Biserici rupestre argesene

TIPĂREȘTE

La mijlocul verii 2007 ne asternem la drum catre cele trei manastiri rupestre din Arges: Namaiesti, Cetatuia si Corbii de Piatra, aflate la o distanta egala una de cealalta, formand un triunghi echilateral cu latura de 20 km.

Prima este manastirea Namaiesti, la 7 km de Campulung Muscel in satul cu acelasi nume, sat in care casele inca mai au porti vechi si inalte de lemn. Silueta alba si zvelta a turlei manastirii este cladita pe un colt de stanca. Prima atestare scrisa a lacasului este din 1386, intr-un document prin care Mircea cel Batran daruia satului din vale aceasta manastire de maicute, insa date exacte despre aparitia manastirii nu se cunosc. Aici legendele, nu datele istorice, povestesc despre trecut: se pare ca trei ciobani au poposit in aceste locuri si trei nopti au avut cu totii acelasi vis in care Maica Domnului le-a aratat locul din stanca unde era ascunsa icoana facuta dupa chipul si asemanarea Ei. In locul acela le-a cerut sa zideasca manastirea ce are doua hramuri: Intrarea Maicii Domnului in Biserica (21 noiembrie) si Izvorul Tamaduirii (prima vineri dupa Paste). Inauntru vedem Icoana Maicii Domnului, una dintre cele mai vechi icoane din lumea crestina: se spune ca icoana ar fi fost pictata de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, deoarece Maica Domnului ii spusese sa picteze 12 icoane, dupa numarul celor 12 Apostoli si pe fiecare sa o lase in locul unde-i va placea mai mult. Mai apoi icoana ar fi apartinut Sfantului Apostol Andrei, care ajungand prin aceste locuri ar fi gasit grota ce li s-a aratat in vis ciobanilor. Legat de Sf. Andrei este si numele manastirii: grota ar fi fost un vechi templu pagan, inchinat lui Zalmoxis. Apostolul Andrei voia sa-i crestineze pe slujitorii acestui cult, si gasind grota goala si a rostit: Nemo Est (Namaiesti in zilel noastre). Si locul acesta trebuie sa-i fi placut cel mai mult din cate vazuse in viata lui, pentru ca acolo a lasat icoana, dupa spusele legendei...

Mergem de-a lungul Dambovitei, la 25 km S-E de Campulung si la un moment dat zarim indicatorul catre manastirea Cetatuia, in satul Cetateni. Gasim indicatorul catre manastire, lasam masina si incepem sa urcam cararea ce duce, prin padure, catre Cetatuia. Bisericuta este formata din doua pesteri separate de un perete natural. Istoria completeaza legenda si invers: pe aceste locuri ar fi existat o veche cetate geto-dacica pe care romanii nu au putut-o distruge. Geto-daci au sapat aici, in piatra, o cisterna pentru apa ce inca se mai vede. Slujitorii lui Zalmoxe si-au gasit aici adapost, dovada stand Pestera Mosului, loc ciudat de inchinaciune, unde se pare ca a trait un preot dac, iar sute de ani mai tarziu - un calugar al manastirii. In stanca ce se inalta inca se mai vede silueta Cavalerului Trac: calare pe calul sau, aparator neinfrant al acestor locuri.

Manastirea Cetatuia de astazi are doua hramuri: Izvorul Tamaduirii si Adormirea Maicii Domnului: se spune ca un izvor miraculos incepe sa curga in fiecare an in data de 16 aprilie din spatele Sfintei Mese si se opreste pe 15 august. Manastirea Cetatuia este singura manastire cu doua hramuri si cu doua altare. Se spune ca Marghita, sotia lui Negru Voda, si-a sapat singura in stanca un altar catolic, pentru a se putea inchina si ea in acelasi loc cu sotul sau, de credinta ortodoxa: urmele pasilor lor se mai vad inca in pietrele pe care acestia urcau la bisericuta.

Insa dupa parerea mea cea mai frumoasa manastire rupestra din Arges este manastirea Corbii de Piatra. Din DN 73C, Curtea de Arges – Campulung Muscel, mergem pana la Domnesti (22 km), apoi ramificatie la stanga spre Nucsoara (Domnesti – Stanesti – Corbsori – Corbi, 11 km) si ajungem in satul Corbi. Se pare ca acesta este locul de bastina al Corvinestilor.

Manastirea: un zid de piatra si o pata alba, stralucitoare. In malul de gresie isi faceau pe vremuri adapost corbi uriasi ce au devenit mai apoi simbolul Corvinestilor. Aici ar fi existat si cetatea Gezidava, a regelui dac Dromichetes, si tot in aceste locuri ar fi trait primii oameni, uriasi la inceputul timpurilor. La biserica gasim o parte din informatiile mult asteptate: ctitorul manastirii este voievodul Basarab I, conform pomelnicelor manastirii, dar biserica dateaza din vremuri mult mai vechi, cand crestinii erau persecutati iar legatura cu exteriorul se facea printr-o deschizatura in partea de nord, prin care nu se putea intra decat de-a busilea. Prima atestare documentara dateaza din 23 iunie 1512, dar nu coincide si cu momentul infiintarii manastirii. Biserica mai pastreaza inca cea mai veche pictura rupestra din tara noastra, de la inceput de secol XIV. Este singura manastire din tara noastra care are doua altare functionale pe acelasi naos. Explicatia ar putea fi cele doua hramuri, unul ortodox si altul catolic: doamna Clara, sotia voievodului Vlaicu Voda, ar fi incercat impunerea catolicismului. Hramurile manastirii au fost Izvorul Tamaduirii si cel al Sintilor Apostoli Petru si Pavel deorece in manastire se tineau slujbe o data pe an, de ziua Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Manastirea are acum hramul Adormirea Maicii Domnului. In rand cu manastirea este taiat in stanca un spatiu ce se pare ca avea menirea de loc de judecata, un fel de tribunal in aer liber, aici judecand Neagoe Basarab diverse pricini ale localnicilor. Se spune ca aici s-au adunat ostenii lui Mihai Viteazul, dupa ce acesta a fost ucis la Turda.

De la manastire ajungem in curtea uneia dintre cele mai vechi case din sat, la Mama Uta. Curtea ei este delimitata de zidul inalt de gresie in care este sapata manastirea. In anii ploiosi, are in curte o cascada micuta si un mic parau. Casa are aproape 100 de ani, fiind casa ramasa Mamei Uta de la batranii ei; cum n-a avut bani de casa noua, a ramas aici, in casa aceasta veche, curata luna si frumos impodobita cu oale de pamant, stergare cusute de mana, lada de zestre si cani smaltuite.

Plecam urmariti cu privirea de batranele satului, iesite in zi de duminica, la poarta, in costume nationale.

Sunt locuri ciudate, pe care nu poti sa le descrii, trebuie sa mergi sa le vezi! Asa afli despre Zalmoxis, despre actele de vitejie ale geto-dacilor, mergi in istorie pana la primii oameni pentru ca aici este locul in care “Dumnezeu a dat drumul oamenilor in lume”.

---

VIZUALIZĂRI: 4490 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI