La o plimbare primavaratica prin parcurile copilariei mele...

TIPĂREȘTE

Eu sunt o mare profitoare... Cum am putin timp liber, trebuie sa profit sa fac ceva... Da! Dar ce? ! Mai ales cand si fiica mea are o zi libera datorita grevei profilor... Ura!!!

Deci ieri ce mi-am zis??? Mai lasa treaba ta de fiecare zi, considera si tu ca esti libera (sau in greva... sac! ) si ia-o pe fiica-ta la o plimbare sa-i arati cele 2 parcuri ale copilariei, adolescentei si o parte a tineretii tale, Ileana...

Si chiar asta am si facut. Uf, bine ca am reusit... deci am profitat din plin de ziua libera a fiica-mi si ieri dupa 11 dimineata ne-am aruncat in metroul nostru de la b-dul 1 Dec. 1918 si am pornit in marea noastra aventura in oras... ce aventura... doar la o mica plimbarica prin 2 parcuri bucurestene vechi, din sectorul 2, parcuri de cartier dar si foarte frumoase... cel putin asa mi le aminteam eu.

Primul pe ordinea de zi a fost Parcul Circului. Acesta este adevaratul meu parc al copilariei si adolescentei mele. Aici plecam la joaca fie cu parintii si apoi mai tarziu cu gasca de prieteni de la bloc si din imprejurimi. Aveam doar 2 statii de tramvai distanta si fie cu patinele cu rotile (asa se spuneau atunci), fie cu “toacla” mea... Pegasul acela cu saua cea lunga si coarnele cele mari... o luam la sanatoasa fie pe trotuarele ce atunci erau de doua ori mai largi decat acum (stiti voi de ce... datorita parcarilor ce au “muscat” cu nesimtire din vechile trotuare) fie prin spatele blocurilor sa putem baga viteza... Ce mai, minunate amintiri dintr-o copilarie asa de fericita si frumoasa, lipsita pe drept, de orice griji...

Acum am ajuns la Parcul Circului. Am intrat pe partea dinspre Sos. Stefan cel Mare, deci intrarea principala. In fata se vedea mare si impozanta cladirea Circului de Stat, de care fiica mea si-a amintit; fusese si ea la cateva spectacole acolo... Aceleasi alei umbroase ne-au intampinat, cu bancile acelea mai vechi; aceleasi benzi de masini, acolo unde alergam ca vantul si ca gandul cu bicicleta mea draga, facand fite si pedaland fara maini pe ghidon... Doamne, ce bine era atunci... ce viteza aveam si cum ma mai bucuram de reusita mea... Dar acum, acele benzi erau ocupate de atatea autoturisme parcate, ca nici nu cred ca daca venea vreuna mai “bine facuta” n-ar fi reusit sa se strecoare...

Am patruns mai bine in parc si ce am vazut??? Aproape totul era schimbat de ce stiam eu... multe locuri golase in care inainte erau copaci, tufe de flori multicolore, multa verdeata... Acum ramasesera mai putine... Deodata m-a cuprins tristetea. Mi s-a strans deodata sufletul. Si i-am povestit fetei mele ca aici ne ascundeam de multe ori, jucandu-ne printre boschetii aceia bogati, ce dadeau mai ales in serile de vara acea racoare binefacatoare dupa o zi fierbinte... Dar acum?!...

Am vazut ca mai era locul de joaca amenajat dar cu alte leagane moderne, dragute, viu colorate, cu multi copii cu bunici sau parinti care se jucau fericiti. Dar mare bucurie am simtit cand am vazut ca totusi aici este organizata o sala de fitness aproape autentica si in aer liber... Aparate de joaca, s-ar zice, dar se poate face multa miscare. Era plin de copii, de tineri dar nu numai. Ei, acest mic coltisor sportiv m-a facut sa zambesc larg si multumit. Vis-a vis este si un teren de sport, bine amenajat si intretinut. Cel putin daca s-au taiat copaci s-au realizat acestea... Si totusi sacrificul verdelui in favoarea sportului... Hm... poate ca nu este chiar atat de rau... poate este totusi bine...

Plimbandu-ne usor pe alei, in aceasta zi de primavara autentica (uf, in sfarsit!), am gasit doua sculpturi foarte ingenioase si chiar haioase, facute din trunchiurile arborilor sau arbustilor de catre artistul plastic C. Teodorescu. Le-am tras si in poza...

Si am patruns pe alei mai jos sa vedem lacul. Acel lac ce avea odinioara multi nuferi, aici fiind singurul parc cu asemenea bogatie florala. Dar de unde? ! Lacul era atat de linistit, mult mai secat decat il stiam eu, cu ceva papuris si cateva salcii ce-si oglindeau fie tristetea fie singuratatea sau bucuria in luciul perfect al lacului. Un peisaj calm, cald si primitor. Mi-a amintit de parcul Plitvice din Croatia, nu stiu de ce... si m-a cuprins deodata marea nostalgie...

Parcul Circului a fost realizat aproape in intregime artificial, in anul 1960, exact cand a luat fiinta si cartierul de blocuri de 4 etaje de pe aleea principala. Este conceput pe doua nivele, cel de sus, socotit nivelul de baza. Si apoi aleile mai largi sau mai inguste care coboara lin spre lac, insotite de peluze generoase de iarba de primavara. Parcul a fost conceput dupa planurile arhitectului Valentin Donose.

Am citit ca lacul din Parcul Circului este singurul din Bucuresti unde cresc nuferi, lotusi egipteni si alte specii de flora mediteraneana. Si ca in mijlocul parcului exista niste izvoare naturale ce intretin apa din lac. Dar probabil ca acum, in ultimul timp, mai ales datorita constructiilor masive din zona, ecosistemul este perturbat si aceste izvoare risca sa fie blocate si in concluzie lacul sa dispara. (vezi click aici). Si eu am observat si chiar i-am spus fetei ca lacul este secat mult fata de ce-l stiam eu. Am facut si poze la niste copaci care inainte erau “inecati” in apa lacului iar acum li se vedeau clar trunchiurile chinuite, unde fusesera scaldate de apa cu ani multi in urma...

Am dat ocol lacului si am plecat mai departe... spre al doilea parc.

Parcul Obor este la 3 statii distanta de Parcul Circului, in imediata apropiere a marii Piete Obor, la intersectia Sos. Colentina cu Sos. Mihai Bravu. Acesta se desfasoara pe o suprafata mult mai mica si este mai saracacios in verdeata, are doar un singur loc mai mare de joaca pentru copii. Este un parc batran dar in ultimii ani reintinerit si reconditionat aproape in intregime. Nu mai seamana deloc cu parcul de odinioara, unde erau mai multe locuri de joaca cu leagane si nisip pt. copiii de toate varstele. Aici mai erau si buburuza, invartitoarea iubita mult de cei mici, dar si alte asemenea leagane pe bani putini, deliciul prichindeilor si nu numai. Si se gasea si o buna si gustoasa vata pe bat, dar si “dulcea” turta dulce... Ehe, ce vremuri. Dar cu toate acestea, mi-a facut o mare placere sa-l revad asa cum este astazi.

Parcul este modernizat, acolo se gaseste si cladirea cu o arhitectura futurista a Primariei Sect. 2. Cand am ajuns noi acolo, tocmai se facea curatenie; se taiasera multe ramuri ale copacilor, poate prea multe... dupa parerea mea. Ce mi-a placut in mod special au fost aranjamentele florale, multe, foarte multe lalele in culori minunate, multicolore si aranjate splendid de-a lungul fantanilor arteziene ce cred eu, atunci nu “lucrau” la capacitatea maxima. Le-am facut si lor o poza. Un alt lucru bun si util, cred eu ca sunt bancile multe asezate de-a lungul aleilor.

In Parcul Obor se organezeaza tot felul de targuri, de la cel de Craciun sau Paste, pana la targuri de caini, precum si alte festivitati. Mi-a placut si revederea cu acest parc al vremurilor demult trecute...

Ei, dragii mei, cand pasesti pe acele poteci ale copilariei sau ale primei tinereti, nu poti si cred ca nici nu vrei sa nu-ti faca placere. Pentru simplul motiv ca atunci cand revezi toate acele locuri, esti practic invadat de amintiri, de multe amintiri care fac parte integranta din fiinta ta. Si atunci cum sa nu vibrezi de fericire? !... sau de nostalgie? ! Sentimente atat de placute ce fac ca vietile noastre sa se scurga mai frumos si poate chiar mai incet in timp... Cine stie? ! Poate ca imbatrinim mai greu daca amintirile in timp, toate la un loc ne umplu si ne intregesc viata...

Si iata ca v-am scris toate acestea, pentru ca multi, multi altii au simtit si simt ca mine... si precum multi, multi altii, si eu AmFostAcolo!!! (chiar ieri)

Cu mult drag, Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 3178 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI