Cu masina in Bucegi

TIPĂREȘTE

Povesteam intr-un review de-al meu despre Bucegi de un traseu pe cat de spectaculos pe atat de dificil de parcurs, promitand atunci sa revin cu amanunte despre el si modalitatile de parcurgere.

Este vorba de drumul cu masina pana la hotelul Pestera, destul de dificil de realizat datorita infrastructurii deosebit de proaste.

Noi am fost de 4 ori pe acest drum, de fapt doar de trei caci a patra oara am luat-o pe un drum alternativ, dar care tot la hotel ajunge. Am sa va povestesc despre ambele drumuri, mi-ar fi placut sa atasez si poze, insa sunt facute pe film iar calitatea lor dupa scanare nu este foarte buna. Voi incerca sa le prelucrez putin si le voi atasa ulterior, sunt facute in diferite perioade.

Asa cum stiti, acest drum nemodernizat face parte din masivul Bucegi, unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati munti. Masivul Bucegi este faimos in primul rand datorita formelor sale abrupte care atrag turisti dornici de aventura dar si pentru posibilitatile sale de relaxare cel mai larg raspandite de-a lungul a 6 statiuni montane de pe partea estica si 2 de pe partea vestica.

N-am sa insist foarte mult pe latura tehnica a muntilor Bucegi, am facut acest lucru in review-ul destinat Masivului Bucegi, nici nu vreau sa ma lungesc foarte mult riscand ca aceste randuri sa devina plicticoase, am sa incerc sa va povestesc despre cele doua trasee prin care se poate ajunge la Hotelul Pestera plecand de pe Valea Prahovei cu masina.

De fiecare data, ipotetic, punctul de plecare este Sinaia, dar la fel de bine poate fi oricare statiune sau oras de pe Valea Prahovei, pana in punctele de „intalnire” unde traseul incepe sa devina periculos de frumos si deplasarea o mica aventura.

1. Sinaia – Cabana Cuibul Dorului – Saua Dichiului – Cabana Bolboci – Cabana Padina – Hotel Pestera

Presupunand ca plecam din Sinaia, ne indreptam pe E60 catre iesirea din Sinaia directia Ploiesti, iar la intersectia cu indicatorul de Tragoviste facem dreapta pe DN71. Dupa aproximativ 5 km, trecand prin niste serpentine foarte stranse ajungem la un indicator care ne informeaza ca pe dreapta este Cabana Cuibul Dorului, la 1 km distanta, situata la o altitudine de 1100 m.

O luam pe acel drum care este unul forestier, dar destul de bun (probleme apar cand ploua foarte mult se formeaza aluviuni destul de urate fiind intr-o panta. Drumul nu este foarte lat, doua masini se strecoara cat de cat, dar cand apar autocarele spre cabana atunci nu mai este loc si masina mica trebuie sa iasa in decor.

Cabana este pe partea dreapta, este o constructie frumoasa unde de fiecare data cand am ajuns camerele erau ocupate. Cei care ajung aici nu doresc aglomeratia statiunilor, ci foarte multa liniste, departe de orice zgomot al civilizatiei.

De aici drumul urca accentuat pentru cateva sute de metri, apoi coboara la fel de abrupt, se ingusteaza foarte mult si devine mult mai dificil de strabatut. Este de preferat o masina 4x4 cu garda de sol ceva mai mare, cel mai mare pericol sunt bolovanii care antrenati de roti pot lovi toba sau scutul. Daca nu aveti scut la masina renuntati din start, am vazut masini distruse pe munte care n-au mai plecat decat tractate. Drumul coboara printr-o padure de conifere, sunt rape, astfel ca trebuie sa va incadrati corect cu rotile pentru a nu aluneca intr-una din ele. Apoi drumul devine mai usor, se merge drept printr-o poienita frumoasa, unde de cateva ori am vazut si corturi.

Drumul urca din nou, paralel cu padurea, apar din nou bolovanii, insa rapele dispar, insa sunt portiuni unde nu este bine sa va intalniti cu nici o masina din sens opus pentru ca in stanga este o vale mare iar in dreapta padurea, insa vizibilitatea este foarte buna si se vad masinile din departare, asa ca exista timp sa gasiti un loc voi sau cel care vine din sens invers.

Usor usor se ajunge la Saua Dichiului 1600m. cam dupa o ora de mers de la Cuibul Dorului, este o zona deosebita de unde se poate admira atat varful Dichiului cat si valea care a mers paralel cu drumul, valea Paduchiosul. Tin minte ca eram in masina cu fetita cea mare, ea avea vreo 3 ani atunci si ii spuneam: ”vezi daca nu esti cuminte, vin paduchii din valea asta si sar pe tine”.

Eu eram destul de stressat cu drumul si ea facea cam multa galagie. S-a potolit, dar pentru scurt timp.

La un moment dat ajungem la o intersectie drumul principal continua spre dreapta catre Cabana Babele, pe platoul Bucegi, drumul nu este recomandat decat vara si atunci cu o masina de teren.

Am citit intr-un ziar ca o sa se incerce asfaltarea drumului de la cabana Cuibul Dorului pana sus pe platoul Bucegi, ar fi o treaba excelenta, desi nu prea cred in aceasta initiativa, este o lucrare foarte dificila si presupune un efort financiar colosal.

