GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Era o vara frumoasa si, necunoscand zona prea bine, ne-am inarmat cu o harta, cu cortul pentru orice eventualitate, fericiti ca vom scapa de oras. Am vizitat niste prieteni la Craiova, apoi masina ne-a purtat spre Turnu-Severin, apoi prin defileul Dunarii, spre Orsova. Nu stiu cum era Orsova inainte de mutare, dar noua locatie ni s-a parut incantatoare, cu asezarea sa in acel golf, cu acea catedrala catolica, al carei arhitect am inteles ca este un timisorean, plina de gravuri, cu un rasarit de soare incantator.
De la Orsova ne-am indreptat spre Baile Herculane, pe valea Cernei, renumita pentru izvoarele termale sulfuroase, dar lasata in paragina. Noroc cu noul val al amenajarilor hoteliere si de pensiuni. Indiferent ce se intampla acum in tara noastra, impresioneaza baia romana, olanele apeductelor antice, inscriptiile latine. In oras, in parc, o orchestra facea parcul si mai atractiv. Era o atmosfera de sera, cu aer cald si umed. Pe o poteca am urcat aproape 3 ore pe muntele Domogled, de unde se deschide o priveliste superba, spre Dunare. Atunci ne-am asezat cu cortul, undeva dupa hotelul "Roman", in zona unui pod, era interesant, eram tineri, aproape de "7 izvoare", unde functioneaza un strand, am facut baie in Cerna, am mancat si am stat la povesti pana noaptea tarziu cu alti impatimiti ai drumetiilor, ca si noi.
Peste noapte, o ploaie torentiala ne-a udat bine, dar dimineata era din nou soare, parca nimic nu se intamplase. Voiam sa ajungem la Baia de Arama, asa ca am plecat trecand de Poiana Tesnei, printr-un defileu calcaros, spre Obarsia Closani. Drumul nu era prea bun, era in lucru, cu piatra sparta, asezari nu erau, am dat de o stana, dar ne inconjurasera cainii si nu am indraznit sa coboram din masina.
Langa Baia de Arama am dat de o pestera unde salasluiau puzderie de lilieci (la Ponoarele). Ni se spusese ca in zona se afla o pestera, Closani, asa ca la Apa Neagra am luat-o spre stanga si dupa 10-12 km am descoperit-o. Nu era deschisa publicului, dar am avut noroc, erau 2 speologi, am intrat cateva zeci de metri impreuna cu ei si ne-au explicat. Ne trebuia echipament. Vara zona este minunata.
La Tismana ne-am oprit, era un camping. Manastirea Tismana merita a fi vizitata, este foarte veche, a fost folosita si ca cetate de aparare. In spatele manastirii este o pestera, nu stiu cum se cheama, dar de acolo pleaca un suvoi de apa ce formeaza o cascada mai jos.
In ziua urmatoare am ajuns la Pestisani, de unde se face un drum la dreapta si am ajuns la Hobita, locul de nastere al lui Brancusi (acolo e o casa-muzeu, cu obiecte gospodaresti).
Ne-am intors in drumul principal, am continuat pana la Targu-Jiu, apoi am facut un slalom pe la Novaci-Baia de Fier, pentru a ajunge la Pestera Muierii (Muierilor). Este frumos amenajata, cu ghid, se intra print-un capat si se iese pa altul (are cateva sali impresionante: Altarul, Orga, sala minunilor, Cadana, este electrificata). Era si o cabana, dar nefiind locuri, am deschis cortul, am legat prietenii pe malul raului si am stat in fata focului pana la 2 dimineata.
Dupa un somn excelent, am continuat drumul spre Polovragi, unde mai intai am vizitat manastirea, la intrarea in Cheile Oltetului, cred ca este in stil brancovenesc, are pridvorul deschis, iar pe naos are turla, cu icoane vechi. Intrand in Cheile Oltetului, pe un drum forestier, am dat de Pestera Polovragi, cu numeroase galerii, luminata. Chiar in fata pesterii, este amenajata o platforma, de unde se poate admira impresionanta taietura in munte, si firisorul de apa de jos.
La Horezu, impresionantul centru de ceramica al carui promotor a fost Victor Vicsoreanu (dar si alti mesteri olari au facut faima locului), este locul unei manastiri in stil brancovenesc, dar foarte veche. Iconsostasul este din lemn de tei, poleit cu aur. Sunt lucruri interesante, nu le mai tin minte pe toate, sunt coloane din piatra cu motive ornamentale, o scara cu balustrada din piatra cu incrustatii.
Mergand mai departe, tot pe partea stanga, am patruns pe Cheile Bistritei, la manastirea Bistrita, apoi pe un drum foarte abrupt pana la manastirea Arnota, unde e mormantul lui Matei Basarab.
Ne-am mai oprit la Baile Govora, apoi am iesit la Ramnicu-Valcea, innoptand la Motelul Capela, situat destul de aproape de centrul orasului.
Trimis de mcosmin in 14.02.10 12:24:18
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mcosmin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest review
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
frumoase locuri. mi-am amintit de multe dintre ele prin care am fost cu ani in urma.
cat despre bistrita, recunosc ca am verificat pe net, caci nu stiam ca manastirea bistrita si cheile bistritei sunt si in oltenia.
dar ca sa par un pic carcotas, cu toate cu nu asta imi este intentia, impresiile le-as fi pus la "descopera oltenia", caci ai scris si despre mehedinti, valcea etc., nu numai despre gorj.
oricum, felicitari pentru impresii si pentru traseul pe care l-ai facut.
cosminp, ai avut mare noroc, pestera este declarata obiectiv de interes stiintific si monument al naturii, este dupa multi cea mai frumoasa din Romania si printre cele mai frumoase din Europa, am incercat se 2/3 ori sa ajung acolo, apeland si la un cerc de speologie din Craiova insa nu am reusit, ce este foarte deosebit sunt formatiunile de calcit si diferite cristale de mina cat si bogata fauna, in general microorganisme, nevertebrate minuscule si o specie de lilieci, am vazut poze cu aceasta pestera, exista o zona cu lacuri si o zona cu flori de cristal, absolut deosebite, am gasit pe net un referat despre closani si mi-am adus aminte ce mi-a povestit un prieten speolog infocat, am sa reproduc textul gasit:
"Legenda spune ca a existat candva, pe langa Piatra Mare, un tinut de basm, o gradina miraculoasa. Multe flori cresteau in acest paradis terestru: trandafiri ce urcau sub forma de bolte, clopotei gingasi strajuind poteca acoperita de iarba marunta si frageda, copaci falnici, ce se inaltau spre cer, si firicele de apa limpede, ce se spargeau peste pietre, licarind, formand cascade. Acest tinut apartinea unui batran vrajitor, renumit prin partile locului. Dar intr-o zi acesta a prins de veste ca un zmeu voia sa puna stapanire pe miraculoasa-i gradina. Asa ca batranul a acoperit intreaga gradina cu o bolta din piatra, ce s-a numit Piatra Mica. Lipsite de lumina soarelui, toate florile au inceput sa moara, insa vrajitorul le-a impietrit pentru a ramane vesnice, ascunse acolo, in pestera de la Piatra Mica a Closanilor.
Pestera Closani este situata in partea de nord a Muntilor Mehedinti, in triunghiul de calcare jurasic-cretacice ale carui laturi le formeaza Motru Mare si Motru Sec, iar baza - creasta Pietrei Mari si a Pietrei Mici a Closanilor. Trei zone carstice, adica trei zone cu relief specific dezvoltat pe calcare, au fost delimitate in acest triunghi de granita dintre Muntii Mehedinti si Muntii Valcan: zona versantului stang al Vaii Motrului Sec, zona Pietrei Mari a Closanilor si zona Cornetului Satului. Amplasata la o altitudine de 440 m, pestera are o lungime de 1100 m, o singura deschidere si este formata din doua galerii orizontale: Galeria Laboratoarelor si Galeria Matei Ghica. O deschidere scunda, dar destul de larga (1, 5 - 2 m), permite accesul in golul subteran, un adevarat muzeu de sculptura naturala, ale carui galerii adapostesc unul dintre cele mai uimitoare ansambluri create de apa in calcar.
Galeria Laboratoarelor si lacurilor de cristal
Peretii sunt acoperiti cu valuri de piatra care cad in cascade. Poteca serpuieste printre coloane, stalagmite si gururi cu marginile dantelate, pe sub un tavan impodobit cu o multime de stalactite albe sau colorate in tonuri de rosu.
La primul cot a existat candva si un foarte frumos perete de stalagmite si stalactite, format pe directia unei fisuri de tavan, prin care s-a strecurat, in decurs de milenii, apa incarcata cu calcar dizolvat. Astazi, din turturii nascuti prin "caderea apei picatura cu picatura" ("stalactos") si porniti sa se impreune cu fratii lor nascuti prin "scurgerea apei picatura cu picatura" ("stalagmos"), oamenii n-au mai lasat decat urme. Se vad peste tot gururi cu bolte inalte, coloane si stalagmite cu baza incarcata de falduri sau ansambluri de septe suprapuse.
Mai departe incepe zona lacurilor - o suita de gururi si bazine, cu fundul acoperit de un strat de argila sau de calcit, cele mai multe dintre ele cu apa cristalina.
Peretii au multe nise si niveluri de terasare si sunt acoperiti cu o crusta de calcit, inflorita intr-o gama larga de forme si culori. La tot pasul se vad scurgeri parietale, transparente sau brazdate de dungi rosietice, cu muchiile acoperite de coralite, a caror frecventa creste spre zona terminala. Din tavan atarna panoplii cu turturi, iar pe podea sunt ingramadite coloane, stalagmite si domuri, care in cateva locuri fac trecerea mai dificila.
Ultimele bazine, de obicei seci, au marginile captusite cu braie de monocristale mari. Latimea lor depaseste pe alocuri chiar si un metru, marcand nivelul atins de apa in diverse epoci. Aceste braie, impreuna cu aliniamentele de calcit alb-laptos, ornate cu bijuterii cristaline ce apar in cateva locuri pe pereti si tavan, ne introduc in ambianta Galeriei Ghica, unde monocristalele, helictitele si cristalictitele constituie elementul dominant.
Paradisul florilor de calcit
Dincolo de tunelul de intrare, aspectul galeriei se mentine acelasi, iar morfologia coloanelor si a stalactitelor e aproape neschimbata: numai ca totu-i mai alb si formatiunile mai spatiale, iar pe pereti si tavan s-au dezvoltat foarte multe cruste de calcit acoperite cu fantastice impletituri de cristale excentrice.
Pe podea s-au dezvoltat multe gururi cu cuiburi de perle de caverna. Ne strecuram prin multimea de coloane, stalactite si stalagmite, pe langa peretii albi, acoperiti de scurgeri, concretiuni sferoidale si foarte multe excentrite. De tavan, solitare sau in grupuri, atarna stalactite. La frumusetea acestora se adauga splendoarea cristalictitelor nascute parca in afara legilor gravitatiei.
In dreapta, apare un un grup de stalagmite, dintre care una, de forma unei ciuperci, atrage atentia prin albul stralucitor al calcitului. Deasupra ei, pe tavan, s-a dezvoltat una dintre cele mai formidabile aglomerari de helictite si cristalictite din toate cate exista in pestera. Feeria acestor concretiuni e intregita de scurgeri, coloane, stalactite si discuri magnifice incarcate de turturi. Toate sunt construite din calcit pur, lipsit de argila sau alte impuritati, care le coloreaza de obicei in tonuri de rosu.
La baza peretilor si in nise atarna stalactite ale caror capete au "inflorit" la nivelul apei, luand aspect de buzdugane. Un sir de gururi mari si mici, dezvoltate de-a lungul unei portiuni de galerie, decorate cu o varietate de forme cristaline, din care nu lipsesc nici valurile incarcate cu coralite, conduce la un lac adapostit intr-un bazin cu marginile alcatuite din agregate de macrocristale. Lacul anunta partea cea mai frumos concretionara a galeriei, desfasurata dincolo de zidul de coloane ce sprijina o bolta incarcata cu stalactite si scurgeri sclipind de albeata. Aici, pe circa 15 m lungime, un brau de cristale mari, depasind pe alocuri 50 cm latime, delimiteaza zona unui fost lac, din care au ramas numai mici ochiuri de apa, separate intre ele prin pereti scunzi. De pe fundul lacului - unde apa saturata in carbonati a depus cristale cu varfuri ascutite - s-au inaltat, in stransa legatura cu oscilatiile nivelului apei, piedestaluri cristaline imprejurul stalagmitelor sau coloanelor. Cateva mici intranduri la baza peretilor sunt, de asemenea, tapisate cu macrocristale, adaugand un plus de frumusete fantasticului décor al acestei zone. La suprafata tavanului si a peretilor, pe directia unor fisuri, s-au dezvoltat o multime de buchete de flori albe sau translucide si siruri de cristale excentrice, orientate in toate partile. Nu stii la ce sa te uiti mai intai!
Pestera Closani adaposteste peste 70 de specii de animale terestre si acvatice, majoritatea microscopice, folosite la diverse experimente. Cel mai cunoscut este Rhinolophus ferrumequinum, adica liliacul troglofil.
Acest paradis, in care pana si piatra infloreste, este un tezaur de frumuseti, generat de cantitatea si varietatea impresionanta a concretiunilor pe care le adaposteste. Este si un tezaur biospeologic, prin numarul mare de fosile vii care o populeaza, si un laborator in care se fac cercetari. Pentru valoarea ei estetica si stiintifica, pestera trebuie pastrata ca atare, ocrotita si protejata, pentru ca existenta ei sa dureze cat mai mult"
pacat ca nu o vom putea vedea, pe de alta parte este spre binele acesteia, poate copii, nepotii sau stranepotii nostri se vor bucura de ea, daca pana atunci vor stii sa faca o lume mai buna mai civilizata " - a nu se puncta acest ecou!
in zona demne de o vizita mai sunt si manastirea Lainici (pe defileul Jiului de la TG Jiu 30 km spre Petrosani , Manastirle Govora , Arnota , Dintr-un Lemn , Surpatele , si culele de la Maldaresti linga Horezu
sper ca muzica lui Tudor Gheorghe , este un bun fond sonor pentru calatoria in nordul Olteniei oferita de catre mcosmin , insa se poate si schimba !
la P04, planta aia din fata, cam la nivelul blugilor, o fi ce cred eu?!
langa Manastirea Bistrita, mai exact din curtea manastirii, porneste un scurt traseu, pe o poteca ingusta pana la Pestera Liliecilor. Pestera este electrificata, ea se afla practic pe domeniul manastirii, insa este necesara o lanterna deoarece nu functioneaza curentul electric. ghid in pestera ne-a fost chiar o maicuta de la manastire. Intrarea in pestera se face printr-o gura stramta, intri mai mult pe vine, cu emotii ca daca esti mai solid e posibil sa nu poti intra. In interior se afla doua bisericute sculptate mai mult in stanca. In una din ele erau ascunse bunurile manastirii. Este sapata chiar langa un perete al cheilor Bistritei. Cand am fost noi se putea intra in ele. Mai recent am inteles ca nu se mai pot vedea decat pe geam, bineinteles datorita "civilizatiei" care ne caracterizeaza.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 Mărine și Mărioară ... la pădure vă coboară ! — scris în 16.08.23 de zapacitu din VALCEA - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Artă și aventură în Cerna de Vâlcea — scris în 01.02.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2017 ˝Let us die young or let us live forever... — scris în 13.01.18 de Cristian_h* din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Oct.2013 Chei, peșteri și mănăstiri — scris în 15.03.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2013 Eu promovez Romania - La Port Cetate, Mircea Dinescu — scris în 17.08.14 de homejade* din HUNEDOARA - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Oltenia de sub munte — scris în 04.10.11 de Lumis66 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Am fost la… Manastiri aflate in ruina — scris în 22.08.11 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