Alternativa la Valea Prahovei mult mai curata

Felicitari, primul vot de la mine. O intrebare insa. Cei doi Saint Bernard aveau si butoiase cu rom?

Nu stiam de acest traseu. In Piatra Craiului am urcat o data, de la Cabana Plaiul Foii si e foarte frumos dar si greu, cu cat urci mai mult devine tot mai pietros si apa este o problema. Ursi nu stiu nici eu sa fie, vipere insa am auzit ca sunt destul de multe. Traseul pe la lanturi mi-a dat fiori, nici acum nu am uitat senzatia, imi amintesc cum "poteca" era formata doar din pietre mai mari sau mai mici si care iti alunecau sub picioare...

Negresit am sa ma duc si eu vara asta sa il vad pe "Beethoven". Mi-ai amintit de Saint Bernarzii din Poiana Brasov, de langa partia La Stadion. Acestia sunt foarte blanzi, poti sa ii mangai printre gratii, stau in niste custi mari din pal.

Asteptam si povestea urmatoarea. Un vot pentru a nu intarzia prea mult...

In primul rand multumesc pt aprecieri.

Cainii sunt foarte blanzi cu turistii si se lasau mangaiati sau cerseau de mancare insa daca auzeau ceva din padure sareau amandoi si latrau alergand in directia respectiva. Nu aveau butoiase cu rom desi ar fi fost frumos. Zona frumoasa pe care vi-o recomand cu mare caldura aveti ce vedea si aveti si ascensiuni de facut mai grele sau mai usoare.

Pentru mine, cred ca si pentru o mare parte din cei ce citesc pe aici, @ionescunic este echivalent cu Grecia, esti specialistul nostru alaturi de @almona (am primit atat eu cat si altii sfaturi f. f. bine documentate).

Piatra Craiului alaturi de Retezat si Fagaras au exercitat o atractie deosebita la prima mea vizita. Nu te trage ata sa revii cat mai grabnic? Eu recunosc ca muntele e marea mea pasiune, iar marea nu imi spune mai nimic. La tine sa fie invers?

Sa stii insa ca scrii la fel de bine de amandoua!

Asa este te atrage foarte mult Piatra Craiului, am revenit de inca trei ori dupa aceea insa daca muntele asta frumos nu are si o apa albastra langa el...

Dupa ce am coborat de pe muntele Olimp pe o temperatura de peste 30 de grade, crede-ma ca singura mea si ultima dorinta era sa ma arunc in valurile marii si sa plutesc asa cat pot.

Multumesc Piti, stiu ca muntele e favorit insa vei vedea in Corfu ceva extrem de deosebit: o insula foarte muntoasa desi inaltimea maxima e de numai 920m dar formele de relief sunt salbatice si sigur vei fi atras si de mare dupa acest sejur

si eu credeam ca doar Grecia te poate stimula sa scrii cu pasiune dar m-am inselat.Foarte frumos si ai votul meu

Asta e seară de amintiri de cel puţin 15 ani. Mă ţin tare, nu îmi dau lacrimile (încă...).

Am urcat în Crai, la Curmătura în 1994, noiembrie, ultima noapte fără îngheţ, după cum ne-au spus salvamontiştii ulterior. Cabana era aşa cum spui, simplă dar primitoare. Era pentru oameni de munte, cu rucsacul în spate. Mă bucur că mai există aşa!

În pozele P22 - P24, vedere spre Ţara Bârsei, din Curmătură, se vede foarte clar Măgura Codlei, acel moţ împădurit în plan îndepărtat, poziţie centrală. Vederea ar fi pe plaiul ce separă şi uneşte în acelaşi timp Ţara Bârsei la est (dreapta) şi Ţara Făgăraşului la vest (în sânga). De altfel în plan îndepărtat sunt M-ţii Perşani (orientaţi nord-sud).

Locuri foarte frumoase, abia aştept să îmi duc şi eu băiatul pe acolo. Felicitări! (punctate, evident)

Foarte interesant şi util pentru montaniarzi (printre care mă număr), dar şi educativ pentru cei ce cred că nu există şi locuri curate în România.

Un singur aspect vreau să subliniez la ce ai spus: este un munte foarte periculos, de la nivelul cabanelor în sus. Se poate observa şi pe indicatoarele de pe trasee.

Trebuie abordat foarte bine echipat, cu hartă detaliată, busolă şi sursă de lumină.

Nu plecaţi de la cabană pe orice traseu, fie şi de 20 min. fără o mică sticlă de apă - în creastă nu există apă DELOC!

NU vă abateţi sub nici un motiv de la traseu. Craiul este un munte unde se merge numai pe cărare. Dacă nu este cărare, este PRĂPASTIE şi nu se poate trece.

Este un munte unde rare ori greşeşti şi a doua oară.

Nu vreau să sperii, e bine de ştiut.

10 ani s-a numit Brasovul "Orasul lui Stalin" intre 1950-1960, bine ca au trecut vremurile alea, nu de alta dar ce nick as mai fi avut eu acum? ... Totusi, ce bine s-a pastrat placuta aceea (vedeti P12)... Chiar o curiozitate, numai buna de trimis Ministerului de resort... Chiar vreau sa ajung pe acolo la vara sa refac traseul tau, ai pus degetul pe rana cu pozele tale... asa de dor mi se facuse de munte... Si l-ai surprins si pe Beethoven, un "catel" care mie imi place tare mult... Poate puii aceia mici si blanosi pe care i-ai vazut erau parsi

Cu apa ai mare dreptate, dupa ce am coborat de pe Ypsario am plonjat direct in mare, norocosi grecii ca au atatea mununatii...

O propunere muzicala, daca iti place si tie: click aici

Stiu eu? Poate "Distalia" )...

Am adaugat frumoasa melodie impresiilor.

Mai mult ca sigur animalele intalnite erau pui de Lynx Lynx sau rasul carpatin! In anii 90 a avut loc o repopulare cu succes a masivelor Fagaras, Ceahlau, Iezer si Piatra Craiului.

Piatra Craiului este un masiv aparte in peisajul alpin romanesc, creasta este aliniata pe directia nord/sud contrar celorlalte masive din Carpatii Meridionali care au axa vest/est, dar nu acest lucru este cel mai special pentru a atrage turistii straini. Pot sa spun ca am strabatut cu piciorul toate marile masive muntoase din Romania, Piatra Craiului este speciala prin faptul ca accesul pe acest munte se face mult mai brusc, mai abrupt decat in celelalte masive, si odata ajuns sus pe creasta nu exista decat cateva locuri prin care o poti parasii, din acest motiv in acest masiv s-au intamplat cele mai multe accidente, tot traseul de creasta este presarat cu cruci care marcheaza locurile in care s-au intamplat evenimente nefaste, majoritatea in timpul descarcarilor electrice cand turistii neavizati nu au respectat regulile de baza in aceste situatii.

Pe vremea lui Ceausescu pe versantul sud/vestic se afla un teren de vanatoare (cerbi si ursi), zona era interzisa pasunatului astfel fiind una din cele mai frumoase din tara, pot sa spun ca peisajul se asemana foarte mult cu cel clasic elvetian, paduri de brazi, poieni cu flori si sus varfurile cenusii si crenelate ale Pietrii Craiului, am nimerit intamplator aici si am ajuns la o cabana/vila (nici acum nu apare pe nici o harta) care acum apartinea parlamentului (vorbesc de perioada Vacaroiu) si era destinata recreerii alesilor poporului! Ce vreau sa spun este ca zona este (cel putin era) superba acum multi ani cand am fost eu ultima oara aici, insa se pare ca nu s-au schimbat prea multe, si pentru asta am a multumi lui Nicu: -) !

Multumesc pentru completari, pentru ecourile frumoase si pentru melodia frumoasa si revigoranta, plina de amintiri.

Traseul descris de mine e foarte usor , de vara, un pic mai dificil ca Urlatoarea e adevarat, insa nu prezinta emotii deloc. Singurele emotii le-am avut cand pe drumul de coborare spre prapastii prin padure am dat de un copac destul de gros si inalt care nu mai avea scoarta pe 50 de cm si se vedeau clar si urme ale ghearelor care facusera acesta scorojire. Atunci la coborare nu am intalnit absolut pe nimeni.

Traseele pe munte sunt intr-adevar foarte periculoase, se merge chiar pe creasta mult timp, am vazut multe grupuri pe sus, si trebuie avut in vedere in primul rand factorul timp, astfel incat sa nu va prinda pe sus noaptea, echipamentul adecvat e necesar, apa cat mai multa, harti si carti ale zonei, conditia fizica buna sunt alte conditii necesare pentru a nu avea probleme in acest masiv.

Asa am gandit si eu Cristi, ca sunt pui de ras insa mi s-au parut prea deschisi la culoare bej palid, insa poate asa arata puii de lyncs cand sunt mici. In copilarie am mangaiat o femela de ras la gradina zoologica din Buc. Era si o gaura in gard pentru a baga mana sa o mangai. Bineinteles eram cu un inginer de acolo care mi-a zis sa fac asta pt ca animalul e foarte bland si aceasta se mangaia de mana mea exact ca o pisica de casa.

eu tac, inghit in sec, votez si tac...

as fi vrut sa urc spre creste din partea Cheilor Dambovicioarei, dar doar in doi (eu cu sotia) nu ne-am incumetat (mai ales ca trebuia sa lasam masina in poiana de la Brusturet cel putin doua zile singurica)

poate altadata, mai multi...

gushpi, aproape de Brusturet exista cantonul cu regim de cabana, Garofita Pietrii Craiului exista si un drum forestier nu grozav insa practicabil pina acolo sus unde se putea lasa masina, din pacate nu stiu in ce conditii se mai prezinta acest drum!

Cantonul asigura doar cazare pe paturi cu priciuri, nu stiu daca mai exista acum! Poate ne lamureste cineva!

De acolo accesul pe creasta se face prin Marele Grohotis , o aglomerare de resturi de roca aflate chiar la baza crestelor, traseul de creasta nu este foarte dificil, trebuie insa sa ai un echipament minim, bocanci si piolet, si riscul este ca vremea sa se strice subit si sa va prinda acolo sus de aceea cea mai buna perioada este inceputul lui septembrie cand schimbarile brusce ale vremii sunt mai rare!

cristi esti maret!

noi mereu plecam cu bocancii in portbagaj (vara), alaturi de paletele de badminton (ca doar nu le caram in spate!)

iarna avem sanie si patine...

mi-e un dor de urcat pe munteee!!!

Am fost si eu acolo cu ceva mai mult timp in urma si vad ca lucrurile nu s-au schimbat. E bine ca natura este darnica cu aceste locuri. Si e si mai bine ca acolo ajung in principal oameni civilizati care pastreaza curatenia.

Cabanierii au si ei un cuvint de spus in treaba asta. Am inteles ca sunt oameni gospodari.

Am stat doua nopti acolo dupa un traseu foarte lung facut in creasta muntelui si nu numai, un traseu de 11-12 ore din care 6 ore a plouat.

Piatra Craiului - cel mai frumos masiv din tara - dupa unii montaniarzi.

mi-ai adus un zimbet pe fata

nu sint nume de trasee, ci puncte de verificare pe un traseu de concurs de orientare turistica am vazut intr-o poza era si un numar deasupra. in trecut, "dinainte de" la plaiul foii era zona de campare pt concursul de orientare turistica, probabil traditia s-a pastrat pina in zilele noastre, cine stie

ideea e i felul urmator, ca sa dovedesti ca ai parcurs intreg traseul, in unele locuri erau persoane care iti puneau o stampila pe foaie, sau tu trebuia sa scrii ce vedeai inscriptionat in locul respectiv... diverse metode erau. si daca la sfirsit nu aveai toate stampilele, toate inscriptiile mentionate, erai penalizat in functie de cite ratasesi.

pe vremea "dinainte de" faceam parte din clubul montaniarzilor de la BTT-condorul, una dintre cupele la care am participat fiind cea organizata in Fagaras. a fost cel mai greu, cu cele mai multe peripetii concurs la care am participat. se chema cupa cindrelul, clubul cindrelul fiind al unei unitati militare, parca...

organizatorii au avut o idee super haioasa de a marca punctele de control cu diverse texte dintre care doua mi. au ramas in minte pina azi.

punct de control care urma dupa trecere prin zona de avalansa (brr... nashpa rau): "aici va puteti exprima urarile/gindurile de bine adresate mamelor organizatorilor"

mai departe, adica mai sus, alt punct: "aceleasi urari/ginduri de bine adresate mamelor organizatorilor se intorc inzecit catre voi"

bine, n-au fost singurele texte haioase... au fost mult mai multe... dar si anii trecuti de atunci sint multi si neuroni mai putini.