Revenind la drumul nostru pe dreapta intalnim un canton silvic, chiar inainte de intrarea in padure, drumul devine foarte ingust, se coboara si se merge serpuind prin padure. Dupa 2-3 km intalnim celelalt drum despre care am sa va povestesc, cel care vine din Moroieni. Din acest punct drumul devine ceva mai larg si mai bun, dar tot nu dispar bolovanii aceia mari si pacatosi care pe mine ma-ngrozesc de fiecare data cand ajung cu masina acolo.

Depasim muchia Dichiului si ne-ndreptam catre cabana Cheile Zanoagei, amplasata la o altitudine de 1400 m, este o cabana veche, langa ea s-au mai construit doua cabanute. Aici facem un scurt popas pentru o cafea si un suc, admiram frumoasa vale a Ialomitei si inspiram aerul curat al padurii.

Drumul continua catre Barajul de pe lacul Bolboci si cabana Bolboci, se merge bine, bolovanii mari au disparut iar drumul devine excelent fata de ce intampinasem pana acolo. Langa cabana se pot monta si corturi, dar se pot rezerva si camere, din ce stiu eu, cabana este foarte solicitata si este bine sa va interesati din timp daca doriti cazare.

Continuam sa ocolim lacul, se ocoleste destul de mult, cu masina merge usor, insa de doua ori l-am ocolit la picior pe timpul drumetiilor mele in gasca cu cortul si pentru mine era un chin sa merg drept pe marginea soselei. Mai bine coboram si urcam decat sa merg. Numai ca valea este destul de abrupta si jos era extremitatea estica a lacului, deci mai trebuia si o barca J.

Drumul continua paralel cu lacul, este deosebit cum padurea de brazi coboara pana la nivelul apei, trecem prin Cheile Tatarului, pe stanga daca va opriti puteti ajunge la pestera Ursului, Pe stanga peretii sunt foarte drepti si inalti, foarte aproape de sosea, pe partea dreapta se observa valea cu paraul de unde incepe lacul Bolboci si apoi versantul estic al Cheilor, este o priveliste incantatoare care mie personal imi place foarte mult. Peisajul este incantator, curand incep sa apara constructiile turistice Cabana Izvorul Tatarului, cabana Diana, cabana Padina si in final hotelul Pestera, destinatia noastra finala.

Este un drum lung de aproape 30 km, iar ca durata se face in aproape 3 ore, aici intrand pauzele si portiunile unde se merge mai incet decat ai merge pe jos.

2. Sinaia – Moroieni – Sanatoriul – Cabana Bolboci – Hotel Pestera

Presupunand ca plecam tot din Sinaia, ne indreptam pe E60 catre iesirea din Sinaia directia Ploiesti, iar la intersectia cu indicatorul de Tragoviste facem dreapta pe DN71 si mergem pana in Moroieni unde pe dreapta intalnim un indicator pentru Sanatoriul Moroieni. Drumul este asfaltat pana la sanatoriu, dar plin de adevarate cratere. Dupa ce lasam sanatoriul in partea dreapta, drumul continua, insa de aceasta data portiunea nu mai este asfaltata, apar bolovanii mari si pe unele portiuni drumul devine foarte neregulat si prost.

Se trece pe sub varful Brandusa, pana in acest punct se urca continuu, insa urcarea nu este foarte abrupta, dar drumul este foarte prost si intalnim acelasi inconvenient ca pe primul drum, adica latimea drumului este foarte mica si apar probleme cand se intalnesc masinile.

Drumul este mai mult prin padure si devine periculos atunci cand ploua sau iarna, caci se urca foarte neregulat si se poate aluneca foarte usor. Se merge paralel cu muchia Dichiului pana in momentul unde ne intalnim cu primul drum cel care vine de la cabana Cuibul Dorului.

Acest drum este mai lung decat primul, insa se urca mai lin, dar este la fel de prost cu multi bolovani si vai periculoase. Marea majoritate a drumului este prin padure, deci nu ofera o priveliste la fel de spectaculoasa asa cum ofera primul drum care merge pe Saua Dichiului.

De la cabana Bolboci drumul este identic cu primul traseu, de altfel in zona nu mai exista alt drum catre hotelul Pestera.

Daca ar fi sa aleg intre cele doua drumuri l-as alege pe primul pentru incarcatura de adrenalina care apare pe cateva sectoare, dar si pentru privelistea superba catre piscurile Bucegilor.

Catre final, cu acceptul vostru voi scrie cateva sfaturi utile pentru cei care vor sa urmeze aceste doua trasee, eu m-am lovit de unele probleme si este bine sa nu repetati greselile mele:

-sa aveti asupra voastra cel putin doua telefoane mobile incarcate, care la un moment dat pot deveni walkie-talkie;

-nu plecati la drum daca nu aveti o roata de rezerva in portbagaj;

-nu plecati daca nu aveti o trusa de scule

-sa aveti intotdeuna o haina mai groasa si o patura in masina;

-este bine sa mai aveti un zbir metalic de remorcaj, un litru de ulei de motor, un litru de antigel si un compresor auto.

In final as vrea sa aduc mai la lumina „Codul etic al turistului montan”, pe vremuri aceste simple reguli erau mult mai respectate iar cei care urcau pe munte dadeau dovada de o mai mare responsabilitate atat fata de mediul inconjurator cat mai ales fata de persoanele cu care se intalneau pe munte.

Codul etic al turistului montan

Vacante frumoase oriunde va veti afla!

---

VIZUALIZĂRI: 9735 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI