Luminaţia, sărbătoarea tuturor sufletelor
TIPĂREȘTEPe tot cuprinsul Ardealului, al Banatului şi Maramureşului, în miezul ăl mai copt al toamnei, în preajma trecerii de la Brumărel către Brumar viii îşi comemorează morţii într-o sărbătoare a luminii şi a împăcării. Sărbătoare catolică la origini, Luminaţia a fost adoptată de mai bine de două sute de ani de către toţi creştinii din Transilvania, fie ei ortodocşi, protestanţi, evrei ori greco-catolici. I se mai spune Sărbătoarea tuturor sufletelor. În ultima zi a lui octombrie se merge în cimitire, se curăţă uscăturile, buruienile, se repară micile stricăciuni aduse de intemperii, se primenesc mormintele celor dragi, celor pierduţi. Apoi, în seara zilei de 1 noiembrie, îmbrăcaţi de sărbătoare, cu mic cu mare, oamenii pornesc purtând braţe de flori şi lumânări aprinse să-şi viziteze şi să-şi cinstească morţii. Se merge agale, dând bineţe şi sporovăind cu cei întâlniţi, alcătuindu-se aproape o procesiune. În cimitir fiecare caută mormintele celor din familie, poposind pe la fiecare străbun, fiecăruia dăruindu-i puţină lumină şi un gând pios. Florile împodobesc pietrele ori crucile iar luminile pâlpâie până târziu în noapte. Nu se aud plânsete sau jale, ci şoapte, vorbe de aducere-aminte, poate chiar un hohot de râs sau chicoteli de copii. Nimănui nu-i e frică, e o pace şi-o împăcare generală, o noapte magică luminată.
Luminaţia e un obicei laic, nu iau parte preoţi la comemorare, precum la un parastas. Dar parcă, cu atât mai mult, mi se pare pătruns de religiozitate, de sentimente reale şi profunde. O dată în an, oamenii şi-i amintesc pe toţi cei duşi pe cealaltă lume şi vin, de multe ori de la distanţe mari, aşa cum au învăţat de mici de la părinţi şi bunici, ca să ia parte la luminarea drumului şi comunicarea cu sufletele de dincolo. Căci aşa se spune, că în acea noapte, sufletele morţilor vin printre cei vii şi pot vedea ce a rămas în urmă, pot auzi cum sunt pomeniţi.
Am trecut şi eu munţii ca să merg la Luminaţie. Am făcut un ocol larg, să ne strângem laolaltă toţi cei rămaşi în astă lume şi, străbătând păduri care ne-au lăsat fără grai de frumoase şi nebune de culori ce erau, am ajuns în satul de după un deal. Încă de pe drum, văzusem flori de sezon de vânzare pe la multe porţi sau în locuri amenajate special. Toată lumea cumpără, toţi vor să aleagă cele mai frumoase crizanteme şi tufănele. E o întreagă nebunie, tot aşa cum se întâmplă la 8 martie sau la începerea şcolii. Am luat şi noi ghivece potrivite cu tufănele mov şi ruginii şi roz dar şi coroanele specifice, asemănătoare întrucâtva celor de Crăciun, care se pun la căpătâiul mormintelor. Am luat şi lumânări protejate în cutiuţe, mai mari şi mai mici.
În cimitir, am urcat poteca de tristă amintire, către cei doi salcâmi înalţi. Am curăţat florile veştejite, am rupt buruienile crescute primprejur. Şi-am stat şi am ascultat vântul care foşneşte ca nicăieri altundeva, frunzele şi ramurile copacilor rari. Am spus o rugăciune.
Trimis de vasilica in 31.10.12 22:59:47
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mi-a plăcut subiectul, timpul la care a fost incărcat, readucerea aminte că, dincolo şi înainte de sărbătorirea artificială (în opinia mea) si fadă, "consumatoristă" a unor obiceiuri importate si artificial lipite fiinţei noastre (da, la Halloween mă refer), noaptea de 31 octombrie si ziua de 1 noiembrie inseamna de fapt, de demult si de drept, ALTCEVA, pentru mulţi români.
Rog așteptați...
Felicitări! Foarte emoţionant.
Chiar dacă obiceiul e laic, el coincide cumva cu Pomenirea morţilor, care se face, la ortodocşi în prima sâmbătă din noiembrie.
Articolul a "primit" o ilustratie muzicala sau video-muzicala - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul prefera o alta melodie, este rugat sa ne scrie (aci, ca ecou, ori pe PM)
(melodia postată face parte din coloana sonoră a filmului Brave Heart)
@webmaster13: chiar voiam să apelez la inspiraţia dumitale pentru o ilustrare muzicală potrivită.
din păcate, momentan (de la birou) nu pot vedea ce aţi ales, aşa că merg pe "neve" până diseară... 
@vasilica, nicio melodie nu poate emana atata emotie si traire cum au facut cuvintele tale... Iti multumesc frumos pentru aceste randuri pe care am avut onoarea sa le pot citi!
@iulian68: mulţumesc de apreciere cu multă bucurie. mărturisesc, am avut ceva reţineri să scriu acest articol, din cauza relevanţei "parţiale" ca să zic aşa. pentru numai o parte a românilor, sărbătoarea amintită de mine înseamnă ceva. pentru ceilalţi poate părea ciudat, exagerat, neimportant.
am totuşi convingerea că la o privire mai atentă, fiecare va şti ce să înţeleagă din rândurile mele.
@vasilica: Un gand frumos pentru D-voastra si pentru ceea ce ati scris.
Chiar că pentru o parte a românilor obiceiurile de astăzi din Ardeal sînt complet necunoscute. Am prins 1 noiembrie 2000 la Cluj, și am observat cu mirare că majoritatea clujenilor tratau ziua ca pe o zi liberă, chiar dacă oficial nu era. Afacerile mai mici erau închise, orașul era mai liber, era atmosferă de zi liberă. Nu înțelegeam de ce, eram ca picat din Lună, nu era nimic familiar.
Peste vreo 3 ani, situația s-a petrecut simetric invers. O verișoară de-a nevesti-mii, din Oradea, s-a nimerit în vizită la București pe 9 martie. Ziua nu-i spunea nimic, la fel supa dulce cu opturi pe care o mîncam.
E interesant cum există unele obiceiuri la scară mare, complet străine pentru o parte dintre noi, deși totalmente familiare pentru cealaltă parte.
@abancor: aşa e, însă avantajul nostru, al celor care au contacte cu partea "cealaltă", este că suntem mai bogaţi, mai informaţi, cred eu.
Ce frumos! Este o noutate pentru mine acest obicei, cred ca nu este singular şi mai cred ca fiecare zonă are obiceiurile ei specifice.
Semnificaţia acestei sărbători este deosebită, mi-a mers la suflet şi este şi meritul dvs pentru modul în care aţi aşternut-o pe hîrtie.
Felicitări!
Am citit, am oftat s-am lacrimat... Emotionante randuri...
@vasilica: Frumoase randuri, Vasilica. Felicitari!
Recunosc ca habar n-aveam ca aceasta sarbatoare se numea "Luminatia". Eu, din pacate, nu petrec aceasta zi acasa de ani buni. Ceea ce nu ma impiedica sa aprind o lumanare si s-o las sa arda, ore bune, intr-o cana de lut in bucatarie.
Si aici este o zi traita cu multa emotie. Florariile si cofetariile isi fac plinul... Toata lumea merge, cu mic cu mare, asa cum frumos ai povestit, sa-si "cinsteasca" mortii, sa fie cu ei pentru cateva clipe...
Inca o data... frumos.
Si in Muntenia, in prima saptamana din noiembrie sunt Mosii de Toamna! Ne respectam mosii si stramosii! Facem bucate alese, coliva, mergem la biserica sa sfintim coliva, sa se roage parintele impreuna cu noi pentru sufletele lor! Ne ducem la cimitir si apoi impartim. In seara asta am aflat ca intai mananca cei din familie pentru a nu le parea rau ca dam si apoi impartim strainilor. Eu de multi ani faceam invers! M-a apucat ora asta tarzie pentru ca mai am de copt cozonaci. Maine fac mancare si coliva (asta mi-o face o matusa, ca eu nu stiu) si sambata dimineata merg la biserica si apoi la cimitir unde aprindem candela, lumanari si tamaiem mormintele celor din familie. Dupa ce fac cele cuvenite simt o mare bucurie! Sunt mai multi Mosi intr-un an. Odata ma aflam la Satu Mare la fratele meu, erau Mosii de Vara si ei nu s-au incumetat sa faca nimic pentru Mosi, nu prea mi-a picat bine ca avem si noi pe mama plecata de zece ani.
Bunica imi povestea, ca intotdeauna de Mosi sa ma duc la biserica sa sfintim coliva si bucatele , la cimitir sa duc lumina si sa tamai si apoi sa impart altfel mosii nostri se uita lung la ceilalti care primesc toate cele cuvenite si e mare pacat ca nu-i pomenim!
@TraianS: în Bucovina cum stau lucrurile? dacă nu mă înşel eşti de prin partea locului... ?
Sunt plecat de mult din tara si sunt mai rupt de traditii acum. Parintii mei sunt de prin satele din jurul Radautiului ("Targului"... cum ii zice pe aici). Mama e din Marginea iar tata e din Vicov de Jos. Am crescut pe la bunici, cand eram mic si am fost in ambele cimitire. In Radauti, in cimitir, nu avem morti, si l-am vazut doar din tren. Trece trenul prin mijlocul cimitirului... multe cripte, copaci inalti... si multe ciori... toamna
La Marginea... cimitirului ii spunea "Tintirim". Am fost de cateva ori cu bunica... intr-o zi, ce cred ca se numea Sambata Mortilor. Ducea mancare si bere de casa... si stateam langa mormant. Mancam acolo pe o bancuta... si veneau altii de prin sat si cinsteau. A trecut mult timp de atunci...
Cei mai saraci (de multe ori tigani) se plimbau cu niste traiste mari, si adunau cat de multe bucati de colaci puteau. Majoritatea crucilor din Marginea erau din fier.
La Vicov... de obicei in cimitir, mergeam in noaptea de inviere si... cred ca si-n dimineata de dupa. Altfel de cimitir, altfel de oameni... putin altfel traditiile.
Atat as putea spune acum. Nu vreau sa caut pe internet sa vad daca pot afla mai multe ca nu se cade. Prefer sa pastrez amintirile asa cum le am, desi nu mai sunt atat de clare.
@TraianS, amintirile iti sunt neclare pentru ca nu ai timp acum sa te concentrezi asupra lor... Dupa ce am citit randurile scrise de vasilica, si am inceput sa imi reamintesc momenteledin copilarie, crede-ma, sub cuvant de onoare ca am plans... Pentru ca in amintirile acelea apareau bunici, matusi, care din pacate astazi nu mai sunt... Si am plans, si inca mult... Asa sunt eu, mai sufletist! 
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2023 16 decembrie 1989 — scris în 16.12.23 de Michi din BUCURESTI
- Dec.2023 Ce simțim și cum privim 1 Decembrie — scris în 01.12.23 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV]
- Oct.2023 IUBESC — și respect! — româna! În câte alte limbi te-ai mai putea „juca” astfel cu cuvintele? (urmează câteva exemple) — scris în 29.10.23 de Admin din TIMISOARA
- Sep.2023 Traficul rutier din România, încotro? — scris în 22.09.23 de AZE din SIBIU
- Aug.2023 Drum lin spre Cer, Costyy! — scris în 27.08.23 de alinafulg din OţELU ROşU [CS]
- Jul.2023 La „vânătoare” de flori prin România — scris în 23.07.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- May.2023 Bujorul – floare națională a României — scris în 28.05.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată