Mami, vreau sa vina Mos Craciun si la mine...

TIPĂREȘTE

In cea mai mare parte a vietii mele m-am considerat un om norocos. Copilaria mi-a fost atent supravegheata de dragostea parintilor, am trecut prin adolescenta tumultos dar cu trairi superbe, am ramas cu prieteni de-o viata, putini dar buni...

De cele mai multe ori, acum la maturitate, in preajma sarbatorilor ma apuca melancolia. Nu stiu cum cum se nimereste dar se intampla sa reintalnesc un prieten drag uitat de vreme, sau sa retraiesc intr-un colt al mintii un crampei de amintire de demult si ma paleste melancolia. Si atunci calatoresc cu ochii mintii printre clipele frumoase ce mi-au guvernat viata si ma consider un om norocos. Si ma uit la copilul meu, marea realizare a vietii mele si ma bucur ca pot sa ii ofer siguranta, un viitor, o educatie si multa dragoste. Ma bucur ca are tot ce isi doreste si ca daca ma va ajuta D-zeu va avea in continuare.

Bun, asta este totusi o filozofare turistica. Deci sa ma explic...

Ca la fiecare sfarsit de an ne facem o retrospectiva a anului cu bune si rele. Si iata-ma calatorind prin amintiri, la Poiana Brasov, cu voi toti in marea familie AFA, cu emotii in glas ale lui Cornel, cu zambetul primitor al Georgianei ce ne intampina cu sampanie, cu rosetea juvenila a celui ce e lupul nostru de mare, Pepsi, si lista ar putea continua la nesfarsit. Ma bucur de revederea din amintiri si trec mai departe. O lacrima mi se aduna in coltul ochilor si imi aduc aminte de Alexandru, de Valentina si de Ana Maria. Sunt trei copii superbi care nu au avut parte de norocul pe care l-am avut noi in viata. Sunt trei copii care v-au impresionat pe voi toti si carora cand a fost nevoie le-ati intins o mana. Pentru cei mai noi de pe site le puteti urmari povestea aici

Si pentru ca prietenii stiu de ce le-am facut astazi o vizita. Am fost mesagerul unui om cu suflet mare care a urmarit evolutia acestei familii si care se ocupa in continuare de ei in limita posibilitatilor.

Ana Maria era la scoala, din pacate in satul bunicilor ei deoarece ei acasa nu au curent si nu isi poate face temele. Aceeasi casa paraginita, trecuta prin ape la inundatii ma asteapta si imaginea este dezolanta. Valentina a venit de la gradinita si este foarte bucuroasa sa ma revada, a lasat timiditatea de data trecuta deoparte.

Surpriza vine de la Alexandru, care a inceput sa vorbeasca. Tarziu, stalcit, si totusi... "Aceste bumboane le-ai adus mie? " Se uita la mine intrebator si ii spun ca da. Nu ne mai baga in seama si se apuca sa rascoleasca sacosele cu dulciurele si hainute bucurosi.

Intre timp mama imi povesteste. Le-a promis BCR ca le face casa. Au turnat fundatia, si cam atat. Ei mai asteapta.

Intre timp se lupta sa faca rost de lemne de foc, este atat de frig in Bucovina...

Au mai mers la munca cu ziua la taiat strujeni de pe camp. In frig si ploaie pentru 30 de lei pe zi.

"Alexandru tu stii cine e Mos Craciun? "Se uita uimit la mine si ii spun ca e un nene cu haina rosie si barba alba mare care aduce jucarii la copiii cuminti. Si el a fost cuminte dar nu a venit niciodata. Si ii promit ca anul asta il aduc eu, ca e batran si are nevoie de ajutor.

Ma despart de ei, as vrea sa facem ceva pentru acesti copii dar este greu peste tot acum. Si m-am gandit sa va aduc aminte si voua de copilaria voastra, sa umblu putin la caseta voastra de amintiri si sa vad daca voi credeti in Mos Craciun.

Sunti sigura ca fiecare dintre noi are prin preajma un caz nefericit, un copil sarac, o poveste de viata trista. Eu m-am oprit la cei trei, as vrea sa ma ajutati. Vine Craciunul si toti suntem mai marinimosi in preajma sarbatorilor de iarna. Haideti sa mai facem un efort si sa readucem din nou zambetul pe fetele acestor copii. O jucarie, o ciocolata... o hainuta. Nu va cer sa le trimiteti bani, iar daca doriti sa ajutati va indrum sa o faceti direct catre ei. Ati dat dovada de solidaritate acum cateva luni, haideti sa il aducem pe Mos Craciun si in aceasta casa amarata unde trei copilasi il asteapta de atatia ani. VA spun ca merita, o fapta buna cat de mica insemna enorm pentru ei.

Nu am scris acest review pentru puncte, rog sa se retraga. Nu vreau nici sa ma votati, ar fi un nonsens. Vreau doar sa va faceti o retrospectiva, sa va uitati la copiii vostri sanatosi si fericiti si sa puneti o jucarie in pachet cand faceti curat in casa, sa adaugati o ciocolata in plus in cosul de cumparaturi inainte de Craciun. Si sa le trimiteti acolo unde considerati ca e nevoie. Asa poate o sa vina si la voi Mosu' :)))))

---

VIZUALIZĂRI: 1933 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI