Casa Jienilor - Fainari

TIPĂREȘTE

- Iar Casa Jienilor?

- Iar, dar acum e vorba de restaurantul propriuzis. In review-ul anterior, vezi impresii, era vorba de o solutie salvatoare cand gazda nu are timp sau chef sa organizeze o masa pentru mai multi invitati. Recomandam atunci sa apelati la un restaurant pe care l-ati testat dinainte, sa aduceti sau sa va aduca mancarea comandata acasa, scapandu-va de munca si stres si ramanand cu placuta atmosfera de familie.

- Mai mama Michi, tu ai comision de la patron si asta e interzis la noi (adica afa)

- Nici vorba; fata mea si ginerele locuiesc la doi pasi de restaurant. Ce e mai placut decat sa te duci si sa te intorci pe propriile tale picioare, fara restrictiile impuse de condusul masinii?

Ieri de Florii a fost ziua ginerelui meu.

- Ce sa va aduc papa bun?

- Stai linistita ca mergem la restaurant, la Casa Jienilor.

Restaurantul este amplasat pe strada Fainari, aproape de Calea Mosilor, partea dinspre Obor. Mai exista o Casa a Jienilor pe Agricultori intr-o cladire noua si care are avantajul unei parcari proprii. Stiam ca se servesc mancaruri cu specific romanesc si judecand dupa ce ne-au trimis acasa data trecuta, eram sigura ca preparatele vor fi de nota zece. Localul ca atare nu mi-a placut. La notorietatea restaurantului si preturile practicate, m-as fi asteptat sa se fi cheltuit ceva mai multi bani pentru locatie si mobilier. Nu am fost in multe localuri dar Don Taco, Bruxelles, Catalin si Casa Jienilor afiseaza aceeasi nota de improvizat cu bani putini. Cu totul altfel a fost la Perla, salon elegant construit pe vremuri, dar ce folos ca sala era goala? Lipsa de management si reclama. Aici, restaurantul a fost amenajat intr-o casa veche modesta, tip vagon cu doua intrari din strada. Prin una din usi se intra la parter in cele doua saloane pentru fumatori. Prin cealalalta usa intri intr-un holisor din care se deschide o scara abrupta si incomoda cu un simulacru de balustrada pe partea zidului. Urcand scara m-am gandit cum or cobora cei care, ca la restaurant, beau cu un pahar in plus? Sau cum as fi urcat eu treptele inainte de operatii? Sus, este o sala marisoara destinata nefumatorilor. Din fericire cele doua spatii ale fumatorilor si nefumatorilor, sunt despartite prin usi si usite asa incat fumul de tigara nu ajunge pana sus. Pe aceeasi scara ingusta clientii se pot ciocni cu chelnerii care aduc platourile mari cu mancare de la parter. Nu mi-ar fi placut sa fiu in situatia asta. Pana acum am criticat, asa ca supozitia ca am primit comision sa fac reclama restaurantului ar trebui sa cada. In sala, mesele sunt de lemn lacuit pe care, in dreptul tacamului sunt asezate servete dreptunghiulare de bambus. Fiind duminica cu sarbatoare si deslegare la peste este de la sine inteles ca abia am gasit o masa libera si trebuie sa recunosc ca chelnerul a facut tot posibilul sa ne gaseasca una. Mi-aduc aminte cum pe vremuri in carciumile si restaurantele aglomerate, ti se planta cate un cuplu in picioare in spatele tau si urmarea cat mai ai de mancat sau ce vorbesti, asa incat volens-nolens dupa ce inghiteai cu sughituri, te ridicai si plecai. Aici, desi sala era plina ochi, de noi s-au ocupat un chelner si doua picolite. Cand spun ca s-au ocupat, asta inseamna ca am fost serviti prompt, ca felurile comandate parca stateau sa ne astepte, ca mereu eram intrebati daca mai dorim ceva, ca la plecare ne-au tinut hainele si ne-au condus pana la scara, acea scara. Nu spun ca portiile erau atat de mari incat pe langa noi patru ar mai fi putut manca inca patru persoane asa incat ce a ramas s-a dat la pachet. Vreti preturile? Iata preturile unitare, eu nedandu-mi seama daca sunt mari sau mici dar ginere-miu mi-a zis ca sunt medii: 3/4 vin Beciul Domnesc, feteasca neagra 37 lei, bere Carlsberg 7.5 lei, salata de vinete 9.5 lei, somon la gratar 34.8, ceafa de porc 24 lei, mici 3.8 lei, muschi de vita cu unt 37 lei, nes café frappe 12 lei.

Excelent pregatit. Tragand cu ochiul la alte mese am vazut platouri mari cu saramura de crap si mamaliguta aburinda, papanasi enormi cu dulceata de visine, sarmalute de post cu stafide, tochitura pentru cei care postesc in sufletul lor, ce mai, bucatarie romaneasca de prima mana.

Am stat destul de mult, ne-am simtit bagati in seama de copii si eu am fost mandra ca nu m-am abatut de la regimul de slabire pe care-l tin si am consumat numai rondela de somon cu apa minerala, restul preparatelor mancandu-le cu ochii.

---

VIZUALIZĂRI: 4566 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI