Dacă nu aveai centură, nu stătei pe scaun. Ajungeai pe tavan. Aşa de tare se zguduia tot. Populaţia era mai mult decât palidă... era la reanimare!!! Asta aventură de ţinut minte!

Cu autocarul nu pra îmi place şi nu din cauza faptului că amorţeşti pe scaun... Până la urmă e şi asta o aventură... şi nu o faci în fiecare zi... nici măcar semestrial. Pe mine m-au cam scirbit şoferii care tot timpul fac o colectă la punctele de trecere ale frontierelor. Chipuile pentru vameşi, să nu controleze bagajele. De fapt era un mod de a face ei nişte bani negri. Acum câţiva ani dacă nu dădeai se purtau şi urât. Nu ştiu cum o mai fi acum.

Am şi exemple cu şoferi de autocar internaţional care au adormit la volan. O să vi le povestesc curând.

N-am mai avut timp să vă scriu şi despre şoferii adormiţi. Acum am revenit.

Acum câţiva ani, mama mea, femeie în vârstă, a fost într-o excursie prin Europa cu autocarul, când într-o noapte undeva prin Austria sau Italia, şoferul de la autocar a adormit la modul cel mai serios. Şansa vieţii acelor turişti a fost că evenimentul a avut loc în unul dintre tunelurile acelea lungi pentru că autocarul chiar a deviat de la traseu şi ar fi sărit de pe şosea dacă avea unde!!! Norocul a fost că s-a lovit de peretele lateral al tunelului. Prima piesă care a atins peretele a fost marea oglindă din dreapta care s-a spulberat şi a făcut suficient zgomot cât să trezească tot autocarul, inclusiv pe nefericitul şofer, care a avut totuşi prezenţa de spirit să nu tragă brusc de volan.

Aşa au scăpat atunci turiştii... Dobitocul a susţinut a doua zi că a fost atins de un tir pe timpul deplasării şi de aceea a pierdut oglinda... de parcă turiştii erau toţi nişte proşti - e drept că nu au fost prea mulţi care s-au prins ce s-a întâmplat cu adevărat în momentul producerii evenimentului... că oamenii erau buimaci de somn.

O altă şansă la viaţă au avut nişte turişti care mergeau acum fff mulţi ani în Ungaria, mai bine de 15 ani în urmă. Un amic al meu era în acel autocar şi a avut şansa să aibă o insomnie în noaptea aia. Băuse prea multă cafea de cu seara şi nu a mai putut adormi în autocar. Era pe la miezul nopţii când toţi turiştii dormeau iar el de plictiseală s-a dus în faţă să mai schimbe câte o vorbă cu şoferul. Cum acesta de oboseală nu era prea vorbăreţ, s-a mulţumit să se uite pe geamul din faţă că ştim cu toţii că se vede altfel. Când, la un moment dat, i-a căzut şoferului capul cu barba în piept. Autocarul nu deviase de pe şosea iar şoferul nu s-a trezit brusc aşa cum se mai întâmplă. Şi poate a fost mai bine. Că nu a avut ocazia să smucească de volan. Amicul meu, a avut prezenţa de spitit să pună zdravăn mâna pe volan şi cu cealaltă să-l bată pe şofer uşor pe spate. Omul s-a trezit îngrozit dar faza s-a terminat cu bine şi oamenii au ajuns sănătoşi la destinaţie.

Am uitat să precizez că amicul era instructor auto. Mare şansă...