Evadare in sanul naturii!

TIPĂREȘTE

Ati intalnit vreodata un loc unde ati dori sa reveniti mereu, unde freamatul copacilor, clipocitul raului, zgomotul talangilor sa fie universul vostru? Ei bine, eu cred ca am descoperit asa ceva, un colt de rai la poalele muntilor Fagaras, la marginea padurii, la 2 pasi de Sibiu si unul de Transfagarasan!

In mini-vacanta noastra de cateva zile, am plecat din Bucuresti, pe autostrada Bucuresti-Pitesti, apoi pe Valea Oltului, Ramnicu-Valcea, Sibiu, Alba Iulia, Turda, Campeni, Arieseni, ajungand intr-o zi pana la Beius, judetul Bihor, cel mai vestic punct geografic unde am fost vreodata! La intoarcere, am plecat din Arieseni prin Alba Iulia (pentru o vizita in cetate, insa soarele dogoritor ne-a gonit repede, cu promisiunea ferma sa revenim, dar intr-un alt anotimp), Sibiu, aici, avand 2 alternative: ori coboram pe Valea Oltului, pe care am tot strabatut-o in vara asta, ori alegeam varianta Bucuresti-Brasov (cum scriu indicatoarele la iesirea din Sibiu), insa noi am ales, Avrig, cazare o noapte, apoi plecat spre Cartisoara si coborat pe Transfagarasan, Curtea de Arges, Pitesti, si din nou pe autostrada, spre casa.

Pentru ca acest site este cel mai bun ghid, am retinut ca trebuie vizitata Valea Avrigului, (multumesc @georgiana! ) pe care am ales-o ca posibila destinatie de a innopta, asta in detrimentul Sibiului, caruia vrem sa-i acordam mai mult timp... De acasa imi notasem ca posibile locatii pensiunea „Ghiocelul” si „Izvorul Caprioarei”, ambele avand note mari la recomandari. Dar, cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de pe... vale, ajunsi la „Ghiocelul”, am aflat ca aceasta era plina. Am mizat pe faptul ca fiind duminca, toata lumea pleaca acasa, dar am omis ca august este o luna de concediu...

Spre Valea Avrigului se face dreapta, cum ati iesit din Avrig, indicatoare cu pensiunea Ghiocelul pe stalpi fiind puncte dese de reper. La 7 kilometri de la DN, ajunsi la pensiunea unde visam sa innoptam , am fost directionati spre pensiunea sau cabana” Poiana Neamtului”, nu inainte de a ne potoli foamea si bine am facut, o sa revin... In apropiere, mai exista o pensiune, „Balada”, unde am vrut sa mergem sa intrebam de locuri libere, dar pe drum am aflat ca acolo e o nunta, asa ca am renuntat. Inaintand, pe stanga am descoperit ”Izvorul Caprioarei”, o frumoasa vila moderna, cu o curte mare, care era insa... parasita; intrand in curte, am zarit decat un Audi foarte scump, dar in jur nici tipenie de om; ulterior am aflat ca aceasta pensiune se inchiriaza integral, pentru sindrofii, botezuri, cumetrii, niste turisti ca noi, pripasiti pentru o noapte cu siguranta nu eram agreati!

Dupa inca 7 km (in total 14 de la drumul national), mergand paralel cu raul Avrig, prin padure, am ajuns la destinatie. Ne aflam la poalele muntilor Fagaras, unde se termina civilizatia, drumul forestier si incep traseele montane. Cu sufletul la gura intram in cabana si intrebam cu inima cat un purice la receptie daca exista o camera libera, cu un pat suplimentar, daca se poate (mai aveam si pretentii! ). Domnul cabanier, Ilie Stoica, un tip mustacios cam la vreo 45 de ani, dupa o mica discutie in contradictoriu cu sotia: el:: ”Da, avem ultima camera”, sotia”: Stai, ca trebuie sa mai vina cineva”, ” Da, draga mai avem pentru X o camera, ” Sigur, puteti ramane, avem si o saltea! ”, „Pai nu ai dat-o la camera Y? ”, „Mai este una, haide-ti ca rezolvam noi! ”, ne da unda verde sa ne aducem bagajele, cu permisiunea de a lasa putin timp pentru aranjarea camerei.

A fost un fel de „blind date”, o cazare pe NeVe, fericiti ca avem unde dormi, acceptam totul, nici pretul nu-l intrebasem. Numai gandul ca trebuie sa ne intoarcem iar 14 km, pe un drum forestier, era deja vreo 6 seara, ne dadea curajul sa riscam. La prima vedere, cabana nu inspira nimic iesit din comun, este tipic cabanelor de munte, o cladire simpla cu un etaj. Termopanele iti dau totusi impresia ca ceva este schimbat. Intrarea la „receptie”, (impropiu spus, aceasta fiind de fapt barul), este din usa termopan de buna calitate; intrarea se face printr-un hol, insa cand intri in restaurant, decorul modern se schimba intr-unul rustic. Pe pereti se afla tot felul de trofee vanatoresti, incepand cu capete „incoronate” de cerbi, caprioare, cred ca si o capra neagra, dar si un cap foooarte infricosator de porc mistret, a caui blana troneaza pe peretele opus, terminand cu cele de animale impaiate, aflate pe o grinda, de unde ne intampina cu ochii sticlind o pisica salbatica, o vulpe, un pui de porc mistret dar si un jder (cred), toti ranjind amenintator spre cel care-i privesc... Mobilierul este din lemn, pe scaune ne trag la odihna blanite de oaie , iar peretele cu trofeele restaurantului-bar este decoarat cu pietre.

Trecem de „camera groazei” si iesim din acest corp. La intrare, la o fereastra deschisa observasem un pat suprapus (ma gandeam ca asa e toata cabana, as fi vrut eu! ) ; aflam ca in acest prim corp sunt numai camere cu 2-3 paturi, suprapuse, cu baie pe hol, unde acum era o tabara de copii din Sibiu, norocul fiicei, care a avut cu cine se juca. Celalat corp, recent construit, formeaza un L cu primul, nu seamana prea mult cu vechiul; daca in primul observam numai ferestre, aici exista 4 camere, parter si 4 la etaj, cu terasa lunga la etaj, cu usi de lemn, ghivece de flori, numai culoarea de verde-brad apropiindu-le. Doua generatii de cladiri, prima avand multe de povestit; cine stie cati turisti obositi de drumurile muntelui nu s-au odihnit aici... Am citit pe net ca primul corp a fost construit prin anul 1906, folosit fiind ca vama. Mai tarziu, cabana a fost folosita in scop militar, prin anii’ 60 urmand a fi redata circuitului turistic. Corpul cel nou face fata si celor mai exigente gusturi, insa in limita bunului simt... Odata permisa intrarea in camera, descoperim cu uimire patul matrimonial imens, mobila de culoare natur; pe jos, la intrare este gresie, bine gandit pentru timpul iernii. Cand intram in „camera”, parchetul de aceeasi culoare cu mobila (patul, o masuta pentru televizor cu un dulapior, precum si cuierul-dulap de la intrare) ne invita bucuros „sa-l calcam”, iar blanitele de oaie, aflate de o parte si alta a patului, ne mangaie gleznele, spre incantarea fetitei, care declara solemn ca ea doarme pe jos! Baia? Numai cuvinte de lauda: gresia si faianta, de aceeasi culoare cu mobila, crem, 2 prosoape mari si unul mic, albe ca spuma laptelui ne asteapta pe un suport identic cu cel intalnit la „Moara Titului”; termopanul ce da in spatele cabanei, acolo unde curge linistit raul; cabina de dus super, mare, incapatoare, sotul meu avand loc sa danseze acolo! Singurele lucruri care-ti amintesc ca esti intr-o cabana sunt grinzile din tavan si bustenii de la capul patului, precum si culoarea peretilor, verde pal, asemanatoare cu culoarea din exterior a cladirii noi.

Iesim incantati de cazare (aflam in „vecini” ca pretul camerei este 90lei/ noapte, noi platind 100 pentru saltea) si pornim sa exploram imprejurimile. In fata cameri noastre (ne aflm la parter) se afla un teren acum in stapinirea celor mici din tabara; raul desparte locul de joaca, dotat cu un leagan, de locul pentru gratar, dotat cu mese, banci, o umbrela mare de terasa, cos de gunoi rustic, precum si 2 vetre special ingradite de pietre, pentru gratar. Deja se simte racoare, soarele a trecut de munti; aveam sa descoperim seara ca este mult mai racoare ca in Arieseni, dat fiind apropierea de munte... Cu o bere rece in mana, ascultand cum curge apa si ciripitul pasarelelor, ne odihnim pe banca, cu ochii spre varfurile muntilor ce se afla in zare. Inchizand ochii, ne imaginam cand de frumos trebuie sa fie iarna aici, dar si de dificil, avand in vedere drumurile ce probabil raman inzapezite rau!

Ne lamureste cabanierul, spunandu-ne sa nu avem nici o grija, drumurile sunt curatate de la cabana pana in sosea (dn), fara nci o problema! Intreb timid daca se organizeza revelioane aici, in minte incoltandu-mi deja visul... mai multor nopti de iarna! Cum sa nu, si la preturi modice, sub 1600 lei/camera, pretul incluzand cazare, pensiune completa si masa festiva!

Dca vreti sa serviti masa, sa fiti convinsi ca produsele sunt naturale, pastravi, carne, oua, dulceata, lapte, totul provin din gospodaria propie. Am mancat pastrav prajit cu malai, mamaliguta si o cupa de branza de burduf de ne-a mers la casa sufletului; ciorbita de vacuta fiind de asemeni laudata (preturi foarte bune). Iar omleta de la mic dejun, a fost un deliciu, galbena si pufoasa, impaturita in triunghi, acoperind felii de branza de Sibiu, se topea in gura, si, credeti-ma, eu mananc omleta foarte rar, dar din ompleta”Neamtului” as manca mereu! . Dulceata de afine, cu care ne-am deschis apetitul in Bucovina, este nici dulce, nici acrisoara, tocmai buna de intins pe painea de vatra. Meniul cabanei nu este unul sofisticat: gratar, cartofi prajiti, ceva de genul. Facand o paranteza, daca vreti ceva super, portii mari si preturi mici, face-ti o plimbare pe jos (ajuta la pofta de mancare la dus si la digestie, la intors) si luati masa la Ghiocelul. O sa va placa gradina aranjata in stil rustic (am eu norocul sa dau peste locatii de genul, in ultimul timp) si puteti lasa copii sa se dea in leagane sau sa fie pictati pe mana de o tanara domnita. Iincercati gulasul cu mamaliguta, are un sos demential (15 lei/portia), ciorbitele de vacuta si burta (4, 5 si 5, 5 lei), luati copiilor mamaliguta, nu vor putea sa manance toata portia (8 lei), cascavalul pane cu cartofi taranesti (11 lei), iar ca desert, daca mai respirati serviti desertul casei: o bucata de foietaj, cu o crema fiarta, gen budinca, cu 3 cupe de inghetata de vanilie, frisca, totul fiind stropit cu lichior de cafea (8 lei), servit alaturi de un lichior Angelli (1, 7 lei! ).

Ce mai puteti face la „Poiana Neamtului”? Drumetii, un traseu bine marcat incepe deasupra terenului de joaca, spre cabana Barcaciului, circa 2 ore jumate, 3 ore de mers. Mai sunt trasee spre lacul Avrig, insa, daca nu vreti trasee asa lungi, numai putin insotiti cursul apei in amonte, veti gasi la 2 pasi de locul de gratar un stavilar, iar micile jocuri de apa, chiar si un pastrav strecurat va vor infrumuseta ziua. Daca vreti sa vizitati, in orasul Avrig se afla resedinta de vara a baronului Brukenthal (nu prea intretinuta, nu-i de mirare) ; putin in dreapta soselei, mergand spre Transfagarasan, in comuna Cartisoara, se afla muzeul „Badea Cartan”, dar si punct de informare turistica. Recomand insa, cu toata inima, sa mergeti pe Transfagarasan, macar pana la Balea Lac. Eu l-am descoperit pentru prima oara iar senzatia pe care am avut-o sus, acolo, la 2044 metri altitudinea fost unica! Cel mai frumos cadou de ziua mea, un vis implinit, a fost dorinta de fi toata viata mea, de acum incolo, la fel de frumoasa ca acele clipe traite, cu toata lumea la picioarele mele... M-am simtit ca Leonardo Di Caprio pe puntea Titanicului si mi-am imaginat ca insasi viata noastra este, poate, un Transfagarasan, cu suisuri si coborasuri!

; Daca aveti cort, puteti sa campati aici si sa parcati si masina, contra a unei sume de 40-50 lei camparea si 5 lei masina. Venind inspre cabana, veti intalni pe tot malul Avrigului corturi, gratare... A! era sa uit! Nu cumparati apa plata! In apopierea cabanei, pe drumul de intoarcere, exista un izvor, insa doamna Stoica ne-a spus ca apa din pensiune provine de la izvor, este captata din padure! Dar noi am aflat la plecare. Sa va spun ca nu ne mai venea sa plecam, oftam incontinuu, incercand sa tragem in plamani aerul tare si ozonat, gandindu-ne in ce iad ajungem; daca si baietii spuneau sa mai ramana putin... Ne-am urnit cu greu, cu promisiunea ferma ca vom reveni, cel mai devreme, odata cu caderea primilor fulgi de nea...

Iar daca zona v-a cucerit cu totul si aveti ceva bani stransi la ciorap, pentru a va face o casuta de vacanta, un loc de vanzare in zona este cam 6, 5 euro, negociabil!

O sa las pozele sa vorbeasca, eu raman cu visul meu... de iarna!

O zi excelenta va doresc!

Va rog, webmasteri ,o preferinta muzicala! Multumesc frumos!

http://www.trilulilu.ro/etravel/14bd2170b6915b

---

VIZUALIZĂRI: 13669 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI