Biserica dintr-o piatră, Necropola tracică, Grote din epoca pietrei, Tabăra de sculptură de la Năeni

TIPĂREȘTE

În acest articol vreau să vă invit din nou la plimbare pe meleaguri buzoiene. Este o plimbare imaginară prin locuri superbe, într-o zonă pe care nu am mai prezentat-o până acum pe AFA pentru simplul motiv că până în acest an nu am mers vreodată acolo. Situația avea să se schimbe pe la începutul lunii iulie, atunci când am plecat de acasă pentru a vizita Biserica dintr-o piatră, mormintele tracice, grotele din epoca pietrei și tabăra de sculptură de la Năeni. Știam faptul că toate aceste obiective sunt grupate pe vârful dealului Colarea în comuna Năeni, așa că am pornit de dimineață într-acolo, în jurul orei 09.00.

Localizare și acces – Am ajuns în municipiul Buzău și am ieșit din oraș pe DN 1B, în direcția Ploiești. După circa 25 de kilometri parcurși pe acest drum, am sosit în satul Istrița de Jos și am virat dreapta pe DJ 103R. Drumul a șerpuit printre podgoriile din zonă și a început să urce domol, apoi tot mai susținut, trecând prin alte localități precum Breaza, Vispești, Năeni, Fântânele și Vârf (localitate denumită astfel întrucât se află aproape de vârful dealului). Din loc în loc au apărut unele indicatoare ce ne-au ajutat să ne orientăm, iar în centrul satului Năeni (lângă Căminul Cultural) am găsit inclusiv o hartă detaliată a obiectivelor din zonă. Din acel punct mai trebuiau parcurși patru kilometri până la Biserica dintr-o piatră, prima noastră țintă. Pe ultima porțiune drumul este cam denivelat (asfaltul este stricat în multe locuri), însă cu grijă am reușit să depășim toate obstacolele întâlnite. Din loc în loc am mai oprit pentru câteva fotografii și am remarcat existența a numeroase cruci de piatră pictate pe marginea drumului.

În apropierea primului nostru obiectiv eram pregătiți să dăm peste o porțiune abruptă și pietruită de drum (așa citisem înainte pe internet). Am avut surpriza ca această ultimă bucată de drum să fi fost asfaltată cu puțin timp înainte, așa că am ajuns fără probleme până la intrarea în curtea Bisericii dintr-o piatră. Am intrat și am parcat în apropierea clopotniței, deoarece era spațiu suficient și văzusem acolo o altă mașină.

Biserica dintr-o piatră este un lăcaș de cult recent construit, slujba de sfințire a obiectivului fiind oficiată în luna aprilie 2008. Biserica are hramul ”Intrarea Domnului în Ierusalim” și a fost realizată din travertin de Năeni, un calcar alb și moale extras dintr-o carieră de mari dimensiuni, aflată la câteva sute de metri depărtare. Trebuie spus că din această carieră de la Năeni s-a extras calcar folosit inclusiv la construcția Casei Poporului din București.

Întrucât nu se oficia vreo slujbă când am ajuns noi acolo, biserica era închisă și nu am putut decât să o admirăm din exterior. Am remarcat portretele de sfinți realizate din loc în loc, dar și icoanele din pridvor, făcute dintr-un mozaic pictat. În curtea bisericii, alături de clopotniță, se află și un mic paraclis construit (nici nu se putea altfel) din același travertin de Năeni. Curtea bisericii este împrejmuită, la rândul ei, cu un zid scund de piatră. Ne-ar fi plăcut să putem vizita și interiorul bisericii (există acolo o catapeteasmă foarte frumoasă, sculptată meșteșugit în piatră), însă poate vom reuși acest lucru în următorii ani.

La doar câțiva pași dincolo de curtea bisericii se află Necropola tracică, următorul obiectiv pe care ne propusesem să îl vizităm. Dacă nu ar exista un panou informativ și o cruce solidă de piatră, cu siguranță că mulți ar trece prin apropiere fără să găsească locul vechilor morminte. În urma cercetărilor arheologice, s-a stabilit că aceste morminte au o vechime de aproximativ 2600 de ani și că aici erau înhumați tracii care locuiau pe vârful acestui deal (la circa un kilometru depărtare, în zona unde se află astăzi tabăra de sculptură).

Pe lângă resturi de oseminte, în aceste morminte sculptate în piatră au mai fost găsite câteva vase de lut, dar și o sabie achinaches persană. În vasele de lut erau puse cochilii de melci, ritual funerar des întâlnit la traci; cu cât numărul cochiiilor era mai mare, cu atât poziția socială a defunctului era mai importantă. Într-un mormânt de mici dimensiuni a fost găsit un vas de lut ce conținea cenușă rezultată în urma incinerării unui trac.

Am fotografiat cele câteva morminte tracice (două dintre ele se află pe o muchie de deal și se pot surpa oricând) și ne-am continuat plimbarea. De acolo de sus (de la aproximativ 600 de metri înălțime) se deschid priveliști spectaculoase indiferent în ce parte ai privi, iar satele răsfirate se pot observa până la mulți kilometri depărtare, mai ales într-o zi senină (așa cum a fost atunci când am mers noi acolo).

Am trecut prin zona carierei de calcar și am urmat poteca pe sub peretele de calcar din vecinătate; aflasem că doar așa vom găsi grotele din epoca pietrei, iar informația culeasă de pe internet s-a dovedit a fi corectă. Am trecut cu atenție printre bucățile de calcar desprinse din partea de sus a dealului și prăvălite până în cărare și am ajuns în dreptul primei deschizături în peretele de stâncă, loc unde în urmă cu mai multe mii de ani au locuit oameni (arheologii consideră că acest lucru s-a întâmplat în urmă cu 4000 – 7000 de ani). Aceste adăposturi par a fi realizate mai degrabă în mod natural, iar într-unul dintre ele au fost descoperite inscripții rupestre, dar și arme sau alte câteva unelte preistorice.

Această parte a plimbării noastre (pe cărarea de sub vârful dealului, în căutarea grotelor din epoca pietrei) s-a dovedit a fi și cea mai dificilă; cei care doresc să ajungă acolo trebuie să se înarmeze cu răbdare și să se aștepte la obstacole precum mărăcini sau bolovani (atenție și la povârnișurile de deasupra, oricând se pot desprinde alte stânci). După mai bine de 45 de minute în care am avansat cu greu pe acea cărare, am ajuns într-un loc mai puțin abrupt pe unde ne-am putut cățăra spre culme. Era momentul să facem un scurt popas și să ne bucurăm în liniște de priveliște, trăgându-ne sufletul după porțiunea dificilă de plimbare de mai devreme. Au fost de un real folos sticlele cu apă minerală de 0,5 litri pe care le aveam la noi, dar și cele câteva batoane energizante pe care puștiul nostru le-a savurat înainte de a porni din nou la drum.

Din acel punct am coborât lin către partea opusă a dealului și am ajuns după vreo 15 minute la tabăra de sculptură de la Năeni. Observasem locația acestei tabere încă de când am urcat pe culmea dealului, multe dintre sculpturile realizate în piatră având dimensiuni destul de mari, ele putând fi văzute din depărtare.

Tabăra de sculptură de la Năeni se află pe un platou înalt și cuprinde sute de lucrări realizate pe parcursul mai multor ani, începând cu anul 1985. Lucrările au fost șlefuite de către elevii sculptorului Gabriel Manole din Slobozia, inițiatorul acestei tabere de sculptură. Plimbându-ne printre toate acele lucrări, am admirat animale mitologice, chipuri de oameni, instrumente muzicale, cochilii de melci sau exponate ale căror forme și semnificații nu le-am putut descifra.

În această tabără de sculptură am rămas aproximativ o oră, timp în care am realizat numeroase fotografii, multe dintre acestea urmând a le atașa prezentului articol.

La plecare am ales să mergem pe cărarea din vârf și nu am mai coborât în zona accidentată unde se află grotele din epoca pietrei. Deși a fost o plimbare solicitantă, ne-a plăcut mult această ieșire și probabil vom mai reveni pe dealurile de la Năeni. Mai ales că în zonă există și alte obiective la fel de interesante, cum ar fi Satul Dacic, Chilia lui Ambrozie sau Crucea Manafului (adri-nico le-a vizitat în această vară și le-a prezentat ulterior pe AFA).

Ne-am întors la mașină după mai mult de trei ore în care am explorat acea frumoasă zonă; chiar dacă aveam fiecare câteva zgârieturi pe picioare și eram cam arși de soare, am plecat mulțumiți pentru că am vizitat o altă zonă frumoasă din județul nostru. Înainte de a ne întoarce acasă, am făcut un popas mai lung în municipiul Buzău pentru a servi un prânz întârziat la terasa ”Curtea Veche” (anul acesta am mers acolo de câteva ori și am mâncat mereu bine, fapt pentru care am prezentat locația pe site în urmă cu vreo două săptămâni).

La final de articol, vă recomand să faceți această drumeție pentru a vă bucura de frumusețea obiectivelor și a meleagurilor buzoiene! Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2328 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI