Pe urmele ”chiriașului grăbit” - Casa Memorială George Topârceanu

TIPĂREȘTE

”Cri-cri-cri, / Toamnă gri, /Nu credeam c-o să mai vii... ” Cine oare nu-și amintește aceste minunate versuri din poezia ”Balada unui greier mic”, scrisă de George Topârceanu?! Știu deja răspunsurile voastre, cunoaștem cu toții acest refren... Și atunci când întâlnești un indicator care să te anunțe, dintr-o dată, că până la Casa Memorială ”George Topârceanu” mai ai de parcurs 1 kilometru, ce ai face? Evident, vei decide imediat, oricât de mult te-ai grăbi, să vizitezi obiectivul.

Astfel am gândit și am reacționat noi atunci când, ieșind de pe culoarul Bran-Rucăr, am ajuns într-un sens giratoriu din apropierea orașului Câmpulung și am întâlnit indicatorul către Casa Memorială ”George Topârceanu”. Mai concret, ne aflam pe DN 73, la 80 de kilometri de Brașov și 59 de kilometri de Pitești, când am zărit indicatorul către dreapta care ne anunța existența la distanță de 1 kilometru a acestui obiectiv.

Casa Memorială ”George Topârceanu” se află pe raza localității Nămăiești, comuna Valea Mare Pravăț, din nordul județului Argeș. Mai precis, obiectivul se află peste drum de un lăcaș de cult poate la fel de cunoscut – Mănăstirea Nămăiești.

Am ajuns în fața casei memoriale în jurul orei 13.00 și am căutat un loc de parcare în zonă, întrucât în fața locației nu există spațiu destinat parcării autoturismelor. Am rezolvat problema pe prima uliță la stânga. Înarmați cu aparatul fotografic și cu o micuță agendă, ne-am îndreptat nerăbdători spre gardul cărămiziu care ne despărțea de micuța curte în care doream să intrăm cât mai repede. Am pășit curioși pe aleea îngustă de ciment și ne-am apropiat de bustul poetului, expus în curte. Am observat că pe soclul, alături de perioada în care a trăit (1886-1937), sunt gravate câteva versuri: ”Iar când norii-nvăluiesc / Alba nopții Doamnă, / Peste groapa lui pornesc / Vânturi lungi de toamnă... ”. Fiind ocupați cu fotografiatul, nici nu am observat că s-a apropiat de noi doamna muzeograf, o bătrânică simpatică, ce ne-a salutat și ne-a precizat că bustul poetului este turnat în bronz, fiind operă a sculptorului Marius Butunoi. Dumneaei a completat că versurile de pe soclul bustului fac parte din poezia ”Balada morții”, o operă scrisă parcă pentru a ilustra viața scurtă și zbuciumată a lui Topârceanu.

Aici, lângă bustul din curte, ne-au fost prezentate câteva informații despre viața poetului, despre care am aflat că era mereu pe drumuri și avea permanent probleme financiare. Astfel, viitorul poet s-a născut la 20 martie 1886 la Azilul Doamna Elena din București, unde mama sa, Paraschiva, le învăța țesătorie pe fetele orfane găzduite acolo. A fost al doilea copil din cei trei ai familiei Ion și Paraschiva Topârceanu, mama sa având alți doi copii mai mari pe care îi îngrijea dintr-o căsătorie anterioară. În anul 1894, familia se mută la mănăstirea Văleni din județul Argeș, ocupându-se aici cu țesutul covoarelor, iar în anul 1905 familia poetului pleacă la Nămăiești, deoarece bunica poetului din partea mamei se călugărise și fusese transferată la mănăstirea Nămăiești. În acest timp, George Topârceanu își urmează studiile la București, mai întâi la liceul Matei Basarab, apoi la liceul Sfântul Sava. În anii 1905 și 1906 Topârceanu își petrece vacanțele la Nămăiești, unde o cunoaște de gazda părinților săi, Victoria Iuga, o tânără și frumoasă educatoare de care se îndrăgostește.

Spre finalul anului 1906 poetul pleacă la București întrucât familia sa trecea prin mari dificultăți materiale. El colaborează cu diverse publicații și păstrează în același timp legătura cu Victoria Iuga, cu care se căsătorește în anul 1912. Chiar dacă Topârceanu se mută la Iași, unde are o activitate fructuoasă și unde se împrietenește cu personalități precum Mihail Sadoveanu sau Garabet Ibrăileanu, soția sa nu l-a urmat niciodată, preferând să rămână la Nămăiești. Neliniștea sufletească permanentă a poetului a fost întreținută de greutățile materiale, de pretențiile exagerate de bani ale soției sale și de certurile frecvente dintre Victoria și familia poetului. În data de 7 mai 1937, George Topârceanu se stinge din viață și este îmhumat la cimitirul Eternitatea din Iași.

Am ascultat în liniște această scurtă istorisire a vieții lui George Topârceanu, apoi am fost invitați să trecem pregul casei memoriale. Clădirea este o veche casă țărănească cu etaj, cu trei camere și un hol, având un cerdac larg. La parter este amenajată o încăpere în care am întâlnit materiale referitoare la viața și activitatea poetului, dar și principalele volume de versuri publicate sau articole din reviste cu care a colaborat. Unele materiale sunt expuse în mici vitrine din sticlă, iar altele sunt afișate în diverse panouri pe pereții camerei. Am admirat aici imagini cu George Topârceanu de la vârsta de doi ani și până la câteva luni înainte de a înceta din viață. Am găsit și câteva imagini cu Victoria, soția poetului, atât singură, cât și alături de unicul lor fiu – Gheorghe Topârceanu (născut în anul 1912). O altă vitrină ne-a propus o întâlnire fictivă cu întreaga familie a poetului – imagini cu părinții și frații săi. În câteva fotografii atinse de patina timpului, îl întâlnim pe Topârceanu alături de alte personalități literare precum: Mihail Sadoveanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Octavian Goga sau Panait Istrati. Există în această încăpere și fotocopii de pe scrierile poetului – imagini cu diverse poezii scrise ”de mână”. Printre toate aceste materiale expuse am remarcat apropierea poetului de Mihail Sadoveanu, cel care avea să-i ofere cu dedicație câteva dintre cărțile scrise de el (Într-o vitrină sunt expuse cărțile primite de la Sadoveanu: Împărăția apelor, Viața lui Ștefan cel Mare, Creanga de aur sau Frații Jderi). De altfel, după cum avea să ne prezinte muzeografa, Sadoveanu este cel care i-a insuflat lui Topârceanu pasiunea pentru vânătoare sau pescuit; poetul a deținut carnet de membru vânător, care este prezentat în această încăpere a casei memoriale.

Către finalul vieții, poetul a legat o strânsă prietenie cu scriitoarea Otilia Cazimir, alături de care apare în câteva imagini ale vremii. De altfel, după cum ni s-a spus, Otilia Cazimir l-a însoțit pe Topârceanu la Viena pentru consultații și tratament cu câteva luni înainte ca scriitorul să treacă în neființă, el fiind bolnav de cancer la ficat.

Am încheiat turul acestei prime încăperi a casei memoriale uitându-ne pe un autoportret al lui Topârceanu și pe câteva articole publicate la moartea poetului în ziarele vremii.

Am urcat scara către cerdacul de la etaj, unde am vizitat celelalte două încăperi amenajate ale acestei case memoriale. Prima încăpere de al etaj este camera în care dormea Victoria Iuga, cea care i-a devenit soție lui Topârceanu. Aici rămânea poetul atunci când venea de la Iași pentru a-și vizita soția, copilul, părinții și frații sau prietenii. Camera este una obișnuită pentru casele țărănești de munte: un pat, un dulap mare din lemn, un cufăr, o masă cu două scaune, câteva obiecte de ceramică precum și numeroase țesături constituie zestrea încăperii.

Cealaltă cameră de la etaj este biroul poetului, încăperea unde lucra de câte ori venea la Nămăiești. Am văzut aici pupitrul la care scria, aparatul său de fotografiat, diverse piese de mobilier, precum și unele ediții pentru câteva dintre cărțile lui Topârceanu, cum ar fi: Balade vesele și triste, Versuri și proză sau Opere alese. Lângă fotoliul din cameră am găsit geamantanul ”chiriașului grăbit”, după cum Topârceanu se autocaracteriza uneori.

La finalul vizitei, doamna de aici ne-a mai spus că această casă memorială a fost organizată în anul 1958, imediat după ce clădirea a fost donată Consiliului popular din Câmpulung-Muscel de către soția și fiul poetului.

Programul actual de vizitare este zilnic între orele 09.00 – 17.00, iar Luni este închis. Noi am vizitat obiectivul într-o zi de Miercuri, am achitat câte 3 lei / adult ca taxă de vizitare, iar cel mic a avut gratuitate. Taxa foto pe care am plătit-o a avut valoarea de 5 lei.

Ajuns la final de review, recomand vizitarea Casei Memoriale George Topârceanu de la Nămăiești și redau câteva versuri din ”Balada chiriașului grăbit”, poezie în care scriitorul pare că și-a sintetizat întreaga sa existență: ”C-așa mi-e viața – o goană, / Și astfel durerile trec... / Rămâi sănătoasă, cucoană, / Că-mi iau geamantanul și plec! ”.

---

VIZUALIZĂRI: 3815 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI