GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Planul Înclinat (Șiclăul) sau... povestea unui monument tehnic unic in Europa
Majoritatea dintre noi ne aducem cu drag aminte de locurile care ne marcheaza copilaria. Poate ca am fost o norocoasa ca am copilarit si la Dunare, si la mare, si la munte. Am un buchet foarte diversificat de locuri si intamplari frumoase, adanc intiparite in memorie si suflet, pe care nimeni nu mi le poate lua.
Ori de cate ori ma gandesc la copilaria petrecuta la Covasna imi amintesc cu drag de Valea Zanelor, loc plin de legenda, de paraul Covasna si de micuta sa cascada de aici, de Dealul Siclaului si al sau Plan Inclinat. L-am urcat de zeci de ori, ferindu-ne de platformele care urcau si coborau, incercand, care mai de care, sa parcurgem primii cei peste 1200 m. Si cat de usor era! Si ce avant aveam apoi la coborare... Cand am mai incercat acel urcus, in „zilele noastre”, limba mi-a iesit de-un cot iar coborarea mi s-a parut o corvoada. Ca sa nu va mai spun ca doua zile nu m-am putut misca corespunzator din cauza febrei musculare. Asa ca, nu stiu daca voi mai incerca sa urc Planul Inclinat vreodata... poate da... poate nu insa, mi-au ramas atat de frumos intiparite in minte amintirile care-l zugravesc: vagoanele cu busteni sau scandura care coborau, caii (bietii) care le trageau pana la mocanita, fumul gros al mocanitei care ne amuza atunci cand aceasta pleca incarcata spre gara mare si fabrica de mobila. Si, nu in ultimul rand, imi amintesc de muncitorii plini de sudoare care ne goneau cat mai departe, ca nu cumva sa ne accidentam. A fost odata, asadar, a fost un monument tehnic unic in Europa care si-a mai lasat la Covasna cateva urme triste, dar care ne spune o poveste trecuta, impresionanta...Iata un review din capitolul "Ce-am avut si ce-am pierdut"...
Pentru a ajunge in zona Planului Inclinat, de la intrarea in oras tineti-o tot inainte, cum va duce drumul, urmand indicatorul spre Comandau sau Hotelul Bradul. Veti traversa orasul, veti trece prin cartierul romanesc Voinesti (preponderent format din case), vechi sat de oieri si apoi veti ajunge in zona Hotel Bradul - Spitalul de Cardiologie, de unde soseaua se transforma in drum de piatra. Inaintand inca 1-2 km, veti ajunge la indicatorul care arata sfarsitul orasului si acolo, pe partea dreapta, veti gasi ceea ce a mai ramas din vestitul monument tehnic.
La ce folosea Planul Inclinat? Planul Inclinat este o instalatie de-a dreptul inedita si ingenioasa care asigura transportul de material lemnos si nu numai, intre orasul Covasna si zona forestiera Comandau, satuc de munte situat la 1030 m altitudine si la 22 km de Covasna. Bustenii exploatati din padurile bogate sau scandura de la gaterul din Comandau erau aduse de o mocanita cu vagoane pana in partea superioara a dealului Siclaului din Covasna. De aici vagoanele erau coborate unul cate unul pe planul inclinat si preluate jos de o alta mocanita care le ducea spre gara Covasna sau fabrica de mobila care exista aici. Daca 10 vagoane pline coborau, alte 10 vagoane goale urcau si erau duse inapoi la Comadau spre a fi umplute. Caii erau cei care ajutau la urcarea sau coborarea vagoanelor pe platforma prevazuta cu sine. Principiul de functionare este simplu, cele doua platforme erau legate cu un cablu foarte gros, cablu ce era prins in partea superioara a planului inclinat de niste “roti” mari. Daca in partea de sus, pe platforma, se aseza un vagon incarcat si pe platforma de jos se punea un vagon gol, prin acest sistem de scripeti, datorita fortei de gravitatie, vagonul incarcat cobora si il tragea sus pe cel gol. Totul se intampla fara combustibil, doar cu ajutorul legilor fizicii. La mijlocul planului era o bifurcatie a sinelor unde platformele se evitau. Sus, la capat se afla cabina de comanda si de franare.
Asadar, intre Comandau si Covasna functionau: o cale ferata de 14 km, cu ecartament ingust, care mergea prin padure pana pe dealul Siclaului din Covasna (prevazuta cu garnitura trasa de mocanita), pentru diferenta de nivel era folosit Planul Inclinat si apoi urma o alta cale ferata, de 6 km (prevazuta si ea cu garnitura trasa de mocanita), tot cu ecartament ingust, care traversa Covasna, pe malul paraului cu acelasi nume, si care ducea lemnul la gara sau fabrica de mobila.
Date istorice si... tehnice Constructia dateaza de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. A fost inceputa de catre David Horn in 1886 si a fost terminata de baronul Groedel in 1890. Construirea si dotarea tehnica au fost coordonate de catre inginerii Emil Lux si Tunszky. Componentele planului inclinat au fost comandate de la firma Obach din Viena. Lungimea planului este de 1236 m, diferenta de nivel de 327 m, ecartamentul era ingust (1450 mm) iar diametrul cablului scripetelui era de 28 mm. Pe planul inclinat treceau zilnic 30 de vagoane de lemne a cate 10 metri cubi fiecare, adica aproximativ 300 metri cubi de lemn pe zi.
„Inaugurarea oficiala a avut loc in 1890 (altii spun 1892) si o macheta a acestuia a fost prezentată la Expozitia Universala din 1896. La acea data era cea mai importanta retea de cai ferate cu ecartament ingust din Carpati, combinand 3 elemente principale: vagonete cu tractiune animala (cai), planul inclinat si locomotivele cu aburi.
In 1995, odata cu catastrofalele doboraturi de copaci din zona Covasnei (o furtuna puternica), a fost afectat si planul inclinat, dar nu indeajuns ca sa fie distrus. La 17 mai 1997 cabina de comanda din partea superioara a planului inclinat a fost distrusa intr-un incendiu (misterios!) ce a cuprins si padurea din jur. Datorita interventiei si ajutorului celor care au lucrat la planul inclinat cabina a fost reconstruita, planul inclinat a fost restaurat si a functionat in continuare pana in 1999 cand, datorita reducerii exploatarilor de lemne din zona, planul inclinat a fost trecut in conservare.” (date luate de pe ropedia.ro)
Care conservare, ma intreb?...insa, nu prea se stie si nimeni nu-mi poate oferi un raspuns. An de an acest obiectiv antropic, extrem de vizitat de turisti, unicul la noi in tara si printre foarte putinele din Europa se deterioreaza vazand cu ochii. Aceasta marturie a unor vremuri glorioase si bogate, atractie datorita unicitatii, ineditului, cat si vechimii sale, este lasat in paragina. "Cica" nu mai este functional datorita lipsei lemnului, insa de la Comandau la Covasna coboara zilnic zeci de masini incarcate cu busteni, pe un drum care nu exista in vechime. Macar sa-l conservam daca nu il putem folosi dar... sunt doar strigate spre nicaieri. Of, Romanie draga, cat de mult te iubesc...pentru ca ma faci sa sufar!
Astazi se mai pot vedea urmele vestitului plan, vagoanele lasate in grija vremii si timpului, linia ferata ingusta, podurile construite din busteni care stau sa cada si o mocanita care, pe o portiune micuta, transporta turisti. Macar aceasta a supravietuit...
Inca mai aveti ce vedea si merita sa mergeti sa aruncati o privire peste ceea ce a ramas si sa va imaginati, cu ochii mintii, ce minune a tehnicii a inflorit acolo... candva. Mie personal imi este greu sa merg si sa privesc insa... cateodata imi iau inima in dinti si ma duc. Stau cu ochii inchisi, aducand in campul vizual prezent amintirile unui timp trecut si ale unui loc minunat.
Trimis de ancamariagadea* in 05.07.10 14:10:41
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ancamariagadea*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.83571025 N, 26.22961710 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Inca o zona despre care stiam prea putin, noroc cu impresiile tale desavarsite. Felicitari!
O poveste trista, dar povestita cu mult har! Am mai vazut ceva asemanator (probabil nu de aceeasi proportie), dar erau niste vagonete sau tuburi cilindrice, in plan inclinat, prin care se transportau materii prime. Nu-mi dau seama acum unde anume si despre ce era vorba, dar descrierea ta imi produce niste flash-uri! Cred ca toata ziua am sa ma gandesc despre ce e vorba...
Localnicii numesc dealul de acolo, dar si planul inclinat in sine...ȘICLĂU.
Daca intrebati vreun un localnic cum puteti ajunge la acest monument, intrebati "Unde se afla Șiclăul?"...Numele ii vine de la cuvantul maghiar asemanator care inseamna a aluneca.
Impresionant review-ul tau, draga mea Ancuta. Trist dar adevarat,
cat de mult s-a degradat
acel loc minunat,
de copilaria ta legat,
sincer, vad ca te-a marcat...
Mi-au dat lacrimile citind povestile copilariei tale...
Ai avut intr-adevar o minunata copilarie, de care cu drag iti amintesti si-n "zilele noastre'', dar pacat, mare pacat, ca astfel de valori unice in Romania nu pot fi conservate, pastrate sau modernizate...
Cu mocanita sa inteleg ca inca turistii se mai pot plimba?
Felicitari pentru sensibilitatea descrierii si stilul tau aparte de a patrunde prin felul tau de a scrie direct la coarda sensibila a cititorului...
Multumim pentru inca un review al tau de calitate!
Multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase. M-am gandit mult inainte de a scrie despre acest loc. Poate spuneti ca povestea este una trista si nu trebuie prezentata dar...orice strigat de ajutor conteaza, fie el cat de mic. Poate intr-o zi, cei care au urechi...vor auzi.
Draga Dana, se pot face plimbari cu mocanita in sezonul cald, pe o distanta scurta intre hotelul Bradul si Siclau, adica 1-2 km (portiunea pe care linia ferata este practibabila pentru in mare parte s-a deteriorat). In luna aprilie cand am fost acolo ultima data am vazut turisti plimbandu-se
Am mai adaugat cateva fotografii alb-negru, din 1997. Rog a nu se puncta, nefiind ale mele. Am specificat la fiecare sursa. Multumesc.
Un vot pentru copila care inca nu si-a pierdut sensibilitatea, care in ciuda vremurile trecute i-a mai ramas un strop de umor!
Draga Georgi, iti multumesc Ce ne-am face oare fara un strop de sensibilitate si umor?
Desi la tona mea de sensibilitate...cateodata as renunta pentru ca, de multe ori, ma face sa sufar. La umor insa, nu voi renunta niciodata
Il rog pe webmaster sa ataseze acest filmulet intr-un ecou. Este prezentata o simulare a functionarii planului inclinat, pentru a va face o idee despre ce este vorba exact si cum functioneaza:
http://www.youtube.com/watch?v=y6UJLjnFvnQ&feature=related
Da, Mariana, asa este...ramanem cu amintirile...
Era si o melodie, de la 3 Sud Est parca, care spunea asa: "Amintirile ma urmaresc, amintirile ma chinuiesc..."
Multumesc, wbm!
Ceea ce este ciudat este faptul ca acea macheta se afla la muzeul MAV Vasuttorteneti Park - Budapesta. La noi oare era prea dificil sa fie creata si expusa undeva? Ma intreb si...va intreb si pe voi, dragi membri AFA...
Chiar asa, ce copilarie frumoasa ati avut.
Mi-am dorit si eu, tot timpul, sa merg cu mocanita. Cand am fost la mocanita de pe Valea Vaserului, nu mergea sau era plecata deja, nu mai stiu.
"Urme", sine de mocanita mai sunt si pe Valea Ariesului.
@Alina, sunt mai multe locuri in tara unde exista, sau mai bine zis, au existat, linii ferate cu ecartament ingust si mocanite.
Cea de la Viseu este renumita tocmai pentru ca, prin fonduri straine (evident) se conserva si este foarte vizitata. Altii au inteles, asadar, ca lucrurile unice si speciale trebuie pastrate.
Am experimentat anul trecut o plimbare cu mocanita pe Valea Vaserului, cu plecare din Viseu la ora 8:00. A fost interesant, mi-a placut insa... am cam dardait de frig, nefiind imbracata corespunzator pentru dimineti foarte racoroase de munte. In plus, ne-am afumat bine de la mocanita de mi se facuse rau si, aproape de destinatie, vagonul nostru a... deraiat Sa nu-ti imaginezi ca e vreun mare pericol! Te zdruncina putin si atat... trenul se opreste, toata lumea coboara, copiii sunt in extaz si mecanicii se straduiesc sa repuna vagonul pe sine. Sora mea a fost si ea de trei ori acolo si spunea ca, si in cazul ei, de doua ori trenul a iesit de pe sine. Acest lucru se intampla din cauza liniei foarte vechi care, paradoxal, are alti proprietari decat trenuletul si care nu este reparata din lipsa de... fonduri Oricum, merita mers o data, poate fi o aventura, ce mai incolo si-ncoace...iar daca ai copii, va fi o incantare pentru ei: striga, se bucura, fac ca mocanita, chicotesc... un adevarat spectacol
Planul Inclinat prezentat de mine este insa unic. Am auzit ca ar fi existat ceva oarecum similar la Naruja (Vrancea) si ca cele doua ar fi fost legate printr-o cale ferata peste muntele Goru. Din pacate nu am confirmarea exacta a acestor date.
Pe langa sau chiar pe calea ferata ma plimbam in fiecare zi cat am fost cazata la Hotel Bradul (despre care am scris aici) Nu stiam unde duce si nici ce semnifica!
Stiu ca era o plimbare foarte placuta care ma relaxa si daca vreau sa scap de stres imi imaginez ca sunt acolo si ca ma plimb...
Nu stiu de ce aceste amintiri ma linistesc...
Multumesc pentru remember!
Privind imaginea "Planului înclinat" Şiclăul mi-am amintit de "furnicularul" utilizat prin 1961 la un parchet al Exploatării Forestiere Baru Mare, jud. Hunedoara (pe atunci regiunea Hunedoara). Era o instalaţie pe cablu pentru transportat buşteni (de fapt un funicular).
Cât priveşte liniile de cale îngustă utilizate cândva la transport forestier şi de persoane, ce să mai zicem. Nu mai avem nici cale ferată normală.
@magdalena, Covasna este o zona frumoasa. Partea buna este ca hotelurile si bazele de tratament au ramas (conditii cat de cat ok), renumitul Spital de Cardiologie s-a modernizat, mofetele exista, apele minerale la fel, aer curat si paduri din belsug. Partea proasta este ca unele obiective de mare interes zac in uitare si neglijenta. Aici ma gandesc, in primul rand, la Planul Inclinat si la Cetatea Dacica. Oricum, inca un loc unde merita sa te relaxezi cateva zile!
@abbilbal, multumesc pentru completarea utila! Din pacate, ultimele tale randuri sunt adevarate. Dar poate, cine stie, vor exista unii care isi vor aduce aminte ca aceasta tara nu trebuie lsata in paragina, si poate vor actiona responsabil. Inca nu mi-am pierdut optimismul...
@ancamariagadea - Scriu acest review la articolul tău, iată la o distanță de 5 ani de la apariția articolului, din simplul motiv că abia azi, 02,08,2015, l-am citit. De ce fac acest lucru după atâta timp? Pentru că articolul tău este impresionant, patetic pe alocuri. Iar pe mine m-a impresionat cu atât mai mult cu cât merg în această zonă an de an din 1990, petrecând aici cca. 16 zile anual și am văzut degradarea zonei în toți acești 25 de ani. Am văzut cum, cu rea intenție, planul înclinat a fost lăsat și chiar ajutat, să se distrugă. Am văzut an de an jaful din pădurea adiacentă zonei despre care facem vorbire (ca și în multe alte părți dealtfel), jaf mult mai evident după furtuna din 1995, o adevărată mană cerească pentru devoratorii de păduri, când copacii de pe o suprafață de multe mii de hectare de pădure au fost culcați la pământ și rupți ca niște biete bețe de chibrit.
Mă bucur mult că am găsit articolul tău, chiar dacă lecturarea lui mi-a răscolit încă o dată tristețea ce mă încearcă de fiecare dată când ajung acolo și văd că anul ăsta e mai rău ca anul trecut și tot așa, într-o zonă superbă din România.
Mutat, la reorganizare, în rubrica «Planul Înclinat Covasna (Șiclăul)» (nou-creată, între timp, pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2021 Planul Înclinat — scris în 25.08.21 de adso din IAşI - RECOMANDĂ