Casa cu flori din Sacele, un loc unde ne-am simtit bine

TIPĂREȘTE

Cu o saptamana inaintea Craciunului, atat eu cat si sotul meu ne simteam foarte obositi si stresati. Eu tocmai dadusem un examen important in cariera, el avusese un control la serviciu, care, ca orice control, te "mananca de nervi". Asa ca, in loc sa ne apucam de facut de-ale Craciunului, am hotarat sa mergem la munte cateva zile. Am incercat sa-i "contaminam" si pe prietenii nostri, dar doamnele au motivat ca au de sters geamuri, de facut curatenie, cozonaci, bla, bla, bla...

Deci, am inceput obisnuitul "Search" pe site-urile de cazari. Si, pentru ca in ianuarie fusesem la Paradisul Acvatic din Brasov si doream o "reluare", am cautat o cazare in aceasta zona. Asa mi-a venit ideea unei cazari in Sacele. De ce tocmai acolo? Pentru ca pentru mine Sacele era doar un punct pe harta, o directie spre care mereu ma imbia s-o iau un indicator peste care "dadeam" la coborarea de pe podul de la iesirea din Brasov, cand mergeam catre casa, era localitatea din care erau doi frati Teo si... nu mai stiu cum il chema..., cei care ne incantasera cu muzica lor multe seri, in Hotelul Best Western Balvanyos, cand lucram acolo. Deci, era ceva "nou", care trebuia cunoscut.

Am ales Pensiunea Casa cu flori, trei stele, 80 lei camera, fara mic dejun. Am sunat, am dat peste un domn foarte amabil si am facut rezervarea. Ne-a explicat exact unde ii putem gasi.

Si, iata ca, intr-o dimneata de vineri, cand ninsese zdravan in toata tara, uite cine era "calare" pe drumuri: eu si sotul meu, impreuna cu "Pisica neagra", cum o cheama pe masina mea. Desi, erau atentionari peste atentionari de ninsoare, noua nu ne-a stat nimic in cale!!! Mai venisem noi de la Cheia, pe Cod Portocaliu, deci ce putea fi mai rau? Asadar, am apucat Deneul si l-am " tinut strans" pana la intrarea in Brasov, unde am cotit-o la dreapta si am intrat in Sacele. Pana acolo am avut parte de un DN curatat, caci utilajele munceau de zor. Respectand "indicatiile" proprietarului, am ajuns la destinatie. Am fost putin derutati de faptul ca nu aveau firma la intrare, iar poarta nu era larg deschisa, sa poata intra orice calator obosit de drum. Am aflat mai tarziu, ca mai au de perfectat niste acte referitoare la clasificare, deci deocamdata functioneaza, cam cu "circuit inchis". Am pus masina in curte si am inchis portile in urma noastra, de parca eram intr-o cetate. In fata vilei aveau loc trei, maxim patru masini. In spate, inca cateva. Vila, pe dinafara, arata bine, ca in pozele de pe site. Dar cand am intrat, am fost si mai incantati. Totul nou si amenajat in stil nemtesc, asadar cunoscandu-se influentele sasesti ale locului.

Proprietarii ne-au primit cu amabilitate si ne-au propus sa ne arate toate camerele si apoi sa ne alegem, noi sosind primii dintre oaspetii pe care ii asteptau. Am lasat bagajele in livingul-dining si am urcat pe o scara de lemn masiv de stejar, lucrata frumos si data cu un lac de culoare inchisa, care ii sporea eleganta.

Vila are doua etaje destinate turistilor, iar al treilea, mansardat, este destinat, in principal baietilor gazdelor, dar, cum acestia vin doar in vizita, doua camere din cele trei aflate aici, se pot folosi si in scopuri turistice. Una dintre ele are baie proprie, cealalta, baia pe hol. Dar la etajul I si II toate camerele arata bine, au bai proprii, e cald si apa calda non stop. Ne-am ales o camera si, dupa ce ne-am "acomodat", am fost dusi sa vizitam restul casei.

La parter, se afla camera in care locuiesc proprietarii, living-ul unit cu diningul, o toaleta si o bucatarie in care poti doar sa-ti incalzesti mancarea si sa mananci. La subsol, este o bucatarie imensa, unde sunt doua chiuvete si doua aragazuri + ditamai locul de luat masa. Acolo poti sa gatesti ce vrei, inclusiv sarmale, cum au facut unii cu un an inainte. Oricum, eu nu ma duc la munte sa fac sarmale, deci am facut doar niste omlete. De la subsol poti iesi direct in spate, unde se afla gratarul si "umbrare", unde vara poti sta sa mananci. Nu au restaurant, dar, contra cost, gazda poate prepara micul dejun sau orice doriti.

Pentru ca nu cunosteam localitatea, am iesit sa ne plimbam. Orasul, caci din punct de vedere administrativ asa figureaza, in realitate e un orasel, care seamana cu multe comune sasesti. Asta, din ceea ce se vede din soseaua principala. La primarie, am fost placut impresionati de miile de beculete cu care aceasta fusese "imbracata" si de bradul imens, imbodobit, din fata ei. Era atat de frumos! Parca erai pe un taram de basm! Am zabovit ceva timp acolo si am facut numerose poze. Apoi, am "cazut" in realitate. Mergand sa mancam la o carciumioara din apropiere, nu am putut, pentru ca cel mai frumos salon in care am fi vrut sa stam era inchiriat pentru un eveniment, iar unde ni s-a indicat sa ne asezam nu ne-a placut. Era un salon de fumatori, intunecos si friguros.

Exact cand ieseam dezamagiti, ne-a sunat fiica-mea cea mare. Ea era cazata la "Hanul Muresenilor" tot in Sacele si ne-a invitat sa cinam cu ei. Tarziu, cand ne-am intors, a trebuit sa sunam la poarta si sa trezim gazdele sa ne deschida. Asta e! Dansii au avut de-a face cu turisti care, pentru ca au avut poarta deschisa non stop, au plecat cu televizorul din camera! Deci, prefera sa fie treziti oricand, decat sa mai aiba pagube de pe urma necivilizatilor. In fine, m-am bucurat ca din camera se zarea primaria atat de luminata de beculete.

Dimineata, cand ne-am trezit, am putut admira un peisaj de poveste. Zapada de pe case, de pe pomi, din gardini, de pe dealuri scanteia sub razele Soarelui. Din hornuri fumul se inalta alene catre cerul atat de senin. Ne-am preparat ceva la micul dejun, sotul si-a luat o cafea de la mini-aparatul cu fise aflat in bucataria de la parter si am plecat spre Poiana Brasov si apoi am fost la reintalnirea mult asteptata (de mine) cu... Paradisul Acvatic.

Seara, am stat in living povestind vrute si nevrute cu gazdele. Am cumparat de la dansii (au si un magazin, dar nu prea aproape) niste suc natural de mere, facut de un cunoscut care a facut o investitie intr-o instalatie cu care produce un suc extarordinar de gustos si cu adevarat natural. Am vazut asta, cand a fermentat imediat daca am lasat o zi sticla afara!

Ne-a placut mult acolo, asa ca, trei saptamani mai tarziu, le-am fost din nou oaspeti, de data asta luandu-ne si prietenii cu noi. Atunci am facut si un gratar in curte si ne-am simtit la fel de bine. Mai putin bine s-au simti fumatorii grupului, caci in interior nu se fumeaza (nici atat in camere!) si erau nevoiti sa iasa pe terasa. Asta e! Viciile cer sacrificii! :))) De asemenea, pensiunea fiind noua si cu unele pardoseli de lemn, nu este permis accesul cu animale. De aceea noi, avand acum un dulau care ne insoteste pretutindeni, suferim ca nu mai putem merge la Pensiunea Casa cu flori din Sacele. Dar voi puteti s-o incercati. N-o sa va para rau.

---

VIZUALIZĂRI: 2794 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI