O surpriza foarte placuta!

TIPĂREȘTE

In urma cu o luna am avut ocazia sa merg intr-o practica de 3zile la Calimanesti. Programul a fost foarte incarcat, dat fiind faptul ca se intuneca devreme, trebuia sa ne trezim cu noaptea-n cap pentru a apuca sa vizitam tot ce era in program.

Traseul nostru s-a desfasurat dupa cum urmeaza:

-prima zi: Calimanesti, Gura Lotrului, Caineni, Turnul Rosu (Porcesti), Cartisoara, Balea Lac si retur

-a doua zi: Calimanesti, Ramnicu Valcea, Costesti, Horezu, Baia de Fier (Pestera Muierilor), Polovraci (Cheile Oltetului)

-ultima zi: Calimanesti, Talmaciu, Sibiu- (Complexul National Muzeal “ASTRA”, centrul istoric) - Bucuresti.

A fost o practica foarte frumoasa in care am aflat multe lucruri noi si ne-am bucurat cu totii ca am avut noroc de o vreme superba, chiar daca dimineata la 7, sau seara, la intoarcere, tot pe intuneric, cred ca era -1 grad.

Cazarea noastra, a grupului, a fost impartita in cele 5 hoteluri mari ale zonei Calimanesti-Caciulata. Gasca noastra a avut privilegiul (un pic fortat, pentru ca atunci cand am vazut receptia hotelului, nu am mai vrut sa plecam de aici!) sa stea in hotelul Orizont-Cozia, un hotel super din toate punctele de vedere: amplasament, conditii, pret.

Cateva cuvinte, inainte de a va povesti despre cazare, despre Valea Oltului, unde se afla localizata statiunea Calimanesti. Anul acesta am reusit sa ajung de 3 ori pe aici, in 3 anotimpuri diferite: am descoperit-o prima data, iarna, in drum spre Vidra, insa am gasit-o trista si innegrita de frig, lipsita de mantia zapezii. Apoi, am fost prin august, cand totul era verde si luminos, razele soarelui arzator parca toropind-o. Insa, cea mai frumoasa revedere a fost acum, toamna, unde culorile frunzelor copacilor, de la galben-aramiu pana la rosu m-au fascinat peste masura, efectiv nu puteam lasa aparatul foto din mana, vrand parca sa-i rapesc fascinata paleta de culori si s-o inchid in aparatul meu, intr-un egoism de-a dreptul copilaresc! Oltul, unul din cele mai mai mari rauri din tara, dupa ce scoate nasul in lume in muntii Hamasul Mare, isi plimba apele prin depresiunea Fagarasului ca apoi sa ajunga, in dreptul orasului Talmaciu. Aici, albastrul raului incepe sa ne insoteasca, curgand paralel cu DN 81, pana in apropierea orasului Ramnicu Valcea, de unde paraseste drumul national. Defileul Turnu Rosu-Cozia, o importanta cale transcarpatica este impartita in 2 parti: sectorul nordic Turnu Rosu-Caineni si sectorul sudic Brezoi- Calimanesti, intre care se afla depresiunea Lovistei. Oltul ofera un adevarat spectacol, serpuind printre muntii Fagaras, in dreapta si muntii Lotrului, in stanga, apoi, dupa orasul Brezoi (unde se face soseaua spre Voineasa), masivul Cozia de muntii Capatanei.

Statiunea Calimanesti imi aduce aminte de copilarie, cand mergeam cu mama, cu bilet prin sindicat, in tot felul de vilute, stiu cam cum arata majoritatea statiunilor balneoclimaterice din tara, asa ca, nu mi-am facut mari asteptari in privinta hotelului in care vom sta. Dar, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ!

Cum norocul ni-l mai facem si cu mana noastra, ghinionul de nesansa a facut sa nu mai gasim camere libere nici la Cozia, nici la Oltul, nici la Caciulata, acestea 3 fiind localizate in statiunea Caciulata, (impropiu spus “statiune”, managerul hotelului Orizont-Cozia numindu-l simplu un “cartier” al statiunii Calimanesti!). Intorcandu-ne in Calimanesti, mai aveam, ca optiune de cazare hotelul Traian. Regula cazarii era simpla: pana nu se ocupa integral un hotel, nu se pleca la altul, si nu eram de cazat “decat” vreo 200 de oameni, care eram veniti sau urmau sa apara in decursul serii, din diferite colturi ale tarii. Dupa ce trecusem prin celelalte hoteluri, ale caror receptii nu tradau nimic imbunatatiri, mai ales la Traian, hotel de 2 stele, cu pretul pe masura- 80 lei/noapte- unde mirosea a cantina, in hol oamenii veniti la tratament jucau table iar pe coridoare se plimbau babute cu capoade de diftina, ajungand la Orizont-Cozia am crezut ca am ajuns in paradis. O aroma de fructe ce plutea in aer, (ni se parea si de foame, cred, pentru ca mai bine de 3 ore pierdusem de la o receptie la alta!), o lumina calda, caldura, o atmosfera de…acasa, cu personal cu zambetul pe buze, ne facusera sa ramanem aici cu bagaje, in ideea ca… “noi de-aicea nu plecam/ Nu plecam acasa…”

Daca la primele 3 hoteluri de 3 stele, pretul de cazare era de 120 lei, aici este un pic scumput, 160 lei, cu mic dejun inclus. Hotelul are un restaurant foarte mare, cam 200 de locuri. Despre mancare, nu stiu daca pot fi obiectiva, pentru ca noi, incluse in pretul biletului am avut 2 cine, nu foarte bogate; asta poate, ca sa compenseze micul dejun pe care nu l-am servit niciodata in hotel. Portiile nu sunt mari, insa destul de frumos aranjate si gustoase, iar preturile din meniu sunt acceptabile. Noi nu am consumat decat sucuri, cafele si bere, cand stateam seara la pregatirea colocviului, asa ca la aceste produse preturile erau ok, de bun-simt, in jur de 5 lei berea Holstein, 5-6 lei cafeaua si 5 lei un suc (parca!).

Printre colegi am avut si 2 cupluri, asa ca am vazut si camera matrimoniala, unde exista balcon. Noi, cei single, am avut camere cu 2 paturi. Placut surprinsa este putin spus a fost starea mea cand am deschis usa (care se deschide cu cartela! :) camera este mare, mobilierul nou, de culoare maro cu bej; draperiile, tapiteria scaunelor si cuverturile de pe pat, cu nelipsitele pernutele sunt toate de culoare visinie. Doua scaune, cu o masuta, pe care se afla o tava cu 2 pahare, stau cuminti langa fereastra. In fata paturilor se afla o masa mai mare, unde este incorporat si mini-barul, folosit numai pentru depozitare de catre noi, nu am dorit aprovizionarea lui nici unul din grup. Televizorul, cu diagonala normala (54 cm, cred) troneaza pe masa, nu este lcd, dar este ok.

Baia nu este foarte mare, insa foarte curata, toate obiectele sanitare fiind prevazute cu banda care ne avertizeaza ca totul este igienizat... Camera de dus este obisnuita (90cm/90) dar fara nici un impediment la glisarea usilor. Mici produse de igiena corporala erau pe etajera si, un lucru esential pe care-l apreciez oriunde ma duc, uscatorul de par! Prosoapele, impecabile, erau schimbate zilnic. Curatenia in camere era la fel executata, insa, cum noi eram plecati mai mult de 12 ore din camere, totul se reducea la golitul cosului de gunoi.

Pe hol aveam un dulap mare, in care am gasit 2 paturi de lana, 2 perne foarte pufoase, hartie igienica (insa era schimbata zilnic cea de la baie), si parca, perie de pantofi.

Pentru ca plecam noaptea si veneam noaptea, nu am putut vedea ce peisaj avem noi sau colegii la geam decat in ultima zi. Majoritatea camerelor ocupate de noi erau pe spate, un mare avantaj, aerul este mai ozonat, dat fiind apropierea de padure. Dimineata si seara era o placere sa deschidem geamurile, mai ales ca aveam o caldura, de trebuia sa o mai oprim de la robineti! Dar si cei care stau pe aripa din fata au un peisaj frumos, pot surprinde rasaritul din spatele muntilor Cozia, dar si valea Oltului, care parca strapunge muntii!

Poate parea pretul camerei mai mare la inceput, mai ales pentru zona, si, banuiesc ca sunt in zona pensiuni cu pret mai mic. Eu insa, va recomand cu mana pe inima, merita fiecare banut acest hotel, cautati cand are oferte, stiu ca au si un site:

http://www.hotel-orizont.ro/site/index. htm

Imi pare rau ca nu ne-a permis timpul sa vizitam si noi putin statiunea, colegii mei buni nu au fost niciodata pe valea Oltului, macar manastirea Cozia, cu Oltul frumos si linistit care curge in spatele ei, nu au vazut-o. As fi vrut sa ajung pe insula Ostrov cu manastirea cu acelasi nume, sau la manastirea Turnu, insa, poate, ajungeti voi inaintea mea, va cazati la hotelul Orizont-Cozia si imi spuneti si mie cum e pe acolo! Si, va rog, salutati Oltul din partea mea si spuneti-i ca mi-e dor de el!

---

VIZUALIZĂRI: 7485 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI