Când ţi se face dor de Mare...

TIPĂREȘTE

Sunt sigură că a trecut Moş Nicolae prin casele dumneavoastră, a adus bomboane şi jucării pentru copii iar celor mari, sănătate. Povestirea mea de astăzi nu este în ton cu vremea mohorâtă de afară, nu are nici strălucirea Sărbătorilor, este o poveste simpă şi caldă de vară.

De Mare mi se face dor ca de un om care mi-e drag de-o viaţă... Dacă trece prea multă vreme fără să ne vedem mă cuprinde o nelinişte ciudată, nu mă mai pot aduna, toate gândurile mele capătă nuanţe verzi-albastre...

De multă vreme nu mai mergem la mare în iulie şi august, este mult prea cald şi prea aglomerat ca să mă bucur în linişte de întâlnirea cu marea mea. În ultimii ani am petrecut zile frumoase la mare împreună cu familia în aprilie, mai, iunie dar septembrie aduce pentru noi vremea cea mai potrivită pentru vacanţa la ţărmul mării.

Anul acesta am ajuns la Marea Egee la începutul lunii mai, ne-am plimbat cateva ceasuri pe faleză în Salonic şi Kavala... am privit spre Insula Thassos cu părere de rău... Ne întorceam acasă dintr-un circuit balcanic ce ne-a purtat prin Bulgaria, Macedonia, Albania şi Grecia iar vacanţa noastră se apropia de sfârşit. A trecut vara, a venit luna septembrie şi am constatat cu tristeţe că soţul meu nu îşi poate lua concediu. Bunicii familiei voiau la mare, nepotul a hotărât să-i însoţească dar cu o condiţie: „Mama mergi şi tu.”Soţul meu ştie cât de mult iubesc marea aşa că... ”Asta este, anul aceasta mergeţi la mare fără mine". Hotărât lucru, am rezervat două camere la Nisipurile de Aur, la hotelul HVD Viva începând cu 9 septembrie dar aceasta e deja altă poveste.

După atâta agitaţie în familie tot nu-mi găseam liniştea. In ultimii 20 de ani n-am mers niciodată la mare fără soţul meu... De cum am auzit că primul sfârşit de săptămână din septembrie vine cu temperaturi caniculare, de 34-35 de grade în toată ţara am decis să-i fac o surpriză soţului meu şi să mergem împreună la mare, de vineri până duminică. A fost la fel de bucuros ca un copil care pleacă în vacanţă...

N-am crezut că va fi atât de greu să transform bunele mele intenţii în realitate. Caniculă... dar nu mă gândeam în ruptul capului că nu voi găsi o cameră liberă în Mamaia pe 5 septembrie. Am început cu hotelurile la care mi-aş fi dorit să stăm, Malibu, Savoy, Amiral, Majestic... nicio cameră liberă... am sunat apoi la zeci de hoteluri din Mamaia, mai ieftine ori mai scumpe... nimic! Am încercat la cele foarte scumpe, pe care le-am ocolit până acum datorită tarifelor exagerat de mari dar cum făcusem o promisiune aş fi închis ochii de astă dată... Vega, Iaki... Acelaşi răspuns:”Ne pare rău, nu mai avem nicio cameră liberă! ”

Am apelat la prietenul boocking... dezamăgire... doar câteva apartamente disponibile în Mamaia, prea mari pentru noi doi şi prea scumpe. Eforie Nord, Sud... plin peste tot... Mai încerc şi am noroc... camere disponibile la hotel Ibis în Constanţa, duble standard cu paturi separate. Plata pe loc, cu cardul, nerambusabil. Nu mă deranjează... nimic nu mă nemulţumeşte... eu vreau doar să merg la mare cu soţul meu... Veţi zice că am dat în mintea copiilor şi nu greşiţi deloc.

Parcă nu-mi venea să cred că am găsit în cele din urmă cameră la hotel chiar peste drum de plaja Modern. Am dat telefon la recepţia hotelului Ibis pentru a mă convinge dar o voce plăcută mi-a spus pe un ton politicos acelaşi lucru pe care-l auzisem de zeci de ori:”Ne pare rău, n-avem nicio cameră liberă, poate veniţi de luni... Ce luni, domnişoară (zic în gând), tocmai asta-i problema mea... Costel nu-şi poate lua nicio zi liberă în septembrie, se pare că n-are noroc nici măcar de două zile însorite la ţărmul mării, cu toate bunele mele intenţii. ” Îmi fac totuşi curaj şi rostesc cu jumătate de gură: „Boockingul zice că aveţi camere disponibile... N-avem, doamna! ”

Credeţi că am renunţat? Nuuu... intru iar pe boocking, rezerv camera, optez pentru etaj superior, cameră pentru nefumători... caut cardul, plătesc 520 lei pentru două nopţi cu mic dejun (cam mult pentru Ibis). Gata, cum ne-o fi norocul... primesc repede confirmarea dar constat cu mirare că din prea mult entuziasm am selectat o cameră single. Ce mă fac, suntem prea “împănaţi” ca să dormim într-un pat de o persoană...

Sâmbătă la prânz ne-am întâlnit în Gara de Nord şi după două ore şi jumătate de călătorie în condiţii civilizate am coborât în Constanţa. În faţa gării, multe taxiuri... mulţi şmecheri... până la Ibis am plătit 20 lei, mai mult decât dublu faţă de cât făcea cursa. Am fi putut ajunge foarte bine şi cu autobuzul dar eu voiam repede-repede la plajă.

La ora 17, pe un soare arzător, mai ceva ca în luna lui Cuptor, am debarcat în faţa hotelului Ibis, pe Bd. Mircea cel Bătrân peste drum de scările care duc direct pe plaja Modern. Hotelul are două intrări principale:una dintre ele spre Bd. Mircea cel Bătrân (am folosit-o ori de câte ori ne-am dus ori ne-am întors de la plajă) şi cea de-a doua pe Strada Negru Vodă.

Hotelul Ibis are, după părerea mea, cea mai bună poziţionare dintre toate hotelurile Constanţei. Adresa este Bd. Mircea Cel Bătrân 39B-41 (colţ cu Strada Negru Vodă), între o uriaşă clădire neteminată ce pare abandonată şi eleganta vilă interbelică Leon, construită în stil mediteranean, splendid restaurată. Pentru a ajunge pe plaja Modern este suficient să treci strada şi să cobori muuulte scări de beton (mai greu la urcat) iar dacă mergi mai puţin de 200 metri pe Strada Negru Vodă, dai ochii cu Lupoaica şi esti deja la promenadă pe Bd. Tomis. Pe Bd. Mircea cel Bătrân, la câteva minute de hotel, se află Biserica Grecească Metamorphosis... un pic mai încolo pe Strada Calatis, Biserica Armenească Sfânta Maria... suficiente motive pentru a alege hotelul Ibis în orice anotimp.

Am intrat în recepţie cu o strângere de inimă. Dacă rezervarea nu este în regulă... cum ne descurcăm cu camera single... Ne-a întâmpinat un receptioner tânăr, politicos care ne-a asigurat că ne aşteaptă o cameră dublă pentru nefumători, la etajul 4, cu vedere spre parcarea din spatele hotelului. I-am spus că am făcut o greşeală şi am rezervat cameră pentru o persoană, ne-a garantat că avem două paturi şi că nu mai este cazul să plătim în plus faţă de suma care mi se oprise deja de pe card. Acum, dacă tot mi se luase un bolovan de pe inimă, am început să am şi pretenţii... am întrebat dacă nu au cumva o cameră cu vedere la mare... nu aveau... camerele cu paturi separate nu au vedere la mare iar cele matrimoniale erau demult rezervate.

Am completat un formular, am primit două cartele pentru uşa de la cameră, lumină şi lift. Totul a durat mai puţin de 5 minute. Am remarcat diploma acordată de AmFostAcolo hotelului Ibis, expusă la loc de cinste. Ne-am rotit privirea în jurul recepţiei pentru o primă orientare, am zărit câteva canapele, barul deschis non -stop, restaurantul. Curăţel dar nimic nu-ţi dă de înţeles că te afli la ţărmul mării... Este adevărat că hotelurile din lanţul Ibis seamănă între ele, este adevărat că sunt hoteluri de categorie medie dar câteva tuşe de culoare locală ar face prima impresie mult mai bună.

Lângă recepţie sunt cele două lifturi care pornesc doar cu ajutorul cartelei de acces în cameră. Lifturile sunt destul de rapide, funcţionează bine, n-am aşteptat mai mult de două-trei minute pentru a urcare sau coborâre.

Ce nu mi-a plăcut... atmosfera de pe holuri... camerele... Curat dar holul lung şi îngust cu uşi verzi, mirosul detergentului cu care se face curăţenie... mi-au dat fiori pe şira spinării şi mi-au amintit de spitalul Sanador unde am ajuns de doua ori anul acesta cu bunicii familiei.

Uşa de la cameră este fooarte grea, trebuie împinsă serios... şi foarte verde... Camera- mochetată, suficient de mare pentru două persoane, paturi separate cu saltele bune şi aşternuturi curate. O banchetă îngustă căreia nu i-am găsit rostul... Ar fi mai util pentru familiile cu copii un fotoliu extensibil. Pe măsuţa rotundă am găsit o tăviţă din plastic cu două pahare şi două sticle de jumătate de litru cu apă minerală plată şi carbogazoasă Dorna. ”Drăguţ din partea lor” zic eu dar soţul meu mă trezeşte la realitate:”Vezi că e trecut preţul, 9 lei sticla”. Doamne fereşte, cum le-o fi trecut prin cap să ceară aşa un preţ pentru o sticlă de apă... Măcar să le fi pus în frigider...

Trecem peste surpriza cu apa, aveam în traistă şi apoi sunt destule magazine cu preţuri normale în Constanţa. Chiar şi la restaurant e mult mai ieftină... Mai departe:un mic dulap improvizat într-o nişă în care găsim vreo trei-patru umeraşe şi un seif care poate fi folosit gratuit. Noi n-aveam ce pune în seif... Un fel de birou lung în faţa patului pe care se află un televizor LCD mic şi mai multe pliante de prezentare a hotelului, inclusiv meniul restaurantului cu specific mediteranean de la parter. Am răsfoit meniul, am constatat că preţurile sunt bine condimentate cu piper, drept pentru care am mâncat în altă parte. Doar meniul zilei are un preţ ceva mai rezonabil dar nu ne-a tentat.

N-am avut prea mult timp de privit la televizor dar mi s-a părut grila de programe destul de restrânsă, oricum acest amănunt a fost total lipsit de importanţă pentru noi. Există internet wireless gratuit în hotel dar nu l-am testat deci nu pot spune cât de bine funcţionează.

În dreptul biroului am observat mai multe prize pentru curent electric şi pentru conectarea la internet. Frigiderul se află chiar sub televizor, este gol, gălăgios şi nu răceşte prea bine. L-am scos din priză ca să nu ne deranjeze degeaba.

Ce obiecte utile mai există prin cameră... o oglindă, două scaune pe care le-am folosit pe post de cuier. Un mare avantaj pentru zilele caniculare: instalaţia de climatizare care a făcut faţă cu succes chiar dacă afară au fost 36 de grade iar soarele bătea în cameră toată după-amiaza.

Mobilierul este în stare bună dar mocheta, perdelele, draperiile, husele de pe pat sunt confecţionate din materiale ieftine, de proată calitate şi par obosite, decolorate de soare. Ar trebui înlocuite cu altele noi, în culori vii care să se asorteze cu auriul nisipului şi azuriul mării... să te introducă în atmosfera de vacanţă la mare chiar dacă este iarnă şi ai venit la Constanţa pentru o conferinţă nu pentru plajă. Poate sunt eu prea pretenţioasă... Vă asigur că soţul meu nici n-a observat ce culoare au draperiile, a fost mulţumit că a fost curat în cameră, răcoare... El mai fusese cazat într-un hotel din lanţul Ibis cu ocazia unei delegaţii la Sibiu aşa încât a constatat doar că cele două hoteluri seamănă mult în toate privinţele.

Balconul este foarte mic, poţi face doar o jumătate de pas în afara camerei dar a fost binevenit pentru mine care urăsc camerele fără balcon. Între o cameră mica si modesta cu balcon şi o altă cameră, mare şi elegantă dar fără balcon o aleg întotdeauna pe prima. Nu, nu suntem fumători... La Ibis este cam greu să usuci prosoapele de plajă şi costumele de baie pe balcon dar există un calorifer port-prosop în baie. Ne-am descurcat... Dacă am fi avut o cameră cu vedere la mare chiar n-aş mai fi avut nimic de cârcotit.

Trecem la baie - suficient spaţiu, curat, gresie şi faianţă albă, uscător de păr, cabină de duş zidită cu uşi glisante, aceeaşi atmosferă specifică rezervelor cu plată dintr-un spital... brrrr... Prosoape de baie albe, săpun lichid cu consistenţa şi mirosul detergentului de rufe (aveam impresia că nu mă pot clăti în veci pe mâini), hărtie igienică... Gata cu baia... rezonabil cu un plus pentru prosoapele impecabile.

Cameristele au trecut prin camera noastră, au schimbat prosoapele, au mai pus o hârtie în baie. Nici n-am avut pretenţii mai mari, a fost suficient pentru două zile.

Pentru noi contează foarte mult liniştea din timpul nopţii. În zona în care se află hotelul Ibis nu sunt baruri, terase, discoteci care ar putea deranja iar traficul pe Bd. Mircea cel Bătrân nu este de speriat. Dacă doriţi să aveţi linişte, hotelul Ibis este o alternativă de luat în seamă pentru câteva zile de vacanţă pe litoralul românesc. Dar, atenţie... faceţi rezervarea din timp şi evitaţi camerele cu vedere spre parcare (spatele hotelului). În această parte sunt montate ventilatoare care fac un zgomot infernal. Norocul nostru a fost vremea însorită care ne-a ţinut toată ziua pe plajă iar noaptea, după o lungă plimbare în zona veche a Constanţei, am dormit buştean.

Parcarea nu ne-a interesat de astă dată dar am observat că este destul de mică faţă de numărul de camere al hotelului, in schimb este păzită zi şi noapte. În lift am citit un anunţ prin care conducerea hotelului avertiza turiştii că nu-şi asumă răspunderea pentru maşinile lăsate în afara parcării păzite

Micul dejun se serveste de la 6.30 pana la 10. Bufet suedez, destul de variat, proaspăt, gustos... simplu, fără cine ştie ce preparate sofisticate. Restaurantul situat la parterul hotelului, curat, luminos, decorat în culori calde este (după părerea mea) cel mai plăcut loc din hotel. Terasa cu vedere la mare, perfecta pentru cafeaua de dimineaţă, este foarte îngustă. Spaţiul acoperit cu gazon dintre hotel şi stradă fiind destul de mare, terasa ar putea fi cu uşurinţă extinsă pentru a se bucura cât mai mulţi oaspeţi de adierile brizei Mării Negre.

Deşi hotelul a fost ocupat la capacitate maximă am găsit fără probleme masă liberă în restaurant. Am ales o măsuţă la fereastră şi am mâncat fără grabă, cu plăcere, “sorbind” din ochi marea. Oferta, destul de generoasa: 4-5 sortimente de mezeluri de calitate bună, brânză de burduf, telemea, caşcaval, măsline, legume proaspete (roşii, ardei, castraveţi), unt, gem şi miere, ouă fierte, omletă, cârnăciori, crenvurşti, şunculiţă prăjită, iaurturi simple şi cu fructe ambalate, pateuri dulci, cereale, chec, griş cu lapte şi sirop de zahăr ars, clătite, compot de piersici. Am apreciat faptul că oferă mai multe sortimente de pâine şi chifle. Pâinea intermediară cu seminţe este chiar foarte bună. Există şi două prăjitoare pentru pâine.

De băut:lapte dulce cald şi rece, lapte bătut, apă minerală plată şi carbogazoasă Dorna la sticle mari, sucuri Prigat de portocale şi mere, ceaiuri într-un sortiment variat. Cafeaua a fost bună, pe măsuţe am găsit un coşulet cu pliculeţe de zahăr alb, brun şi îndulcitor pentru diabetici.

Chiar la intrarea în restaurant au fost aşezate coşuri cu fructe (piersici, prune şi vreo trei feluri de mere) şi o tavă cu pepene roşu. Turiştii îşi luau la plecare câteva fructe pentru plajă. Aşa am făcut şi noi iar piersicile mari şi coapte savurate pe plajă au avut gustul şi aroma celor pe care le mâncam în copilărie la mare.

De la hotelul Ibis până pe plaja Modern am ajuns foarte repede, traversând Bd. Mircea Cel Bătrân şi coborând multe, multe trepte. La întoarcere este un pic mai greu dar ne opream să admiram marea, mai făceam o poză... scările nu ne-au necăjit prea tare. Pentru familiile cu copii mici, pentru oamenii de toate vârstele cu diverse probleme medicale scările acestea pot umbri plăcerea vacanţei.

Plaja Modern era foarte murdară, la malul mării rămăsese doar pământ bătătorit fără pic de nisip. În prima zi am ajuns pe la cinci jumătate după amiaza şi am stat pe şezlonguri fără să ne taxeze nimeni iar în următoarele două zile am închiriat două şezlonguri cu umbrelă pentru care am plătit 30 lei. Tânărul care ne-a luat banii ne-a lămurit în privinţa mizeriei de pe plajă, în câteva zile olandezii începeau refacerea şi lărgirea plajei Modern aşa că nu mai se ocupase nimeni de curăţenie. Aşa să fie... dar afară era vreme de vară, plaja era plină şi cred că mulţimea de turişti merita puţin respect. Cei care au închiriat şezlonguri toată vara, proprietarii barurilor şi teraselor care au scos bani buni tot sezonul ar fi putut da o mână de ajutor la curăţenie... N-am prea văzut coşuri de gunoi dar nici turiştii care aruncă toate resturile pe plajă nu pot fi scuzaţi! Poate sezonul viitor turiştii şi comercianţii deopotrivă, impresionaţi de noua faţă a plajei Modern, îi vor acorda respectul cuvenit şi vor păstra curăţenia.

Preţuri destul de piperate pe plaja Modern-un pahar cu bere sau suc 4-5 lei iar pentru o masă "subţirică" la autoservirea Modern (care nu mai funcţiona în regim de autoservire pentru că se pregătea de închidere) am plătit 60 lei. Cam mult pentru o ciorbă de văcuţă, o mămăliguţă cu brânză şi smântână, 5 mici cu muştar, pâine, o bere şi o apă. Porţiile mici, gustul ca de sfârşit de sezon, preţurile ca în miezul verii!

Marea noastră cea Neagră, colorată în nuanţe bleu-turcoaz, m-a făcut să trec cu vederea orice aspect mai puţin plăcut. Caldă de ziceai că ai ajuns la băi termale nu la mare, curată, limpede de vedeai peştişorii şi câte o meduză ici-colo... Apa este foarte mică la mal, mergi mult până se adânceşte astfel încât copiii se pot juca în siguranţă. Am privit ore în şir marea, pescăruşii, vapoarele ancorate în larg, clădirile înşirate de-a lungul falezei, copiii care se bucurau de ultimele zile de vacanţă... astfel încât după un timp n-am mai văzut mizeria de pe jos... am ascultat foşnetul valurilor până n-am mai auzit „bubuiala” de la terase... M-am plimbat prin apă de-a lungul ţărmului şi pentru prima oară în viaţa mea am reuşit să-mi iau un rând de piele... mi-a plăcut atât de mult încât nu mi-am dat seama că soarele arde ca în plină vară.

În cele două seri petrecute în Constanţa ne-am plimbat prin centrul vechi, de la Lupoaică până la Ovidiu. De la hotelul Ibis, pe strada Negru Vodă, am ajuns în mai puţin de 5 minute la Lupoaică iar apoi ne-am amestecat în mulţimea de turişti şi localnici ieşiţi la plimbare pe Bd. Tomis. Atmosferă plăcută de vacanţă la început de septembrie în Constanţa, restaurante cu mâncare tradiţională românească, cu specialitaţi din bucătăria grecilor, turcilor, machedonilor. Foarte mulţi turişti români şi străini, veseli şi relaxaţi... A fost mai frumos decât ne-am aşteptat!

Multe dintre clădirile frumoase ale Constanţei au fost renovate, altele aşteptă să le vină rândul, multe dintre ele au dispărut. M-am bucurat că Bd. Tomis a devenit zonă pietonală, mi-a plăcut că după lăsarea întunericului clădirile reprezentative ale Constanţei sunt luminate... Am trecut pe lângă geamia Hunchiar, cel mai vechi lăcaş de cult musulman din oraş, pe lângă Muzeul de Artă Populară iar în Piaţa Ovidiu am admirat clădirea impunătoare a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie şi misterioasa Moschee Carol I. Nu este totul perfect dar Constanţa are farmecul discret al unui oraş vechi... odată ce l-ai descoperit te vei întoarce cu siguranţă...

Am mâncat pe Bd. Tomis la „Ana şi Ion”, un restaurant cu mâncare tradiţională românească dar şi cu multe preparate specifice machedonilor. Porţii mari, preţuri pe măsură:o tocăniţă de ciuperci de pădure cu mămăligă, o porţie de mămăliguţă cu trei feluri de brânză şi smântână din belşug, o bere şi un nectar de piersici preparat în casă ne-au costat 60 lei. La fel ca la terasa de pe plaja Modern dar aici am mâncat cu mare plăcere, am fost serviţi repede... o să mai trecem pe la Ana şi Ion!

Duminică am rugat recepţionera să ne permită să păstrăm camera până la ora 15, fiind de acord să plătim suplimentar pentru cele trei ore. Tânăra a fost foarte drăguţă, a consultat lista rezervărilor şi ne-a lăsat până la ora dorită de noi fără a ne percepe o taxă suplimentară. La plecare ne-a chemat un taxi de la o firmă cu care colaborează hotelul Ibis. Cu bacşiş cu tot am plătit 12 lei, preţul „pe aparat”.

Am avut rezervare la trenul particular Hyperion, 40 lei de persoană, mult mai ieftin decât la CFR. Trenul oltenilor este modern, curat, rapid, oferă gratuit internet, am mai călătorit cu el pe Valea Prahovei şi vom mai merge ori de câte ori vom avea ocazia. În două ore şi un sfert am ajuns la Bucureşti, trecând pe lângă automobilele ce circulau bară la bară pe Autostrada Soarelui.

Concluzia povestirii... dacă ţi se face dor de mare hotelul Ibis poate fi o alegere bună pentru două-trei zile de vacanţă fără pretenţii la ţărmul Mării Negre! Pentru familiile cu copii mici şi pentru cei care nu pot urca şi coborî multe trepte, hotelul Ibis nu este varianta potrivită pentru o vacanţă fără griji. Pentru noi doi a fost minunat... am petrecut la început de septembrie un sfârşit de săptămână fierbinte alături de prietena noastră Marea pe care amândoi o iubim atât de mult.

Nu pot încheia fără a spune din tot sufletul “La Mulţi Ani! ” celor care se numesc Nicolae şi Nicoleta. Sănătate, bucurii, vacanţe frumoase alături de cei dragi vouă!

---

VIZUALIZĂRI: 2919 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI