Vizitaţi muzeul cinegetic de la Posada!

TIPĂREȘTE

Câţi din userii acestui sait, în drum spre Valea Prahovei nu au trecut măcar o dată, de zece sau de o sută de ori prin faţa muzeului cinegetic din Posada? Câţi nu au gândit ca şi mine “am să vin cu copiii/nepoţii” sau “las’ pe altădată” şi acest altădată s-a perpetuat ani si ani de zile deşi incă de la Câmpina banner-e mari te invitau să-l vizitezi.

Muzeul se află la 2 km de Posada sau 6 km de Sinaia si este amplasat intr-un parc mare care cred că în alt anotimp este superb, parcul palatului Bibescu. Parcarea foarte mare este intr-o curte mărginită de una din clădirile anexe ale palatului. Muzeul ocupă o clădire lungă cu doua etaje tip şcoală, construită in 1957 a cărei destinaţie inţială a fost o tabără de copii. Este singurul muzeu cinegetic din România, primul, amplasat în parcul Carol din Bucureşti fiind distrus de un incendiu în 1930. Recunosc că amplasarea muzeului alături de clădirile din piatră de râu ale palatului Bibescu se potriveşte ca nuca în perete dar bine ca s-a găsit totuşi loc pentru exponate care au adus României multa faimă şi premii. A fost înfiinţat în 1996 ca secţie a muzeului Peleş dar modernizarea lui și completarea cu exponate valoroase s-a făcut în 2004 din fondurile regiei Romsilva si la iniţiativa primului ministru de atunci Adrian Năstase care era şi preşedintele Asociației Naţionale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi. Din 2012 muzeul a fost trecut in patrimoniul Romsilva.

Programul de vizită este marţi - duminică de la 9 la 17 cu taxa de intrare diferenţiată. Parter 8 lei adulţi și 5 lei pentru elevi, studenţi, pensionari; parter si etaj I, 10 lei adulţi și 7 lei redus; parter plus etajele I-II, 12 adulţi și 8 lei redus. Taxa de fotografiere 25 lei. Singura fotografie care se poate face gratuit este enormul urs din hol, un exemplar foarte înalt și înfricoşător, bun de speriat copiii. Cum mă codeam dacă să dau sau nu taxa de fotografiat și gândul ascuns era că am sa pot fura câteva cadre, (motto: noi suntem români), ghida mi-a spus că pot intra cu aparatul si să mă hotărăsc la faţa locului dacă merită sa plătesc. Avea monitoare prin care se vede tot, inclusiv tentativele de furt ale unor exponate de valoare inestimabilă pe piețele externe.

Să încep cu construcţia și amenajarea: ultramodernă cu scări late de marmură, trepte de înălțime potrivită ca sa nu oboseşti urcându-le (aici sunt expertă), balustrade de inox, săli mari bine luminate și aerisite. Muzeul deţine 2400 de exponate dar din cauza sălilor mari decorarea lui pare neterminată. Fiecare exponat este datat şi i se specifică locul de provenienţă. Sunt expuse blănuri imense de zimbri și bouri dispăruţi din cadrul natural dar care au populat pădurile în timpul lui Ştefan cel Mare; capra neagră vânată în munţii Făgăraş în 1934 și care e cel mai vechi exponat; record absolut la coarnele unei capre negre vânată în 1937; cerb din 2003 care a obținut medalia de aur la o expoziţie internațională; blănuri de urs și trofee din vânătorile lui N. Ceaușescu dar şi de la Balc; cel puțin 30 de blănuri de urs, sute de coarne de cerb. In diorame sunt prezentate scene din viaţa animalelor sălbatice în mediul lor natural. Sunt expuși urşi, lupi, căpriori, mistreți, cerbi lopătari, râşi, etc. Este foarte reușit acompaniamentul acustic din dreptul fiecărei diorame, sugerând urlete, bocănit, foşnete de frunze, susur de apă și deşi locaţiile sunt apropiate, sunetele nu se interferează. Între aceste diorame în care sunetele specifice amplifică impresia dată de scena respectivă se aude ciripit de păsărele aproape natural. Extrag dintr-un tabel care prezintă potenţialul cinegetic încă existent în România: 6300 urşi bruni, 4100 lupi, 34000 cerbi și 6300 lopătari, 48000 mistreţi, 1200000 iepuri, 2000 râşi si 11000 pisici sălbatice, 9000 cocoşi de munte. Păsările răpitoare sunt reprezentate prin exemplare mari de dropii, bufniţe, cocoşi de munte si păsări din delta Dunării. Un loc aparte este atribuit lui M. Sadoveanu. Sunt expuse permisele de vânătoare ale scriitorului, un caiet cu însemnări, un joc de şah, fotografii, ochelari, mobilier care i-au aparţinut. In muzeu sunt prezentate colecţii de arme de vânătoare, obiecte cu specific vânătoresc, fotorame pe pereţi cu păduri, deltă sau peisaje montane. Muzeul expune colecţiile de medalii obţinute la concursurile internaţionale, panoplii de arme, porţelanuri cu scene de vânătoare, tolbe, cornuri, scoici chemătoare dar şi rase de câini.

Ce nu mi-a plăcut? Citatele hei-rupiste cu limbaj de lemn, uşor de recunoscut gen “ să facem totul” semn că autorul lor nu s-a reciclat. De asemeni, adunătura de exponate exotice dintr-o sală a etajului II: o piele de zebră, nişte scăunele din labe de elefant, o blană de leopard al zăpezii, doi colţi de mamut si fotografii cu tigri și lei ca la ora de ştiinţe ale naturii din clasa a II- a cursul primar. In compensare tot la acest etaj este bine reprezentată viaţa din deltă cu o lotcă cu năvoade și undiţe plutind în stufăriş și fotografii vechi cu lipoveni bărboşi și hazaice trupeşe cărând pe o punte găleţi cu apă de băut. Abstracţie făcând de acele mici lipsuri recomand vizitarea acestui muzeu modern, bine structurat chiar dacă nu veţi fi însoțiți de copii. Cu acest ˝retour a la nature˝, vă veţi bucura şi vă veţi simţi din nou în universul copilăriei. Muzeul fiind destul de nou - 10 ani de la renovare și dotare - sunt de aşteptat donaţii care să sporească numărul exponatelor. El reprezintă atestarea unui domeniu în care excelăm. Nu pot încheia fără a o cita pe Martha Bibescu: ”… vânătoarea, câtă să-l readucă pe om la natură, spre a-i înțelege mai bine adâncul și înaltul tainelor sale, omul se regăseşte pe sine, făcând parte din acest uriaş mister de cer și de pământ…”

---

VIZUALIZĂRI: 6858 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI