Rezervatia Hagieni

TIPĂREȘTE

De multe ori mi-am dorit sa ajung intr-una dintre cele mai frumoase zone ale Dobrogei, insa niciodata n-am reusit si nu pot spune de ce. Poate pentru ca m-am concentrat mai mult pe nord, ponderea obiectivelor turistice fiind mult mai mare si diversa in acelasi timp. Am ajuns la concluzia ca am gandit prost, ceea ce am descoperit duminica dimineata, fiind de departe cea mai mare aglomeratie de flora si fauna restranse in ceea ce se numeste cu onor Rezervatia de la Hagieni.

Profitand de vremea frumoasa de afara, de caldura unei toamne venita parca prea devreme, am avut doua alternative, ambele respinse initial de sotia mea pentru simplul fapt ca dorea sa si-o petreaca in pat uitandu-se la un film, odihnindu-se dupa o saptamana imposibila si tensionata.

Prima ar fi fost sa facem o ultima baie in mare, temperatura fiind de 25 de grade afara si 20 in apa marii, deci ar fi fost conditii excelente, a doua sa ne suim in masina sa comut pe pilot automat si sa vedem unde ajungem.

In graba am intrunit consiliul de familie, rezultatul votului fiind egal 2 la 2, am cumparat repede voturile copiilor cu doua promisiuni, iar sotia vazandu-se in inferioritate a cedat in favoarea unei plimbari cu masina. Atunci mi-a venit in minte Hagieni, o mai veche dorinta de-a mea.

Nu stiam foarte mult despre aceasta Rezervatie, nu stiam nici macar sa ajung acolo, am citit repejor impresiile de pe AmFostAcolo, am consultat o harta rutiera, mi-am format traseul si-am pornit in explorare.

Drumul ales a fost de fapt un circuit, mi-am propus sa aleg urmatorul traseu: Constanta – Topraisar – Negru Voda – Albesti – Mangalia – Statiunile din Sud – Popasul pescarilor din Olimp – Eforie – Constanta.

Sa detaliez un pic pentru cei care doresc informatii suplimentare; drumul de la Constanta la Negru Voda impecabil, portiunea pana la Topraisar recent asfaltata, ne-au incomodat foarte mult localnicii veniti la cules de nuci, in rest s-a circulat perfect, fara nici un pic de aglomeratie.

Portiunea de la Negru Voda la Albesti DJ 391, este destul de ingusta, drumul prezentand pe diferite portiuni probleme in sensul denivelarilor destul de suparatoare, dar destul de libera, deci anumite portiuni se pot ocoli.

Pentru a ajunge in padurea Hagieni exista doua cai de acces principale:

Prima: din Albesti, din centru se face dreapta catre Hagieni pe un drum destul de prost pe care circula multe carute si tractoare, deci nu este recomandat pentru masinile cu garda joasa;

Noi am ales cel de-al doilea drum, la iesirea din Albesti, pe acelasi drum 391 se mai merge in jur de 6 km pana ce intalnim un drum asfaltat pe dreapta care ne conduce catre Rezervatie. Drumul destul de ingust, daca se intalnesc doua masini una trebuie sa dea inapoi caci bordura este destul de ridicata. Asfaltul cred ca este din timpul regimului comunist, nimeni nu a mai asfaltat, sunt adevarate cratere si pe foarte multe portiuni asfaltul a disparut, ramanand doar pietrele.

Insa usor usor am ajuns la intrarea in Rezervatie (dupa aproximativ 2km), aici am intalnit o intersectie. Am zarit si un indicator care ne indica directia rezervatiei.

Ceea ce m-a frapat din prima a fost existenta drumului asfaltat prin rezervatie, de fapt mai multe si intr-o stare bunicica, adica mi-am permis sa-mi incerc Skodita pe acel drum si n-am avut nici un fel de probleme.

Am gasit un loc unde se putea intoarce masina si unde se putea parca, acolo am lasat-o si noi cu oarece frica sa nu descoperim la intoarcere vreun bau-bau incolacit pe vreun scaun.

Prima impresie a fost de o liniste apasatoare, doar pasarile perturbau aceasta liniste, intr-un deplin acord cu vantul care pieptana varfurile copacilor.

Nici tipenie de om, de fapt inca de la intrare paznicul ne-a confirmat ca suntem singurii care am trecut pe-acolo, ne-a povestit ca prea departe nu ne putem duce pentru ca padurea este foarte deasa, iar acele drumuri asfaltate la un moment dat se infunda intr-un paraias peste care nu se poate trece. Dar ne povesteste el orice dorim sa stim. La intoarcere l-am intrebat unele lucruri care vor apare in review.

Atat de mult verde nu am vazut decat la munte, insa eram langa malul marii iar aceasta explozie de culoare a avut darul sa-mi bucure sufletul si mai ales sa-mi incarce bateriile.

Padurea Hagieni este renumita atat pentru flora deosebita cat mai ales pentru exponatele unicat de fauna care convietuiesc aici.

In ceea ce priveste flora, am fost surprins sa constat ca nu am pe unde intra in padure, practic vegetatia este atat de bogata incat iti este imposibil sa te strecori printre ea, aici amintesc in primul rand padurile de diferite esente, de la arbusti pana la padurea de conifere, luminisuri cu vegetatie de talie mica, foarte multe plante agatatoare, liante care se incolaceau in jurul copacilor, stepe pietroase si foarte plante care cresteau pe un sol calcaros, de fapt pe niste rape din calcar.

Lacul care a existat odata acum mai exista doar in amintirea celor care au vizitat aceste locuri cu foarte multi ani inainte, acum este mai mult o balta murdara, de care n-ai curajul sa te apropii prea mult.

Fauna este foarte variata, este una dintre foarte putine rezervatii de la noi din tara care adaposteste foarte multe specii de reptile, multe dintre ele care traiesc doar aici. Amintesc despre testoasa de uscat dobrogeana care din pacate an de an este din ce in ce mai rara, nu datorita ecosistemului care este perfect pentru ea, ci mai degraba a oamenilor care le prind, le chinuie si le omoara. Paznicul mi-a povestit ca a intalnit foarte multe astfel de testoase chinuite carora nu le mai putea face nimic din pacate.

Speciile de serpi sunt foarte variate, de la vipera cu corn dobrogeana pana la sarpele rau, de la sarpele de apa pana la sarpele lui Escalup, dar si numeroase specii de soparle si gusteri.

Am zarit in padure doua tarcuri pentru animalele salbatice, dar si doua pasari galben cu maro, foarte frumoase, nici eu, dar nici paznicul n-am aflat cum se numeau.

In cele din urma am ajuns in valea aceea unde nu s-a spus ca ar fi fost lacul, ni s-a recomandat sa nu incercam sa trecem dincolo, formatiunile calcaroase si soarele de afara ar favoriza iesirea viperelor din ascunzatori, cum eram cu fetele dupa mine am renuntat, desi tare mi-ar fi placut sa vad un sarpe incolacit pe o creanga sau stand pe o piatra. Macar pentru Daisy care adulmeca tot ce-i iesea in cale.

Ne-am luat la revedere de la Hagieni, nu inainte de a ne lua la revedere de la paznic care ne rugase frumos atunci cand am ajuns sa nu facem mizerie in rezervatie, sa strangem dupa noi si sa depozitam gunoiul in tomberonul urias de la intrare. Si-a cerut scuze vazand ca am venit doar sa ne plimbam, ne-a povestit ca vin foarte multi care fac gratate si distrug ecosistemul, omoara animalele si distrug flora. I-am povestit ca voi scrie pe un site despre Hagieni si m-a rugat frumos si aici citez: sa le spuneti oamenilor ca au nevoie de natura si de aer curat iar acestea vor dispare daca Hagieniul va fi acoperit de gunoaie

Mi-am tinut promisiunea si am scris.

Mai exista un drum pe care se poate ajunge in Rezervatie, pe latura de est a padurii, dinspre Limanu catre localitatea Hagieni.

Avem locuri minunate in Dobrogea, natura a fost generoasa si ne-a oferit foarte multe frumuseti, multe dintre ele unice in tara noastra. Avem obligatia de a respecta natura, pentru ca daca o respectam respectam viata viata noastra si mai ales a copiilor care cresc alaturi de noi, pentru ca nu-i asa, ce este mai frumos decat un zambet de copil care alearga in natura, in aer curat in deplina libertate.

Iubiti natura pentru a respecta viata!

Vacante frumoase oriunde va veti afla!

---

VIZUALIZĂRI: 8747 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI