Palatul Cantacuzino - Bușteni

TIPĂREȘTE

M-am apucat de vreo 3 ori să scriu acest review şi tot de atâtea ori am renunţat, ştergând tot ceea ce am scris iniţial. Nu sunt foarte convins că voi apuca să-l termin şi pe acesta, din diferite motive. Dar voi încerca.

În august, cu ocazia concediului pe care l-am denumit „Vacanţă în ţara mea”, după un anumit concept promovat în turismul românesc, am decis ca împreună cu fetele mele să vizităm Palatul Cantacuzino, obiectiv „must see” aflat pe lista noastră de obiective turistice, de foarte mult timp.

Voi încerca să nu povestesc foarte multe detalii și amănunte, se pot interpreta ca reclamă pentru acest obiectiv, aşa cum am fost acuzat într-un review anterior, însă voi puncta cele mai importante repere ale acestui obiectiv, încercând să vă conving să nu-l ratați data viitoare, când paşii vă vor purta prin Buşteni.

Localizare şi drum de acces

Coordonatele corespunzătoare castelului sunt:

Lat: 45.413963

Long: 25.542987

Adresa castelului este: Str. Zamora nr. 1 Buşteni.

Din Buşteni, de pe DN1 se ajunge foarte ușor la castel, presupunând că vă indreptaţi către nord, adică către Braşov, înăinte de gară se face o străduţă la dreapta, către cartierul Zamora. Este imposibil de ratat această straduţă datorită indicatorului prezent înăintea intersecţiei, de altfel cam peste tot in Buşteni, sunt prezente astfel de indicatoare, indiferent de sensul de mers. După ce trecem calea ferată vom parcurge (urca) aproximativ 1 km până la castel. Având o poziţie foarte avantajoasă, chiar privilegiată, este foarte uşor de recunoscut încă de pe DN1, deci orientarea poate fi excelentă.

Se poate parca in faţa porţii de sud a castelului deşi nu este o parcare amenajată, însă câteva maşini parcate cum se cuvine işi fac loc fără prea mari probleme.

Gheorghe Grigore Cantacuzino

Adică Nababul, poreclit aşa datorită averii sale impresionante. A ridicat trei palate, din păcate doar două au rezistat în timp, este vorba de Palatul Cantacuzino Buşteni şi Palatul Cantacuzino Bucureşti, care astăzi adăposteşte Muzeul Naţional George Enescu. Al treilea palat, cel de la Floreşti, supranumit si « Micul Trianon » datorită asemanării lui cu Palatul Trianon situat în grădina Versailles, este în prezent o ruină de succes, aşa cum va ajunge şi Cazinoul din Constanţa, fără implicarea autorităţilor.

Familia Cantacuzino al cărui arbore genealogic este impresionant, având rădăcini puternice atât în Ţara Românească cat si in Imperiul Bizantin, a marcat foarte mult timp evenimente importante în viaţa politică şi socială, de numele lor fiind legate multe dintre momentele si realizările petrecute în istorie.

Gheorghe Cantacuzino s-a născut in anul 1832, decedând in martie 1913, la doar doi ani după terminarea construcţiei Palatului de la Buşteni. A fost unul dintre cei mai influenţi oameni politici ai momentului, a contribuit la elaborarea Constituţiei, a deţinut funcţii importante in diferite guverne, a fost prim ministru în două rânduri, dar a fost şi membru al lojei masonice, contribuind la îndepărtarea lui Alexandru Ioan Cuza de la conducerea ţării.

Nababul a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni politici ai momentului, averea sa fiind materializată în numeroasele proprietăţi pe care le deţinea. Mult timp s-a spus că există o rivalitate între el şi rege, în ceea ce priveşte achiziţia de terenuri şi construcţia de palate, în stiluri arhitectonice apropiate.

Palatul Cantacuzino

In 1901 începe construcţia acestui palat conform planurilor arhitectului Grigore Cerchez, cel care a contribuit şi la construcţia Palatului Cotroceni, iar după 10 ani, în 1911, Nababul s-a putut bucura de un palat impozant, în care va locui timp de doi ani, până in 1913 când este răpus de tuberculoză şi moare.

Construcţia, in stil neobrâncovenesc s-a dorit a fi asemănătoare palatului Peleş, unele dintre elementele arhitectonice, mai ales de pe latura de est, (clădirea administrativă) şi curtea cu terasele interioare, fiind asemănătoare castelului Peleş din Sinaia.

Palatul sau Castelul, aşa cum mai este cunoscut, a fost construit la baza muntelui Zamora, pe locul unei vechi cabane aparţinând familiei Cantacuzino, având o privelişte minunată asupra masivului Bucegi şi a Caraimanului.

În faţa palatului există un frumos parc, pe terase, cu trei fântâni arteziene şi cu o grotă antropică, unde legendele vorbesc despre intrări secrete in palat şi încăperi pe care nu le ştia decât Nababul. Peisajul este superb, pajiştea de un verde ireal şi grota m-au fermecat, iar privirea mi-a rămas aţintită spre Bucegi, nu cred sa existe loc mai bun pentru o astfel de panoramă.

Palatul Cantacuzino a fost construit în forma literei U, are trei laturi, fiecare cu o destinaţie exclusivă la proiectare. Astfel, latura de nord, puntea de legătură între cele două aripi importante ale castelului, era destinată celor care asigurau serviciile castelului, latura de vest, cea de la marginea pădurii, era destinată personalului administrativ al palatului, dar avea şi încăperi destinate grajdurilor sau garajelor. Latura de vest, cea cu panorama superbă asupra Bucegilor, era rezervată Nababului si familiei sale, având la primul etaj un superb balcon cu vedere către parc si Buşteni.

Noi, asa cum v-am povestit, am ajuns cu maşina pe latura de sud a domeniului, într-o parcare din faţa porţii metalice unde am admirat blazonul familiei Cantacuzino. Parcarea nu se plăteşte, dacă eram in Constanţa, Mazăre n-ar fi ratat aceasta posibilitate de taxare suplimentară, am lăsat căţelul in maşină şi ne-am îndreptat către casa de bilete, aflată imediat in stânga, după poarta de acces. La finalul rw-ului voi oferi detalii referitoare la tarife şi program de vizită.

Am achiziţionat biletele, inclusiv taxa foto şi ne-am îndreptat către castel, în spatele unui grup de turişti. Unul dintre ei mă privea destul de insistent, mai târziu am aflat că de fapt privea tricoul meu “I love AmFostAcolo” care i-a stârnit curiozitatea.

Deoarece aveam de aşteptat în jur de 30 de minute până la intrarea următoarei serii de turişti, am decis să savurăm o cafea pe terasa castelului, admirând crestele Bucegilor, imagine de care nu m-aş plictisi niciodată. Preţurile destul de piperate, nu-mi aduc aminte suma utilizată pentru două îngheţate şi două cafele, însă priveliştea făcea toţi banii, chiar dacă o cafea ar fi făcut 14 lei, tot aş fi luat-o. Sau chiar atât a făcut? Oricum timpul s-a scurs mult mai repede, întotdeuna când îţi place ceva, constaţi că nu mai ai timp, am admirat Bucegiul, parcul şi fântânile arteziene, am facut poze cu statuetele şi florile din grădină, am admirat castelul şi ornamentele în stil brâncovenesc, asemănătoare palatului de la Mogoşoaia, cu foarte multe detalii neo-româneşti.

În cele din urmă poarta palatului s-a deschis, şi-a făcut apariţia o doamnă care ne-a informat de durata turului, aproximativ 30 de minute şi de faptul că nu trebuie să ne pierdem de grup. Am observat un pechinez în braţele unei doamne, în acel moment am regretat ca n-am luat-o şi pe Daisy a mea, care făcea cel mai probabil o şedinţa de saună prelungită în maşină.

Am intrat pe ușa palatului, iar în stanga am putut observa tot arborele genealogic al familiei Cantacuzino, am încercat sa-l surprind într-un cadru, însă n-am reuşit, este imens, cu foarte multe ramificaţii.

Încă de la bun inceput am fost avertizaţi sa nu pozăm ghidul, am surprins-o in multe fotografii, insă nu voi publica nici una cu ea, respectând astfel dorinţa ei.

Am vizitat doar sectorul familiei Cantacuzino, celelalte două laturi le puteam vizita doar din exterior, in curtea interioară existau foarte mulţi muncitori care lucrau la restaurarea şi consolidarea pereţilor exteriori, dar şi în interior, pe latura atribuită personalului palatului.

Am intrat prin vestibul, am urcat o scară din marmură impresionantă. Coloanele sunt in stil brâncovenesc, din marmură, cu foarte multe ornamente populare românești, mozaicul venețian este pe cât de viu colorat pe atât de bine păstrat. Ajungem in Sala Principală, de unde putem intra în alte patru săli. De menţionat că doar parterul păstrează toate elementele originale ale palatului, aici mă refer la vitraliile deosebite, feroneria cu înscripţiile familei Cantacuzino, grinzile decorate diferit, în funcţie de destinaţia încăperii, uşile din lemn, originale, decorate cu diferite simboluri şi însemne.

Ganditi-vă putin la vopseaua folosită pentru tencuit. Cea recentă, de un verde închis, stresant, este de foarte proastă calitate, s-a incercat revenirea la pictura originală, care în anumite încăperi s-a păstrat într-un mod excelent, fiind foarte apreciată de către vizitatori. Se spune ca pictorii au fost aduşi din Veneţia, iar picturile lor originale, murale, sunt pe cât de apreciate, pe atăt de căutate în întreaga Europa.

În dreapta Sălii Principale, se află Salonul Mare, unic în România datorită colecţiei de heraldică reprezentând blazoanele familiilor care se înrudeau cu familia Cantacuzino, dar şi pentru candelabrul (original) care impresionează prin mărime şi design. Aici există 12 picturi in piele de Cordoba, reprezentând membri ai familiei Cantacuzino, pictați în mărime naturală. păstrate în condiţii foarte bune. Opus picturilor, există o impresionantă colecție de heraldică, reprezentănd blazoanele familiilor înrudite cu familia Cantacuzino. Este unică în România, originală și păstrată într-o stare foarte bună.

Tot in acest salon, există o mică scenă, unde adesea cântau diferite voci celebre ale acelor vremuri, acustica salonului fiind perfectă pentru astfel de evenimente muzicale.

Opus scenei, găsim un semineu din marmură și piatră calcaroasă, unde adesea stătea Nababul alaturi de invitații săi, acest salon fiind considerat salonul de primire oficial.

Din păcate, a dispărut tâmplăria originală, însă au rămas întregi vitraliile care au pictate chipuri ale familiei Cantacuzino, blazonul familiei şi o parte din tavanul pictat, casetat, refăcut in urmă cu câţiva ani. Feroneria este originală, sunt păstrate insemnele originale ale familiei la fiecare fereastră in parte, este într-o stare foarte bună și cu siguranță, funcționează perfect.

Doar o singură încăpere este mobilată, mobila originală s-a pierdut, insă au putut fi achiziţionate fotolii și canapele, care sunt asemănătoare ca stil mobilierului original, o măsuță cu blat din marmură si o oglindă in stil venețian. Cam asta este toată mobila din castel, ghidul ne-a informat ca deja au fost contactați diferiți fabricanți de mobilă, pentru a încerca mobilarea altor încăperi ale palatului, cu piese asemănătoare celor originale.

Ușor, ușor ajungem la etaj, cele câteva trepte solide din stejar sunt încastrate direct in perete, nu există nici un punct de sprijin, iar acest lucru le face deosebit de interesante. Ornamentele și balustradele proaspăt lăcuite, sporesc farmecul lor.

Încăperile de la etaj sunt pe cât de sărăcacioase pe atât de lipsite de originalitate, totul a fost schimbat, tâmplaria, ferestrele, feroneria, pereții, tavanul, nimic nu mai păstrează elementele originale, făcând un exercițiu, arată exact ca un spital, fără paturi și dulăpioare metalice, cu pereți scorojiți... Imaginea este tristă.

Ne putem face totuși o idee cum arăta palatul cu mobila originală, există căteva fotografii la intrarea în fiecare sală, unele săli erau decorate în stil tradițional, cu mese și scaune simple, covoare tesute probabil in țara noastră, cu multe motive populare, dar și mobilier adus de la mesteri italieni, mai ales cel prezent în Salonul Mare. De remarcat dispunerea elementelor de mobilier, saloanele nu erau foarte aglomerate, exista mult spațiu liber ce conferea multa libertate, totul era aerisit, din fotografii nu se vedea nimic înghesuit.

Există o fotografie de la inaugurarea castelului, când a fost prezentă si Regina Maria, alături de cei mai reprezentativi oameni in stat, poza este făcută in balconul Sălii Mari, neîncăpător datorită numeroșilor invitați

La parterul palatului suntem conduși catre o mică încăpere unde descoperim diferite suveniruri la prețuri amețitoare, am încercat să cumpăr o broșură cu istoria palatului, însă n-am mai găsit, ultima a fost vândută grupului precedent de vizitatori.

În curtea palatului, pe latura de sud-vest, s-a construit o biserică in stil maramureșan, pe locul unde odinioară exista o capelă veche de 200 de ani. Se poate vizita, are hramul Sf. Gheorghe și a fost sfințită de primul patriarh al României. Atunci când castelul a fost naționalizat, în 1948, biserica a fost închisă, fiind redeschisă abia în anul 1994.

Din 1948 Palatul Cantacuzino a devenit sanatoriu TBC, fiind administrat de către Ministerul de Interne. De la această dată începe și defrișarea celor mai valoroase piese ale palatului, multe dintre piesele de artă și mobilier fiind furate sau pur și simplu distruse. După anul 1990, palatul a fost revendicat, căștigat de către moștenitorii legali si mai târziu vândută către Zamora Estate, intrând în circuitul turistic în urmă cu doi ani, respectiv 2010.

Tarife și program de vizită

Adulți – 20 lei

Pensionari – 15 lei

Studenți – 15 lei

Copii între 12-18 ani – 10 lei

Între 6 – 12 ani – 5 lei

Sub 6 ani – gratuit

Există tarife diferențiale pentru grupurile școlare și pentru persoanele cu dizabilitați, care beneficiază de reduceri importante.

Taxa foto amatori: 10 lei

Taxa video amatori: 30 lei

In ceea ce privește taxa foto pentru profesioniști, este de 500 de lei pentru exterior si 500 de lei pentru interior. În caz că se dorește cumulat int + ext, taxa este de 800 de lei.

Taxa pentru filmari video profesionale este de 700 de lei pentru exterior și 700 pentru interior. Cumulat int + ext. Taxa este de 1200 de lei

Există și o limită de timp – maxim o oră,

În ceea ce privește programul de vizitare, accesul in interiorul palatului cu ghid, se face din oră în oră, începând de la ora 10.00 și până la ora 20.00. Se intră întotdeuna la și un sfert, adica 10.15,11.15 șamd, până la 19.15, ultima vizită.

Sper ca acest review să vă fie de folos și la următoarea vizită în Bușteni sa nu ratați acest obiectiv și implicit câteva momente de întâlnire cu istoria și valorile naționale.

Vacanțe cât mai frumoase in țara noastră!

---

VIZUALIZĂRI: 6293 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI