Viata e un vis, moartea o desteptare. Sapanta 2011

TIPĂREȘTE

Daca ar mai fi intarziat pe aceasta lume inca 20 de ani, probabil ca Nenea Iancu ar fi zambit pe sub mustata, ar fi rostit celebra replica "Viata e un vis, moartea o desteptare" si ar fi pus un strop din umorul sau proverbial, la realizarea epitafurilor de pe crucile frumos colorate ale veselului cimitir din Sapanta.

Dar cu nenea Iancu, acum ne priveste de sus :) sincer are si de ce... iar eu nu am nici pe departe harul lui, am sa incerc cu putinele mele cuvinte sa va povestesc despre, atmosfera si mai ales cum sta treaba in cimitirul vesel din Sapanta, dar si despre localitatea cu oameni si obiceiurile lor.

Sfarsit de August 2011, plecati din Bucovina cea sfanta a lui Stefan cel Mare, am trecut munti Gutaiului, si am ajuns la intalnirea cu maestrul Stan Ioan Patras...

Ajunsi in Sapanta, primul lucru a fost sa cautam cazare. Desi sunt destule pensiuni in zona, am preferat o gospodarie taraneasca, vroiam sa simtim adevaratul parfum al locurilor, si pentru a intra mai bine in atmosfera, am preferat o atmosfera rustica si calda, intr-o casa de moroseni decat, modernismul rece, dintr-o vila turistica.

Fiind pentru prima data in Sapanta, dupa ce ne-am cazat, am intrebat gazda pe tanti Lucretia, unde gasim un restaurant sa putem lua masa.

Amabila tanti Lucretia ne-a explicat unde era cea mai apropiata pensiune cu restaurant, si unde se putea manca bine, dar in acelasi timp, ne-a invitat daca dorim sa ii fim oaspeti la masa dansei.

Regulile de politete, si educatia noastra nu ne puteau permite sa refuzam, mai ales ca stiam de horinca care se bea in casele morosenilor.

Am fost poftiti in bucataria casei, unde pot sa va spun ca am simtit ca ma intorc in timp in bucataria micuta a bunicei mele, unde am mancat cele mai bune mancaruri din viata mea.

Nu am fost serviti cu feluri spectaculoase de mancare, din contra masa a fost una frugala, sunca si ceapa drept gustare, asta ca sa mearga horinca, smantana cu mamaliga drept aperitiv, si o mamaliga cu oua prajite si bucati de carne scoase de la garnita drept fel principal... va ploua in gura?? :)) si mie :).

Cu toate acestea va spun cu mana pe inima ca am mancat acolo cele mai bune oua prajite din viata mea, cea mai grasa si mai gustoasa smantana... si nu in ultimul rand, pedeapsa ficatului meu, dar deliciul papilelor gustative, carnea de la garnita.

Ok am inteles, trec mai repede peste acest capitol...

Dupa masa de pranz, am pornit-o pe pe jos, in plimabre catre Cimitirul Vesel.

Odata ajunsi acolo, am putut gasi la intrare, fapt foarte rar intalnit acum in Romania, obiecte si suveniruri traditional Romanesti, mai bine zis, maramuresene, traiste, basmale, pleduri, costume populare... athicunoscutul buzdugan :) cei de o varsta cu mine stiu despre ce e vorba... si multe altele.

Intrat pe poarta asezamantului, ca sa nu il mai numesc cimitir, am descoperit o intreaga lume de poveste in miniatura.

Cea ce cunoastem noi, despre asemenea locatii, era sa zic hoteluri, nu pare sa isi aibe locul acolo, sunt convins ca si cei cazati acolo, sunt de aceasi parere.

Sincer principalul aspect care eu cred ca inveseleste atmosfera, dand si numele cimitirului, nu sunt neaparat epitafurile scrise pe monumentele funerare, care intre noi fie vorba nu at fi asa de amuzante puse in alt context, ci insasi atmosfera din cimitir, inveselita de crucile viu colorate, de oamenii care se plimba prin cimitir ca prin parc, de oamenii locului pe care i-am intalnit acolo.

Probabil ca sunt multi care nu au gasit deloc vesel acest hotel permanent numit cimitir, dar eu unul sincer va spun, chiar m-am simtit vesel, si am simtit ca parca aici doamna cu coasa poate sa isi ia lejer un sut in posterior.

Ma gandisem initial sa dezvolt putin subiectul si sa incerc sa gasesc explicatii pentru felul acesta al oamenilor din Sapanta de a-si exprima sentimentele, fata de cei plecati in marea calatorie, dar sincer vreau ca din acest rewiew, cititorul sa ramana cu aceleasi impresii ca si mine, si in momentul in care va vizita acest asezamant, sa stie ca acolo, buna dispozitie o aduci cu tine, si o impartasesti cu cei de acolo locatarii permanenti, si nu invers.

Reintorcandu-ne catre casa gazdei noastre ne-am abatut si am vizita si Manastirea din lemn din Sapanta Peri, obiectiv pe care daca mergeti in zona nu il ratati.

Una peste alta Sapanta, ne-a lasat un gust foarte placut, atat prin vizitarea cimitirului vesel, a lacasului mai sus mentionat, cat si prin ospitalitatea, simplitatea si bunul simt al oamenilor locului.

---

VIZUALIZĂRI: 2409 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI