Relaxare si meditare

TIPĂREȘTE

Abia am intrat in camera de la hotelul Pestera plecati fiind de azi dimineata de la ora 5. Ne place sa plecam dis-de-dimineata pentru ca nu prindem aglomeratia de pe dn1. Am vrut sa ne relaxam desi abia am venit din Thassos dar cum mai aveam un rest de concediu am vrut neaparat sa ajung sa vad lacus Scropoasa. Si pentru ca ne-ar fi obosit prea mult sa facem acest drum intr-o singura zi, am hotarat sa dormim in noaptea asta la Pestera mai ales ca azi noapte la ora 2 eu inca eram pe Afa asa ca acum nu mai putem amandoi de oboseala.

nu am mai ales acelasi traseu ca data trecuta respectiv Sinaia-Moroieni-Glod adica Dj714 ci varianta asfaltata pe care o ratasem data trecuta si care incepe din dreptul marcajului ,,spre Hotel Pestera' situat dupa localitatea Moroieni si care se formeaza pe partea dreapta cum urci dinspre Sinaia. Drumul e bun, frumos asfaltat dar cu multe portiuni surpate. Lipsesc cu desavarsire orice fel de parapeti de protectie si dreapta drumului pe sensul de urcare, e o veritabila prapastie, ce-i drept superba dar si inspaimantatoare. drumul are cam 10km daca nu ma insel si se termina brusc sus in dreptul unei cabane. De acolo noi am facut stanga pe drumul spre Pestera. Drumul saracul de el, e drum forestier. cu niste santuri uriase formate de rotile utilajelor forestiere ce trec pe acolo. In anumite portiuni din cauza umbrei permanente facuta de padure, pamantul este mocirlos cred ca mai tot timpul anului asa ca mare atentie sa nu ramaneti intepeniti pe undeva. Oricum drumul e destul de circulat sau mai circulat decat Dj713 care e la fel de prost dar aproape pustiu.

nu ma pricep la masini ca sa dau sfaturi dar cele cu garda foarte joasa cred ca nu ar putea trece iar noi cu masina noastra am raschetat pamantul cu esapamentul sau Dumnezeu stie cu ce.

de unde se termina drumul asfaltat am mers cam 10 km pana la Lacul Scropoasa. La un moment dat dupa vreo 4 km veti vedea ca drumul se continua drept spre Scropoasa sau face dreapta spre lacul Bolboci. Evident noi am ales prima varianta.

Ma asteptam sincer sa fie mult mai mare acest lac dar efectul era mul diminuat de fapyul ca o buna parte din lac parea secat. Dein cauza secetei probabil, malurile avansau mult spre mijlocul lacului de altminteri incredibil de verde si frumos. Am lasat masina pe undeva si am pornit pe malul drept al apei spre barajul facut de nemti in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Linistea e coplesitoare si totul pare incremenit in timp. Nu se misca nici macar o unda pe suprafata lacului. Trecerea pe partea stanga a lacului se face pe un podet de metal acoperit de scanduri. De pe podul acesta se vede superba grota sapata de apa in stanca precum si barajul, micut dar care mie mi-a placut enor prin prisma amplasarii sale intre doua stanci. Tot de pe pod se vede un fel de conducta de alimentare cu apa din lac, de dimensiuni impresionante si care servea pe vremuri din cate am inteles de la cineva aflat in vizita ca si noi, alimentarii cu apa a carierei Lespezi. O fi asa sau nu asta nu am de unde sa stiu. oricum constructia cu pricina mi se pare o adevarata minune inginereasca ce strabate stanca dintr-o parte in alta.

Chiar dupa ce am trecut podetul acesta, am vazut o scara de fier fixata in piatra si bineinteles ca imediat mi-a traznit prin cap sa ma urc pe ea si asta am si facut. M-am speriat insa de moarte cand am dat nas in nas cu doi tineri turisti care campasera peste noapte sus pe stanci, in singuratatea muntelui si care acum saracii ar fi vrut sa coboare dar le-am taiat eu calea. Am urcat eu iar apoi au coborat ei si atunci, in clipa aia, i-am invidiat: e o imagine de-ti taie rasuflarea! Eram doar eu cu mine insami si cu padurea aia nesfarsita si intunecoasa. Un loc ideal unde sa stai sa te gandesti la toate, la bune si rele, la ce ai facut si la tot ce ai vrea sa faci. Si Doamne! N-am mai fi plecat nici eu nici sotul meu de acolo. Am facut-o intr-un tarziu si dupa o scurta plimbare prin padure am coborat pe la baza stancii si traversabd podul, ne-am intors la masina. Nici sa vorbim nu ne mai venea atat de tare ne-a placut linistea si pacea aceea din varful muntelui incat parca mi-a fost teama sa nu o stric cu vorbaraia mea obisnuita. Va recomand cu drag excursia fie si doar pentru o zi.

Am plecat pe acelasi drum pe care venisem pana la intersectia unde se face drumul spre Bolboci, aflat acum pe partea stanga a drumului pe care veniti dinspre Scropoasa.

pe drum bineinteles ca ne_am oprit la pestera Ialomicioara ca doar nu puteam sa ratez o a doua revedere cu acest minunat loc

Ma duc, nu mai stau, ca am auzit ca e libera piscina de la subsolul hotelului si macar ca nu stiu sa inot. ma balacesc si eu pe acolo.

Vacante frumoase tuturor!

@webmaster ; propun Gheorghe Zamfir- Lonely shepard

--

---

VIZUALIZĂRI: 2287 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI