Romania in 7 zile/Partea II-a Bucovina

TIPĂREȘTE

Cele 3 zile cat am stat in zona Bran-Brasov au trecut intr-o clipa si iata-ne la drum din nou spre Bucovina, deja portiunea Bran-Brasov ne era familiara asa ca am aruncat o ultima privire salbei de pensiuni si moteluri care zic eu deja sunt prea multe si parca tind sa semene prea mult cu cele din Austria.

Curand aveam sa strabatem tinutul secuiesc, asfaltul bun, peisajul inverzit cu putine localitati, zona ne-a dat impresia de multa liniste, apoi dupa Gheorgheni drumul a inceput sa urce serpuid usor printre paduri de fag fumegande (brusc temperatura a scazut, norii fiind foarte jos dadeau acea impresie ca si cand padurea ar fumega) motiv de a ne oprii si a fotografia tot acest spectacol. A urmat apoi o mica pauza la Lacul Rosu, zona foarte frumoasa insa lacul nu mai este asa cum il steam eu, mare parte din bustenii care odinioara presarau luciul acestuia acum au disparut, a urmat apoi forfota din Cheile Bicazului, loc de popas pentru multe masini cu numere de Italia, pline ochi cu fel de fel de bagaje din care s-a revarsat o hoarda de rromi in costume traditionale, nu va imaginati ce ochi a facut Antony (australianul) urmarind toata acea tevatura de fuste rosii plisate si infoiate si gesturi cu bratele si strigate care i-ar fi facut si pe italienii sadea sa fie invidiosi, nu stiu cat a observat el din frumusetea acestor chei insa a remarcat aparatele de fotografiat ultimul racnet al brunetilor si s-a amuzat copios fotografiindu-i!

Apoi deoarece timpul ne permitea am hotarat sa facem un scurt popas la Manastirea Agapia, pentru acesta insa a trebuit sa ne luptam cu traficul infernal din Piatra Neamt unde pe o portiune de 10 km drumul era in constructie, plin de gropi, si din loc in loc practicabil pe un singur sens, insa toate acestea au fost curand uitate cand am ajuns la acest lacas monahal, lasnind la o parte frumusetea manastirii si marea de flori care o impodobeste pe mine mereu m-au impresionat casutele maicilor ce inconjoara intreg complexul, atat de simple, ordonate, curate, cu muscate si begonii rosii care rad aliniate pe pritvoare, cu cosurile fumegande, cu maicutele atat de senine robotind printre straturile de flori, sunt peste 300 de case care formeaza asa zisul “sat manastiresc” si poate putin stiu ca multe dintre acestea au in jur de 150/200 ani, fiind construite in cel mai pur stil popular.

Numele Agapia, provine de la cuvantul grecesc “Dragoste” iar Grigorescu a avut inspiratia sa imprime acelor chipuri din frescele sale idea de dragoste pentru divinitate cum nu am mai vazut nicaieri in Romania.

Si cum soarele incepea sa coboare spre asfintit am lasat in urma cu regret acel loc al linistei si reculegerii si ne-am grabit sa ajungem la locul in care aveam cazare, anume pensiunea Conacul Domnitei din Voronet.

O cladire compacta asezata pe o coasta de deal chiar la marginea unei liziere unde aveam sa poposim urmatoarele doua zile.

Cand am navigat pe net cautand cazare in aceasta zona, mi-a atras atentia decorul acestei pensiuni, este axact ce-mi doream sa gasesc pentru prietenii mei, pare un fel de conac al unei domnite, fiica unui vornic la curtea lui Stefan cel Mare, poate veti zambii insa chiar asa mi-a parut, totul este cu un bun gust desavarsit, fara nici o urma de kich, mobilier din lemn sculptat in maniera arhaica, lenjerii impecabile albe simple de bumbac, pe jos presuri taranesti, pe pat paturi simple in culori alb gri din lana, pe pereti fotografii vechi reprezenand oameni, tarani in frumoase costume bucovinene, mult lemn si pereti varuiti in alb stralucitor, baia moderna cu cabina de dus, gresie si faianta de calitate, curtea mare ingrijita cu multe flori, un chiosc mare de lemn cu masa pentru cei ce vor sa respire aerul curat si tare si o masa de ping pong. Iar conditiile de masa, jos palaria, preparate specifice bucovinene, nelipsita tochitura, pastravi, un fel de bulz delicios numit parca “ Urs”, iar despre tocinei, clatite si papanasi ce sa mai vorbim totul insotit de multa smantana ca vorba bucovinenilor “ smantana-i buna si-n opinci”, mai ales daca-i proaspata de la vacutza din gospodaria pensiunii! Un singur regret am ca nu am apucat sa o felicit pe doamna bucatareasa! Pret camera dubla 90 lei/zi!

Si iata dupa o noapte in care am dormit ca un prunc a venit si ziua in care am navigat prin “Arhipelagul Manastirilor” expresia nu-mi apartine am intalnit-o pe un panou publicitar insa de acum incolo asa ma voi gandi la Bucovina.

Prima vizita… Voronet, …. (fac aici o paranteza, ma simt dator sa precizez ca nu voi intra in detalii, cronologice, istorice sau de alt fel, pentru asta exista alte surse mult mai pertinente la indemana celor interesati, ci voi scrie doar ce am simtit eu privind toate aceste monumente) …. mereu cand am dat cu ochii de aceasta biserica m-am gandit la zbor si la inaltime, nu pot sa spun de ce, poate datorita formei ample a acoperisului si a curburii sale care indeamna la elevatie si inaltime, si de fiecare data privind acel albastru parca-mi sta inima in loc si in minte nu-mi vine decat o intrebare: Cum este posibil ca aceasta pictura sa fie atat de ireal de frumoasa,

A urmat apoi Sucevita deosebita prin pritvorul deschis cum doar la Humor mai putem vedea, stiam ce vreau sa vad in primul rand, anume Rastignirea lui Isus din naos, unica in felul ei, citisem ca este cea mai valoroasa din Bucovina si intradevar plasticitatea compozitiei depaseste tiparele vremii, apoi tabloul votiv din naos atat de familiar din cartile de istorie de la scoala cu familia domnitorului Petru Rares si muzeul manastirii cu jiltul domnitorului, si Psaltirea episcopului Efrem din Radauti cea mai valoroasa piesa de acest fel din Moldova. Aceasta manastire dupa mine este cea mai ingrijita, un tot unitar perfect in care nu lipseste minic si nimic nu este in plus, un loc al smereniei, linistei depline si al frumusetii.

Moldovita este de departe cea mai impunatoare prin fortificatiile sale iar pictura de pe peretele nordic intitulata Scara Sfantului Ion Scararul simbolizand urcusul spiritual realizat de om prin credinta cu ajutorul faptelor bune pentru a redobandii paradisul pierdut este definitorie pentru acest lacas de cult, este deosebit si unic. Nu ratati muzeul manastirii, aici veti putea admira una din cele mai bogate si valoroase colectii de arta medievala din Moldova, epitaful cu 10.000 de margaritare (de fapt perle) datat la 1597este fabulos, de asemenea acoperamintele de morminte ale domnitorilor Ieremia si Simion Movila sunt deosebite.

Poate mai mult decat oriune am vrut sa revad Putna, pentru ca stiam ca biserica a capatat o noua fresca in interior. Un moment de tacere si reculegere la mormantul marelui Stefan nu poate lasa indifferent pe nici unul dintre noi, este o senzatie care nu poate fi descrisa in cuvinte. Putna pentru mine inseamna mandria de a fii roman, sobrietatea albului cladirilor si straturile multicolore de trandafiri parfumati spre deosebire de mai modestele muscate si begonii cu care sunt infrumusetate celelalte manastiri, dau acestui lacas o nota de rafinament si eleganta iar prezenta marelui Stefan o aura princiala. Din pacate pictura interioara cu toate ca straluceste foarte mult in nuante de auriu, este o slaba incercare de a egala maiestria mesterilor de odinioara dupa umila mea parere, mai ales ca urmatorul popas l-am facut la manastirea Arbore, ctitorie a inaltului boer si dregator de la curtea lui Stefan, Luca Arbore. Biserica nu are fortificatii, chiar era sa trecem fara sa o observam, are o silueta compacta eleganta in forma de nava insa deosebit pentru acea vreme este prelungirea spre vest a peretilor cu aproximativ 2,5 metrii si unirea lor sus printr-o arcada. Pictura interioara si cea exterioara a fost realizata de catre dragos Coman din Iasi la jumatatea secolului 16, se pare ca acesta a calatorit in Italia si a realizat aici cel mai valoros ansamblu de fresca, fara egal in pictura de pe vremea lui Stefan. Petru Comarnescu spunea, citez “ aici se imbina o viziune parca de quattrocento Italian cu stralucirea emailurilor, stampelor si covoarelor orientale” referindu-se la decoratia peretelui de apus si chiar un neavizat poate observa diferenta de stil, mult mai aproape de pictura lui Giotto cel care primul a renuntat la rigiditatea bizantina in arta. In interiorul bisericii sunt inaltate schele si se lucreaza la restaurarea frescelor, in pronaos insa restaurarea s-a terminat iar ceea ce se poate vedea este deosebit, facand din acest lacas de cult unul din preferatele mele.

Ultima manastire vizitata a fost Humor, unde mi-a ramas in minte frenezia nuantelor de rosu din pictura exterioara, cea mai veche din Moldova, de asemenea tabloul votiv este deosebit reprezentand familia domnitorului Petru Rares.

O remarca am de facut, din lipsa timpului consider ca am vazut prea mult deodata, cat de multa frumusete poata sa absoarba un suflet si o minte intr-o singura zi? Aceste manastirii merita mult mai multa atentie, am citit acum intr-o carte veche despre “ Cavalcada Sfintei Cruci de la Arbore, sau despre “Arborele lui Iesei” de la Voronet, sau despre Minunile Sf. Andrei de la Sucevita, toate acestea fiind franturi de pictura foarte valoroase pe care foarte probabil ca le-am vazut insa nu le pot identifica, ce vreau sa spun este ca ar fi bine cand vizitati aceste obiective sa alocati fiecaruia mult mai mult timp si daca este posibil sa va procurati un pliant.

In rest pot sa spun ca Bucovina m-a surprins placut, si sincer cu mahnire o spun parca ar fi in alta tara, este mult mai curat decat in restul tarii, surprinzator soselele sunt in stare foarte buna, satele denota prosperitate si harnicie, lucru remarcat si de prietenii mei, ce sa mai vorbesc de traditiile si bucataria locala,

Din pacate tot ce este frumos se termina mult mai repede, asa ca iata-ne din nou in masina parasind obcinele Bucovinei si dreptandu-ne spre Borsa, acolo unde incepe Maramuresul, dar despre acesta voi povestii in curand.

A, inca ceva in drum ne-am oprit la Marginea, pentru ceramica locala, chiar langa atelierele cu vanzare de acolo se afla o casa veche unde o batrinica vinde tot felul de obiecte vechi de imbracaminte populara, lucruri cusute manual, prietena mea si-a luat o buntita 300lei splendida, veche de peste 50 de ani in stare exceptionala cu o lucratura de exceptie!

-----------------------------

Va urma: Romania in 7 zile/ Partea III-a Maramures

---

VIZUALIZĂRI: 3041 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI