Numai pentru amatorii de pescuit

TIPĂREȘTE

Eram hotărâtă să scriu numai despre locaţiile foarte bune pe care le-am avut în concediu dar m-am răzgândit pentru că poate, unele din aspectele care nu mi-au plăcut mie, să fie neglijabile pentru altcineva.

Pensiunea Liliana este situată la marginea Câmpulungului, noi venind pe DN17A, dinspre Moldoviţa. Coordonatele sale sunt latitudine 47.51961, longitudine 25.59960. Am reţinut o cameră dublă prin booking.com la 28 euro, mai scump decât în alte locaţii dar ne-am spus că în oraş preţurile sunt mai mari. Care oraş? Din drumul naţional am intrat în nişte uliţe înguste cu pământ şi denivelări şi întrucât plouase probabil cu câteva ore/ zile înainte, gropile erau pline cu apă. GPS nu ne-a fost de folos pentru că a vrut să ne ducă pe drumul cel mai scurt care era impracticabil şi a trebuit să întoarcem. Lucrul bun a fost că au fost indicatoare spre pensiune din 50 în 50m. La un moment dat ne-am întâlnit cu o maşină de calibru mediu care venea din sens opus. În şanţ nu voia nimeni să intre aşa că am pliat oglinda retrovizoare şi am trecut. La plecare nu ni s-a mai părut drumul atât de sinistru şi ne-am dat seama că nu era o distanţă mare până la şosea dar peste noapte nimeni nu reparase uliţele aşa că gropile ne-au adus la realitate.

Am ajuns mai întâi la păstrăvăria Liliana şi alături de ea pensiunea la care reţinusem camera. Locul era destul de frumos cu vreo cinci iazuri in curte în care pescuiau doi turişti. Chioşcuri de luat masa sau jucat cărţi, mese cu bănci de lemn, acareturi, erau destul de multe şi toate te invitau să stai cât mai mult în curte. Oare de ce? Am lăsat maşina alături de drumul care nu era circulat şi care se numea parcare gratuită, am traversat un podeţ cu bagajele în mână şi ne-am luat în primire camera de la parter, aşa cum cerusem. Micăăă... era să scriu o prostie, deci un pat dublu, vreo 30 cm în dreapta şi stânga, două noptiere micuţe fără veioze, un bec foarte puternic deasupra patului la mijloc cum era la „siguranţă” pe vremuri, un dulăpior îngust de pionier fără umeraşe, o lădiţă mică pe care stătea televizorul (cel puţin nu era spânzurat de tavan ca în alte locaţii) şi cam atât. Nu tu un scaun pe care să-ţi pui hainele, nu tu o măsuţă pe care să se odihnească harta, ochelarii, o sticlă cu apă, nu tu un stativ pentru geamantan. După ce ne-am scos pijamalele am închis trolerul la loc şi l-am pus pe verticală pentru că nu era loc de stat orizontal. Toate ar fi mers dacă pereţii făcuţi complet din şipci de lemn nu ţi-ar fi dat senzaţia că eşti în ultima ladă de locuit pe veci, cam aşa trebuie să fie, mă înţelegeţi ce vreau să spun. Patul era curat, confortabil şi cu o pilotă călduroasă dar în cameră era frig. Deşi fata care ne-a primit a zis că merge încălzirea, aceasta funcţiona numai la baie. Baia era curată, frumoasă, la WC era bandă de igienizare dar lipseau paharele, ce să mai vorbim de cosmetice? Noroc cu căniţele de avarie luate de acasă pentru nessul de dimineaţa.

Se punea problema unde să mâncăm de seara? Mâncaserăm bine la prânz la pensiunea Muşatini din Putna iar acum seara ne erau suficiente un iaurt, o roşie cu ardei, câteva felii de salam de Sibiu şi un borcănel de brânzică de vaci pe care le aveam în geanta refrigeratoare. În cameră era imposibil, poate doar întinşi pe pat ca romanii la festinuri, în sufrageria frumoasă care cred că era de decor atât de neatinsă era, ne jenam să deranjăm neinvitaţi, aşa că am întrebat unde putem mânca? ˝Dacă nu doriţi la restaurant, serviţi masa afară˝ Am servit-o repede pe muzică de ţânţari înfometaţi.

Am dormit bine - şi răcoarea e bună la ceva - pentru că a doua zi era marea încercare: tronsonul de drum Iacobeni - Borşa despre care nu auzisem nimic de bine, ba dimpotrivă de rău. În privinţa plăţii, deşi în booking oferta era de 28 eu, ceea ce însemna la curs de 4.39 lei/eu 127 lei, mult pentru ce ne oferea pensiunea şi locaţia, surpriza plăcută a fost că ne-a cerut 80 lei. La experienţa pe care am căpătat-o cu nouă cazări în zece zile, chiar atât făcea. După un timp s-a răzgândit şi a mai cerut 12 lei comision. No bill. Dacă recomand această pensiune? Poate dacă nu vă e milă de maşină şi sunteţi doritori de pescuit dar fiţi atenţi, prindeţi voi păstrăvul dar vi-l gătesc ei la restaurant cu 7 lei/ 100 gr.

---

VIZUALIZĂRI: 3004 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI