Acasa la Iona

TIPĂREȘTE

"Locuitorii din Poiana Blenchii va doresc drum bun", poti citi pe o tabla aflata la iesirea din localitate...

... semn ca locuitorii nu-si prea pierd timpu' cu mersu' la biserici si "dumnezeu sa va ajute", cum poti sa vezi la majoritatea localitatilor de pe planeta romaneasca. I'adevarat, nici urarea nu-i facuta in doru' lelii fiindca ai nevoie de drum bun prin zonele alea, unde imediat ce ai intrat in Tara Lapusului, te afli intre niste pereti de stanca foarte spectaculosi, unde iti cam fuge privirea. Daca te uiti dupa pietroaie si nu casti ochii la drum, intri cu opj' la ora pe niste hartoape care-ti aduc stomacu' in gat si te determina s-o iei oleaca mai incet.

Dar, azi n-am sa va povestesc despre Tara Lapusului si locurile minunate pe care le-am vazut prin parbrizul ud de ploaia de toamna, ci despre Iona.

Povestea biblicului Iona, o cunoasteti toti. Insa, eu nu sunt al' de sus si n-am sa va dau pilda vrejului, doar pentru a sublinia ca va puteti bucura de ce n-ati semanat sau udat. Da' ma pot erija in "al' de sus al pensiunilor ieftine si de calitate", dupa cum urmeaza si dupa cum o sa cititi voi. (sper: D)

Iona se afla in Baia Mare. Mai exact, Pensiunea Iona, aflata pe strada Universitatii nr. 50. Cred ca exista si pe booking, au si ceva site si clienti vechi. Unul dintre ei, sunt eu. Aveam de mult pe tastatura o poveste despre Iona dar azi, stiind ca o sa mi desfat ochii cu verdeata din gradina, am asteptat cu stoicismul masochistului, placerea de-a face asta.

Ati zice ca "Universitatii" e ceva pe strasse. Nimic mai fals. Universitatii, in Baia Mare, e la capatu' planetei. Inca vreo cativa metri si pici in centura de camioane care te duce departe. O zona unde ti-e frica sa intri noaptea, unde irochezii pandesc la colturi, vopsiti in culorile razboiului si unde tomberonezii se invart pe langa masini asa cum se invarteau dinozaurii in "Jurassic Park". Pe Iona il gasesti greu, greu al naibii. Langa o spalatorie auto, indesat intre un colt de strada si o alee de acces la parcarea din spate, cu o poarta traditionala de Maramu' chiar la intrare. Intri inauntru si ajungi in holul bunicii. Fiare de calcat si port popular pe pereti, mese din lemn combinate cu piatra neagra de rau la socluri si... o pianina cu coada, trasa in furnir deschis. Apoi, o colectie bestiala de lampi cu gaz agatate pe tavan, pictura cubista pe pereti si... gresie verde pe jos. Daca stai mai bine cu simtu' estetic, te declari oleaca bulversat, incercand sa prinzi ideea. Da' fie vorba intre noi, inchizi ochii atunci cand iti deschizi narile si tragi pe nas mirosul care vine dun bucatarie. In momentu' ala, universu' devine pe cale de disparitie, ti se rupe de toate pasarelele care dispar la Ecuator sau de bufnita verde din Belgia, bufnita din care au mai ramas doar doua exemplare, masculi. Nu dati search pe Google pentru asta, bufnita verde e personaj imaginar.

Daca Iona ar fi tara, pe steagul ei ar aparea Ionel, bucataru' pensiunii, un tip cam hippy, un adevarat zeu al gatitului rapid, totu' se face in bucatarie deschisa spre sala, in spatele barului, se gateste clasic la oala pe foc si gratare incinse, se gateste in ritmu' muzicii si retetele sunt invariabil, identice. Vin de 2 ani si ceva aici, cam 3 4 vizite/an si niciodata ciorba n-a avut alt gust, niciodata gratarul n-a fost nenorocit si niciodata vinu' n-a avut alt gust.

Pe acelasi steag, langa Ionel, ar aparea ciorba de burta de la Iona. Un fel de mancare pe care nu multa lume-l suporta sau degusta, un fel de mancare pentru care eu, presedintele interimar al enterocolitei, m-am hotarat sa las jos armele si sa ma indop, fiindca mi-era dor. Nici azi Ionel nu si-a terfelit renumele, magia cu burta si-a facut efectul. Mutra mea zambeste fericita, pot sa crap linistit: am mai mancat odata ciorba de burta a'la Iona. Ardeiu' intotdeauna e murat la fix, smantana nu-i acrita si painea e proaspata. Nu calda, da' proaspata.

V-am convins?

Sper ca nu, fiindca v-as povesti degeaba despre ce urmeaza:

Cand ati vazut ultima data pres batut la razboi? Da, de ala pe ite de rafie, facut din carpele de prin casa, carpe pe care copil fiind, trebuia sa le tai la suvite de latime aproximativ 5 centimetri si apoi, sa le inod cu noduri cat mai stranse. Dupa care, faceam tevi cu ele, pentru suveica. Mdea, am si eu amintiri din copilarie, la fel ca varu' Creanga. Sa revenim: stiti ce e ala pres, doamnelor si domnilor? Mna, la Iona acasa, presu' e la ordinea zilei in camere. Combinatia e spooky rau, televizor de ultima generatie si pres de carpe. Podele din lemn si usile inchise cu cheie de zar, clasica. Intri in camera, te uiti asa oleaca... critic si realizezi ca tu nu esti turist la 4 stele. Esti omu' care a venit sa manance ceva bun si sa aiba un colt curat, ca sa puna capul jos. Si zambesti, ce dracu', dupa o ciorba de burta si un vin bun al naibii, cum sa nu te simti bine intr-un asternut curat? Chestie de optica. Unde mai pui ca presurile is haioase rau.

Serviciul:

O chelnerita. Rapida ca o soparla, plina de intentii bune mai rau ca drumu' iadului si plina de ispite, la fel ca o dracoaica. Aleasa probabil pe spranceana, Suzi se incurca in stiinta in fata sistemului de gestionare a salii pe calculator. Da' altfel, serviciul corect, rapid si cu bun simt. Zambete multe si promptitudine.

Preturi:

Ceva in jurul a 90 de lei, doua persoane, doua paturi, cu mic dejun inclus. Dap, se elibereaza factura. La micu' dejun, patru variante.

Se fumeaza in sala, se fumeaza pe terasa, animalele au acces peste tot, proprietara pensiunii chiar avea intr-o vreme doi pudeli prin zona. N-am intrebat de ei da' daca va intereseaza, puteti veni sa intrebati. Locuri de parcare in spatele pensiunii, capacitatea de cazare habar n-o am. Aspect important: peretii sunt subtiri. Asa ca, daca aveti deosebitul ghinion sa aveti niste vecini care perpetueaza specia (asa cum am patit-o eu intr-o noapte), noaptea voastra e compromisa pana vecinii nu-si termina numaru'.

Toate astea fiind zise, va doresc un sfarsit de zi placut. Al meu, e in patu' de la Iona, cu stomacu' plin de ciorba de burta si cu un ranjet satisfacut pe mutra.

Update: adesa corecta de web a pensiunii, este: http://www.pensiuneiona.ro/

Publicat si pe ghostradio.ro (blog personal)

---

VIZUALIZĂRI: 1416 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI