ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 30.03.2010
  • *) Email NEFUNCȚIONAL
  • --- F ---
    GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
    DIN: Brașov
    ÎNSCRIS: 22.07.09
    STATUS: SENATOR
    DATE SEJUR
    MAY-2009
    DURATA: 1 zile
    cuplu fara copii

    GRAD SATISFACȚIE
    PLAJA şi MAREA:
    NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
    DISTRACŢ. / RELAXARE:
    90.00%
    Mulțumit, mici obiecții

    NOTARE MEDIE REZULTATĂ
    90.00%

    AUTORUL ar RECOMANDA
    această destinaţie unui prieten sau cunoscut
    TIMP CITIRE: 6 MIN

    De la Cascada Urlatoarea din Busteni catre Jepii Mari

    Ilustrație video-muzicală
    TIPĂREȘTE

    Zapada se topise cu ceva timp in urma, doar pe crestele muntilor se mai zareau cateve petice albe, soarele zambea cu generozitate si, pe nesimtite, gandul mi-a zburat din nou spre muntele catre care ma indrept, de regula, in weekendurile senine. Nu ma pot lauda cu o experienta vasta sau ture de zile intregi pe culmile maiestuoase ale muntilor dar nu am dat niciodata inapoi de la drumetii mai scurte sau mai lungi… Cu toate acestea, in Bucegi nu fusesem niciodata. Aglomeratia si traficul de pe DN1 dar si vremea schimbatoare ma faceau, de fiecare data cand faceam planurile de munte, sa aleg altceva. De data aceasta insa vroiam sa ajung neaparat la Cascada Urlatoarea. Stiam ca este un traseu usor, poate chiar prea usor, dar ca, odata ajuns acolo, nu ai cum sa te plictisesti.

    Traseul, foarte bine marcat, incepe din spatele telecabinei din Busteni. Trag cu nesat in piept aerul proaspat de munte si mult mai curat decat cel din Brasov si ridic cu teama ochii spre cer. Rasuflu usurata constatand ca niciun nor nu umbrea muntii (inca...). Ne invartim putin prin zona, ma duc intr-o doara pana la telecabina mirata ca nu e niciun picior de turist si aflu curand explicatia: revizie tehnica. In acel moment se apropie de noi un domn si ne intreaba unde vrem sa ajungem. Ii spun de cascada, el rade cu superioritate si, in timp ce imi arata un grup de copii de scoala care, mai mult ca sigur, se indreapta in aceasi directie, ne propune sa mergem cu el cu masina pe un traseu off-road spre Pestera Ialomitei... Ma uit neincrezatoare la el, dau din cap ca nu, eu vreau sa vad cascada fie ce-o fi si plecam mai departe. La intrarea in padure cateva placute ne avertizeaza ca suntem intr-o zona frecventata de ursi. Nimeni din jurul nostru nu da atentie, cred ca am fost singura care am stat sa citesc toate placutele si indicatoarele. Ajungem din urma grupul galagios de copii care, ma gandesc eu, alunga cu siguranta orice Mos Martin si ne continuam drumul catre cascada pe punctul rosu.

    Poteca incepe sa se ingusteze si sa urce treptat. La un moment dat apare si o scurtatura dar, cum este mai abrupt, prefer sa imi pastrez energia pentru mai tarziu. Ne indepartam in cele din urma de micutii salbatici care tipau cat ii tinea gura si, pentru cateva clipe, reusesc sa aud ciripitul pasarelelor. Fericirea nu tine insa mult timp pentru ca din sens opus alte glasuri isi vestesc prezenta. Nu am ce face si ma uit la felul cum erau „echipati” tinerii: tenisi din panza, sandalute, posetute si ma gandesc ca, intr-adevar, traseul trebuie sa fie foarte usor. Ne continuam drumul calauziti de „trilul” telefoanelor mobile care rasuna in intreaga padure... La un moment dat drumul se bifurca: in dreapta, pe linia albastra continua spre Jepii Mari si Cabana Piatra Arsa si spre cascada continua pe punctul rosu tot inainte.

    Traversam, pe rand, Vaile Urlatoarei Mari si Mici si peisajul este spectaculos. Paraul isi croieste drum in stanga noastra lovind cu putere pietrele intalnite in cale, prevestind spectacolul maret de mai sus. Drumul este in continuare usor, doar unele portiuni sunt mai inguste si trebuie sa mergi mai cu grija pentru a nu aluneca in vale. Dupa putin timp auzim deja vuietul cascadei, semn ca suntem aproape. Nu zarim insa nimic inainte, drumul continua sa serpuiasca, doar cand auzim larma binecunoscuta imi dau seama ca am ajuns. La cascada, aglomeratie mare. Trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare pentru a putea face cateva fotografii pentru ca exact atunci cand crezi ca esti singur tocmai atunci te trezesti cu o mana in cadru. Cascada nu poate fi admirata in toata splendoarea sa pentru ca in fata sa se gaseste un panou de protectie. Acest fapt insa nu este un obstacol pentru „temerarii” care se aventureaza pe stancile din apropierea sa pentru a surprinde caderea impresionanta a apelor. Aveam sa aflu de-abia seara, cand am ajuns acasa, ca un tanar chiar a cazut de la 15m in apele involburate, fracturandu-si coloana…

    In apropierea cascadei sunt amenajate cateva masute si bancute unde iti poti trage sufletul iar cei care au venit fara „provizii” pot gasi la vanzatorii ambulanti dulciuri, racoritoare si chiar si doze de bere. Nu ramanem prea mult si ne hotaram sa mai exploram putin zona. Poteca din dreapta cascadei urca pieptis, sunt mai multe ascunzisuri de unde poti admira inaltimea cascadei si vederea de sus este impresionanta. Zgomotul vocilor de jos se pierde si de-abia aici incep sa simt putin din farmecul naturii.

    Revenim la poteca principala si, dupa ce ne foim putin prin padure, dam in poteca cu triunghi albastru ce urca spre Jepii Mari si apoi catre Cabana Piatra Arsa. Era in jur de amiaza, vremea era in continuare buna si ne hotaram sa mai facem cativa pasi. Drumul este in continuare usor, poteca destul de lata, parca nu simteam in timp ce urcam. In jur, tacere apasatoare. Vuietul cascadei a ramas in urma, acum singura provocare o constituie doar culmea muntelui care imi parea atat de aproape. Poteca serpuieste insa fara incetare, jucandu-se parca cu noi, creandu-ne senzatia ca dupa fiecare cotitura suntem tot mai aproape. Pe masura ce urcam, insa, drumul devine tot mai greu si apare si primul obstacol: o portiune din poteca este acoperita in intregime de zapada care ne vine aproape de genunchi iar in stanga, o vale care nu stim cat de adanca este. Intram in zapada cu grija, sprijinindu-ne in niste toiage improvizate. Privesc doar inainte, ma bucur ca nu alunec si rasuflu usurata dupa ce ajung in partea cealalta. Poteca cea jucausa continua sa ne amageasca dar deja eram hotarati sa ajungem cat mai aproape de piscurile semete ce stralucesc in soare. Mi se pare ca pe o stanca zaresc cioplit un chip de batran, un tablou frumos creat de natura.

    Mai avem putin insa oboseala incepuse sa isi spuna cuvantul. Ma uitam neincetat la ceas gandindu-ma ca in cel mult o ora ar trebui sa ajungem pe platou si am avea timp suficient sa ne si intoarcem fara graba. Mai trecem peste inca o portiune cu zapada, poteca se ingusteaza si devine tot mai abrupta si mai alunecoasa, pentru ca, mai apoi, sa fie inghitita de zapada. Urc mai mult pe orizontala incercand sa ma agat de iarba inghetata dar odata ce am ajuns sus primul impuls a fost sa ma intind pe pamant si sa privesc cerul. Mi-a luat cateva minute bune pana cand am avut curajul sa privesc in jurul meu. Ghiceam prapastia care se casca in stanga platoului si ma simteam mica in fata maretiei naturii. Se innorase intre timp, vremea se putea schimba oricand si stiam ca ploaia ne-ar ingreuna foarte mult drumul de intoarcere. Deodata, insa, am auzit voci in apropiere. Nu-mi dadeam seama de unde veneau pentru ca in fata noastra nu era decat o stanca. Dar dupa ce am privit mai atent am observat ca drumul continua pe la baza stancii, chiar pe langa prapastie si de acolo veneau inspre noi doi tineri.

    Hotarasc ca e mai bine sa ne intoarcem impreuna cu ei, cu gandul la portiunile grele care ne asteptau. Arunc o ultima privire batranului munte si incepem sa coboram incet, incercand sa prelungim, parca, fiecare clipa ce avea sa ne aduca, din nou, in agitatia cotidiana. Acum insa mi-e sufletul plin de energie si incredere si nimic nu-mi poate tulbura linistea. Este acelasi sentiment de putere pe care il simt de fiecare data dupa ce ma intorc din inaltul muntelui si care imi da forta in viata.

    Admin, te rog sa adaugi acest "Vis” ca fundal muzical:http://www.trilulilu.ro/etravel/14bd2170b6915b

    Multumesc


    [fb]
    ---
    Trimis de krondia* in 30.03.10 22:30:44
    NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

    VIZUALIZĂRI: 7004 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    7 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (krondia*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P01 Cascada Urlatoarea vazuta de sus
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol:
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 5500 PMA (din 9 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    7 ecouri scrise, până acum

    ancamariagadea*
    [30.03.10 22:41:18]
    »

    Povestesti foarte frumos si imi este usor sa te urmaresc... deci imi place cum scrii

    Stii ce nu am inteles? Incotro v-ati indreptat, pe acea poteca destul de periculoasa, dupa ce ati plecat de la Cascada Urlatoarea? Catre Jepii Mari, cum spune in titlu? Nu stiu de ce intelesesem la inceput, cand s-a facut prima bifurcatie, cum ca spre acestia din urma era de urmat un alt traseu...

    webmasterXY*
    [30.03.10 22:42:00]
    »

    Box populi... (M.M. e si preferatul meu!)

    krondia*AUTOR REVIEW
    [30.03.10 22:47:46]
    »

    Da, catre Jepii Mari, traseul cu albastru. Dar ne-am oprit pe platou inainte de poteca care duce spre Piatra Arsa si care stiu ca este asigurata cu lanturi. Nu am indraznit sa mergem mai departe atat din cauza zapezii dar, mai ales, a timpului.

    pepsi70ro
    [31.03.10 07:20:14]
    »

    Perioada asta este foarte periculos prin Jepii Mari, nici nu stiu daca este deschis traseul.

    Noi am coborat in 1995 prin Jepii M. nu cred ca s-au schimbat prea multe in ceea ce priveste amenajarea traseului. Poate doar a fost adaugat un lant. De ce? Pentru ca m-am tinut de unul, mi-am luat putin avant sa fac un pas mai mare si am avut neplacuta surpriza sa constat ca boltul care asigura lantul in perete a zburat, odata cu el si lantul si in cele din urma eu, care nu ma asteptam la asa ceva.

    Prea multe variante n-aveam, insa instructia si poate experienta pe munti si-a spus cuvantul, am mai apucat sa ma prind de un bradut pana sa cad in prapastie. Nevasta-mea a tipat de a rasunat toata valea, aproape ma speriasem eu de tipatul ei, eu n-am probleme cu pericolele, adica nu ma impacientez usor si-mi pastrez calmul. Antrenament.

    In fine am avut norocul ca in apropiere coborau doi oameni ai muntelui, cu rucsaci si franghii, perfect echipati, care m-au ajutat fara probleme, formand un lant uman pana in locul unde eram agatat. Prea mult nu mai ma puteam tine, desi atunci aveam cu vreo 35 kg mai putin, dar a fost a treia experienta din care am scapat teafar. Am avut eu mai multe, sunt ca pisicile cu mai multe vieti, dar eu le-am pierdut numarul.

    Mai trebuie mentionat ca eram in luna de miere in acel moment.

    ca un sfat, incercati tot timpul cand urcati muntele sa fiti echipati corespunzator, cu bocanci, haine groase o harta a zonei si un telefon cu bateria incarcata.

    Scuze de off, dar mi-am amintit cu placere de zonele povestite de krondia, sunt zone minunate, am refacut traseul din amintiri, citind impresiile ei.

    Felicitari!

    danaches2003
    [31.03.10 09:22:54]
    »

    V-am oferit SB cu inima larga deoarece mi-a placut foarte mult cum ati scris si mai ales pentru ca m-ati plimbat printre amintirile tineretii cand nu concepeam sa mergem la munte fara a face un traseu montan. Amintirile despre cele 2 trasee din Busteni, Jepii Mari si Mici, m-au bucurat foarte tare. Va multumesc!

    krondia*AUTOR REVIEW
    [31.03.10 09:25:50]
    »

    Foarte bune sfaturile tale, Pepsi. Muntele nu este o joaca si, daca nu esti antrenat si echipat corespunzator, cel mai bine e sa te marginesti la trasee mai usoare. Pe lanturi mai urcasem cu ceva ani in urma in Piatra Craiului, cunosc senzatia si de aceea nici nu m-am aventurat de data asta mai departe, mai ales ca era si zapada. Muntele nu este o joaca si o fractiune de secunda poate fi fatala.

    Traseul pana la Cascada poate fi parcurs fara prea mare dificultate si dureaza cel mult o ora de la telecabina. Daca vreti sa va puteti bucura cu adevarat de peisaj incercati sa mergeti pe cat posibil in timpul saptamanii cand traseul nu este asa aglomerat.

    Pana la Cabana Piatra Arsa se fac de jos 4.5 ore. De pe platou unde ne-am oprit noi ar mai fi fost cel mult o ora de mers. Este bine intotdeauna sa va calculati foarte bine timpul, intoarcerea nu dureaza intotdeauna mai putin, dimpotriva. Un ultim sfat: iubiti muntele dar nu ii subestimati puterea!

    trandafir 1970*
    [26.04.10 00:09:40]
    »

    Cascada ramane destinatia preferata a turistilor care ajung in Busteni,dar nu numai,datorita accesibilitatii traseului.DAR,foarte bine spus@krondia,pe munte trebuie intotdeauna sa fii echipat corespunzator si sa nu te consideri niciodata superior lui.Am o prietena care mi-a povestit cum era sa-si piarda sora,intr-o iarna cand urcau spre cascada cu sania! La o cotitura tatal nu s-a uitat in urma,noroc cu prietena mea care a strigat cand a cazut surioara ei,prinzand-o la timp,evitand astfel o tragedie!

    Review-ul tau mi-a reamintit de ultima vizita la Urlatoarea de anul trecut,asa ca mii de multumiri si...voturi!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    danaches2003, krondia*, trandafir 1970*
    Alte impresii din această RUBRICĂCascada Urlătoarea:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.0691819190979 sec
    ecranul dvs: 1 x 1