Hanul Berarilor-Interbelic / un loc placut in centrul Bucurestiului

TIPĂREȘTE

HANUL BERARILOR-- INTERBELIC

La Multi Ani! tuturor Ionilor si Ioanelor... si nu numai…

Pentru multi Hanul Berarilor reprezinta un loc obisnuit, unde cu siguranta vin si revin destui, cu placere. De ce? Pentru ca aici te bucuri de ospitalitate inca de la intrare, esti condus la masa si esti servit cum in orice restaurant care se respecta, ai dori sa fie o asa servire... toate ca toate, dar nu doar gustul si aroma bucatelor, interiorul hanului, cu toata arhitectura sa care dainuie de multe veacuri, dar si ambientul, muzica veche, lautareasca, pur romaneasca, toate la un loc fac din servirea mesei o adevarata placere.

Acest han este deschis in ,,Casa Oprea Soare ‘’, si am inteles ca este monument istoric, caci interiorul cladirii pastreaza arhitectura originala a perioadei interbelice...

Iata ca s-a ivit si pentru noi ocazia sa ajungem aici, invitati fiind de un var de-al nostru care isi sarbatorea atat ziua de nastere cat si cea de nume. Asadar in frumoasa seara de sambata 8 ianuarie 2011 am pasit cu multa emotie in acest loc. Sunt rare ocaziile in care ajung sa iau masa la un restaurant, eu personal, sa zic ca sunt doar cateva ocazii pe an, exceptand concediile, asa ca pot sa va spun ca nu cunosc multe restaurante aici in capitala, si de aceea ma bucur cand aflu si eu de la voi, pe unde v-ati mai distrat si simtit bine...

Era seara deja, cand am parcat pe o straduta laturalnica, aproape de biserica aflata in zona, superba si aceasta si am intrat sfiosi in curtea hanului, trecand pe sub o poarta mare, incapatoare, unde reclama face toti banii. Fiind seara, hanul era luminat feeric, si am vazut o gradina mare, superba, in care am inteles ca vara se sta afara la mese... ce frumos o fi... in curte era un frumos ren luminat cu beculete si totul era frumos: cladirea, curtea, totul, mai ales ca niciodata nu mai avusesem ocazia sa vin aici. Am intrat, stiam ca suntem asteptati, am fost condusi la masa sarbatoritului inca de la intrare, pupaturi, cadouri, ne-am facut comozi si eu am inceput sa investighez sala. Locul unde am stat este: am coborat scarile, am luat-o in dreapta, pe langa orchestra, si apoi iar dreapta, caci de pe geam se vedea curtea interioara pe unde am intrat, dar eram mai jos fata de nivelul pamantului... Erau obiecte vechi peste tot, care dadeau locului un aspect antic, tablourile erau doar din bronz, interesante, fiecare avea un alt desen, in relief, dar ce m-a emotionat inca de la inceput a fost muzica de voie buna, care se auzea de la boxe, muzica lautareasca: Gica Petrescu, Ioana Radu, Ileana Sararoiu, Maria Dragomiroiu ,,si multi altii, de care imi era dor... Imi era dor de un asa loc, in care sa te simti CA ACASA, stiindu-se experienta mai putin placuta pe care am avut-o cu revelionul nostru grecesc, in statiunea bulgareasca Bansko, in care nu am auzit nimic toata seara decat muzica greceasca... Dupa aprox. 30 min, muzica inregistrata care se auzea la boxe alterna cu un concert live sustinut de o frumoasa tanara imbracata in costum popular, care ne-a incantat si ea cu vocea ei calda si placuta, acompaniata fiind de o adevarata orchestra.

Dupa un timp am inceput sa studiem meniul, si, fiind 6 persoane in total, pentru inceput am comandat 2 platouri cu ,,brus de casa’’ (bulete de cascaval-adica chiftelute din cascaval), ornate cu ciuperci, putina zacusca, si cu paine prajita. Am asteptat cam 20 min, dar s-au servit fierbinti si au fost f. gustoase. Am comandat vin alb, bere, apa, cafele. Apoi am ales eu ,,ciorba Coanei Mari’’, de vacuta, care a fost si ea f. buna, cu bors, bogata in carne si legume, ... , mai tarziu au venit o portie de ceafa de porc la gratar cu cartofi pai si salata de varza, o portie de ficatei de pui la gratar-erau inveliti intai in bacon, trasi in tepusa mai multi si facuti odata, o persoana a comandat cocosel de munte cu cartofi pai-a primit jumatate cocosel, nu am gustat carnea dar a primit laude. Celelalte 3 persoane au comandat peste ,,Dorada Duduiei ‘’ facut pe jar, cu lamaie si mamaliga, spun ei ca a fost delicios. Am mancat, am baut, a fost atat de bun totul incat eu nu am mai putut comanda si desert, dar cineva de la masa a comandat papanasi, tort ciocolata, care au fost si ele delicioase.

Parerea mea despre acest loc: se mananca bine, chiar daca astepti pana se prepara bucatele, dar sunt servite fierbinti, papanasii se prepara atunci, dupa lansarea comenzii. Cei de acolo s-au gandit si la varsta a treia si am vazut in meniu ca, la pret de 10 lei au si pentru acestia diverse mancaruri ,,La asa etate, asa experienta! vino cu talonul de pensie zilnic intre orele 10-15 si te vei bucura de unul dintre ,,meniurile pentru a 3-a tinerete’’, interesant, zic eu. Si pentru ca unele denumiri de bucate m-au amuzat, poate va aduc putin si voua zambetul pe buze: ,,chiftelute interbelice’’, ,,omleta gospodinei’’, ,,platoul conasului’’ ,,borsul pungasului’’, ,,gaina tanara fripta la tepusa’’, ,,ardei umpluti fara voia lor’’ ,,tigaie picanta’’, ,,papanasii Coanei Mari cu smantana si dulceata”, sunt multe astfel de denumiri, pur si simplu amuzante. Ce am vazut aici, si pentru prima data in viata mea a fost ,,berea la metru “, care a ,,curs in valuri ‘’, caci nu stiu daca v-am spus, dar e si acest aspect deosebit de important: in vremuri de criza, hanul era plin, cand zic plin, zic ca nu mai era niciun loc liber, era plin de lume acolo, si bietii chelneri roiau de zor, luau imediat ce era in plus pe masa si, la cerere erau imediat inlocuite, cu altele.

Un singur lucru nu mi-a placut aici: toaletele sunt undeva sus la etaj, de femei era bine, dar barbatii erau cam la al doilea etaj, deasupra toaletelor de femei, si trebuia trecut din nou pe langa orchestra, caci se merge spre iesire.

Voi avea grija sa va arat si preturi, caci e probabil cel mai important aspect... si poate va incumetati, in periplul vostru prin capitala sa popositi si in acest loc, caci merita.

Am sa va dau si adresa hanului: str Poenaru Bordea, nr 2, Hanuberarilor

---

VIZUALIZĂRI: 4634 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI