Un nou parc în Capitală: Parcul Venus

TIPĂREȘTE

A venit primăvara cu adevărat… frunzulițe, flori multicolore, iarbă și păpădii. Unora nu le plac parcurile, altora da. Oameni de tot felul, tineri și bătrâni, părinți, prichindei și animale se bucură de razele calde ale soarelui, de lalelele colorate și trilul zglobiu al zburătoarelor.

Azi vă voi reține atenția cu câteva cuvinte și fotografii din Parcul Venus, unul din cele mai noi parcuri ale Capitalei. Deși este în continuă amenajare de prin 2012 abia acum consider că a ajuns aproape de finalizare conform proiectului. Situat pe Splaiul Independenței, între Casa Radio și Opera Română, spațiul verde ocupă aproximativ 3 ha.

George Potra, unul din istoriografii Bucureștiului, în lucrarea sa „Din Bucureștii de altădată” ne oferă câteva amănunte despre istoria parcului. În secolul al XIX-lea acest teren era străbătut de albia râului Dâmbovița și făcea parte din moșia unei văduve bogate: Marghioala Procopie Canusis (al cărei tată a fost grec). Aici se afla, atestată în documente de pe la 1830, așa numita grădină a lui Procopie, mai târziu Grădina Procopoaiei. Statul a încercat să se înțeleagă cu Marghioala pentru lucrări de amenajare a albiei râului Dâmbovița (începute sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza), încercând să îi exproprieze terenul. Acest lucru se reușește abia în anul 1893, la un an de la moartea Procopoaiei, când terenul este dat Căilor Ferate. Societatea feroviară a dezvoltat până în anii 1920 și ceva un proiect ce prevedea mutarea Gării de Nord în zona Dâmboviței, lângă podul Sf. Elefterie. Se dorea construirea unor tuneluri de-a lungul râului Dâmbovița, cu mai multe gări (Bd. Elisabeta, Palatul de Justiție și Abator). Proiectul nu s-a pus în aplicare însă.

De unde denumirea actuală a parcului? În 1914 apare Asociația Fotbal Club Venus București. În datele găsite se precizează că în 1929 clubul își construiește un stadion – „Arena Venus”. Într-un volum publicat cu ocazia a zece ani de activitate a primăriilor de sector din București, în 1936, Primăria Sectorului IV Verde scrie: …începutul a fost făcut în 1929, când Primăria de Verde a cedat clubului „Venus” – fost de cinci ori campion național la fotball, - un teren de circa 30.000 m. p. pe splaiul Independenței colț cu str. Știrbey-Vodă pe care acest club sportiv a amenajat un teren acoperit cu sgură, care permite disputarea jocurilor și pe timp ploios, înconjurat cu tribune și peluze în care încap un număr de 18.000 spectatori. Aceste tribune vor fi mărite până la capacitatea de 25.000 oameni fiind după O. N. E. F., cea mai încăpătoare arenă din țară. În conducerea clubului a fost prezent timp de 10 ani chiar prefectul Capitalei, generalul Gabriel Marinescu (și ministru de interne la un moment dat), dar și foarte mulți avocați, ofițeri, juriști – în general, oameni cu bani. Arena sportivă, dotată chiar și cu nocturnă, a rezistat până în anul 1953 când stadionul a fost demolat pentru a se face loc Operei Române. Pe terenul viran se construiesc terenuri de tenis, care dispar prin anii 80. După Revoluția din 1989 locul poartă denumirea de Parcul Operei, un loc destul de neîngrijit și neamenajat. Din 2012, când se finalizează o parte din amenajări, apare denumirea de Parcul Venus.

Intrăm în parc după ce trecem prin fața Operei Române. Monument istoric, ridicat în 1953 de arhitectul Octav Doicescu, are fațada împodobită de trei arcade, patru statui ale unor muze și două basoreliefuri (autori: sculptorii Zoe Băicoianu, Boris Caragea și Ion Vlad). În fața clădirii putem vedea statuia lui George Enescu (de Ion Jalea) și bustul fondatorului Operei – compozitorul George Stephănescu.

Parcul este amenajat cu gazon, ronduri de flori de primăvară (lalele și panseluțe), împletituri din nuiele ce maschează diverse amenajări edilitare (panouri electrice, pompe, etc.), două terenuri de joacă pentru copii dotate conform standardelor internaționale și un teren cu aparate de fitness. Parcul beneficiază de alei betonate, bănci suficiente, două cișmele de apă, agenți de pază și wi-fi gratuit.

Un element inedit îl constituie Memorialul Dâmboviței – este vorba în primul rând despre o bancă lungă, ondulată, care reprezintă cursul original al râului; în al doilea rând este interesantă reconstituirea ecosistemului specific râului Dâmbovița într-un spațiu înconjurat cu gard de nuiele. Un pod de lemn suspendat pe piloni, în formă de cruce, trece peste o mică baltă plină cu papură și alte plante de apă. Amenajarea peisagistică este descrisă astfel în proiect: Memorial al naturii „primare”, „sălbatice” inspirându-se dintr-o ambianță de vegetație hidrofilă, cum a existat în trecut pe malul Dâmboviței. Memorialul este o intervenție artistică deosebită, puternică. El generează o ambianță intimă, cu plantații aluviale, ce creează o atmosferă „naturală” de „râu” inspirată din biotopurile naturale.

Alt element deosebit este apariția unei rotonde cu statui. În partea parcului cea mai apropiată de albia râului Dâmbovița au fost amplasate cinci busturi realizate de artistul plastic Iștoc Ionel. Ele reprezintă următoarele personalități: prof. univ. ing. Victor Petrescu, acad. prof. univ. ing. Panaite Mazilu (o somitate în domeniul ingineriei construcțiilor, pe 21 martie 2015 a împlinit 100 de ani), prof. univ. ing. Alexandru Cișmigiu (întemeietor al ingineriei seismice în țara noastră), prof. univ. dr. ing. Petru Vernescu, dr. ing. Emilian Țițaru.

Parcul Venus este un spațiu primitor, amenajat și dezvoltat într-o zonă aglomerată a Bucureștiului, o oază de verdeață și răcoare înconjurată de monumente.

---

VIZUALIZĂRI: 2453 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI