Pensiunea Casa dintre pini - traditonal si idilic

TIPĂREȘTE

Fericit esti... cand viata iti indreapta pasii spre taramuri frumoase, de vazut, de simtit, de cutreierat... O astfel de fericire am trait we trecut pe care l-am petrecut pe pamant moldav... Bucuria a fost de partea mea, am strans in siragul meu, margele magice, pe care incerc sa le revad acum, cu ochii mintii si sa vi le impartasesc.

Fiind beneficiara unui mini-premiu saptamanal oferit de AFA, am decis sa profitam de oportunitate si sa petrecem un sejur in zona Tg -Neamt. Nu pot trece mai departe fara a va multumi tuturor celor care m-ati votat si celor care fac posibil sa primesc aceasta recompensa.

Am cautat mult timp pana sa gasesc aceasta pensiune. Doream aer deschis, hrana sanatoasa si simpla, privelisti moldave salbatice. Am ales de pe siteurile de turism mai multe pensiuni, am sunat si, in final, am decis, nu fara strangere de inima: Casa dintre pini. Atuul a fost amplasarea, denumirea , cateva impresii pozitive de pe un alt site de turism putine de altfel, si nu in ultimul rand, graiul dulce, moldav, al proprietarei, cu care am conversat in prealabil la telefon.

Pensiunea "Casa dintre pini" este situata la iesirea din localitatea Agapia.

Am ajuns la pensiune destul de tarziu in noapte, in jurul orei 11, ploua cu strofi fini, era destul de frig, vreo 9 grade, am sunat, ne-a intampinat doamna Ana, proprietara, o femeie maruntica, dar voinica, o prezenta placuta si discreta.

De cum am coborat din masina m-a frapat mirosul de ozon, de iarba si pamanat reavan. Am parcat in curtea pensiunii. Am fost condusi in camera pe care o incalzise, nr. 3, o suita.

Nici nu am putut observa prea multe in jur, trebuiau transportati copiii si bagajele, insa aspectul interior al pensiunii ne-a placut, totul curat, se simtea o mana harnica ce le oranduieste pe toate.

Camera

Camera calda si ademenitoare, era tocmai ceea ce cautam... altceva! Odaia este spatioasa, mobilier clasic, pat imens matrimonial, un fotoliu pliant, doua noptiere, o comoda cu un tv cam vechi, dar in stare perfecta de functionare, dulap incapator. Intreg mobilierul este din lemn masiv, cu aspect arhaic.

Usile de lemn masiv. Pe jos podele de lemn lacuite acoperite cu covoare taranesti.

Peretii camerei sunt acoperiti cu tapet visiniu, iar tavanul este capitonat cu lambriuri de lemn. Se vede preferinta pentru natural, banuiesc ca domnul a fost vanator, deasupra televizorului trona un corn imens de cerb- fara nicio aluzie..., veiozele erau confectionate tot din coarne de cerb, peste tot in pensiune am remarcat in zilele urmatoare trofee.

Lenjeria in culori vii, creponata, curata si parfumata. Prosoapele curate. Baia este mica, dar suficienta... ca la tara. Toaleta, o chiuveta si cada de dus cu perdea de protectie. Aici e singurul neajuns al acestei locatii... Apa calda este asigurata de un boiler electric asezat in baie, iar presiunea ei, la dus este redusa. In baie produsele de igiena tipice erau prezente, dar pe jos nu este covor, asa ca dupa ce iesi de la dus iti cam ingheata talpicile! Ne-am instalat, am inspectat locul si... la somnic!

Micul dejun

Ne-am trezit in lumina vazduhului vioriu de dimineata, la geamuri sunt draperii de culoare crem asa ca lumina patrunde in voie, inveselind atmosfera.

Am coborat la parter unde am servit micul dejun, asa stabilisem, de cu seara. In pretul cazarii nu este inclus micul dejun, el se prepara la cerere, 22 de lei de persoana. Cum eu tineam cura de slabire, iar cei mici nu sunt prea mancaciosi, am comandat doar doua portii, care s-au dovedit asa de mari, ca nu le-am putut termina in niciuna dintre dimineti.

Mancarea este naturala, proaspata, simpla, exact ce ne doream. Produse din gospodaria proprie si din imprejurimi. Pe langa universala cafea – oferita la discretie - am primit ceai de 3 soiuri, lapte, cacao pudra pt. a prepara delicioasa bautura preferata de cei mici, unt, miere, dulceata de cirese... iam, iam si capsuni – cate un borcan din fiecare, sunca si pastrama home made, oua fierte, cascaval si cas.

Amplasarea pensiunii

Ceea ce ne-a placut la nebunie, este cadrul natural in care este amplasata pensiunea. Acolo unde se sfarseste satul Agapia, se face un drumeag pe partea stanga cum mergi spre Varatec, cativa metri, apoi se trece paraiasul limpede al Agapiei pe un pod de lemn si... gata, ai ajuns! Cladirea este rustica, asezata intr-o vale lina si racoroasa a muntelui, alba cu acoperisul roscat, pe doua niveluri, adapostita de un gard de lemn verde si inconjurata de pini, de unde si numele.

Totul arata asa cum ne-am imaginat, cum ne doream... bucolic!

Curtea din fata este imensa, exista si casute unde cei dornici se pot caza. O magazie mare pentru lemne confera senzatia de caldura si confort rural. Aleile de acces sunt pietruite si marginite cu flori. Iarba proaspat cosita, arbusti ornamentali, diferite aranjamente de pietre si roci, ghivece cu petunii si muscate curgatoare agatate pe terase sau pe araci asezati aparent intamplator prin curte, caneluri inflorite, toate concura pentru a crea o atmosfera de vis, de basm.

Pe spatiul verde, din fata am gasit un tobogan functional, cu scara de lemn, un accesoriu perfect pentru o gradina cu aer clasic. Atat in curtea din fata, cat si in curtea din spate exista gratare de gradina si foisoare, unde se poate servi masa.

Curtea din spate este inca si mai larga, iar de aici se poate iesi pe o pajiste deschisa ce se intinde pana la poalele padurii.

La mica distanta e orasul Tg Neamt, si manastirile Agapia, Varatec, Sihastria, Secu, Schitul Sihla, Cetatea Neamtului si Manastirea Neamt , rezervatia de zimbri, case memoriale, cu tot ceea ce ofera ele spiritual si turistic. Locatia e excelenta pentru a le explora.

Descrierea pensiunii

Cladirea propriu –zisa nu este foarte mare, la parter este un hol mic, din care se patrunde in living si in bucatarioara unde se prepara micul dejun, tot aici e si o baie de serviciu.Peste tot miros proaspat , curat.

Livingul este incapator, placat tot cu lambriuri de lemn, impodobit cu trofee si antichitati. Obiectele de iluminat sunt foarte interesante, roti de car prevazute cu becuri.

Mese mari, aici am servit micul dejun, canapele si fotolii din piele de culoare maro inchis, un LCD foarte mare, o vitrina plina cu obiecte veci. Pe pereti diferite echipamente din timpul razboaielor, souveniruri din locuri pe unde au trecut proprietarii. Ferestre mari, impodobite cu perdelute scurte, cochete si multe ghivece de flori.

Camerele sunt la etaj, se ajunge la ele urcand scari de lemn acoperite cu covoare tesute in casa, din lana. Pretutindeni flori. Peretii vecini scarilor si cei de pe holul de la etaj sunt impodobiti cu goblenuri.

La etaj este o biblioteca micuta, o masuta cu fotolii si canapea.

Camera am descris-o deja.

Privelistea de la fereastra camerei nu o voi uita curand, totul verde si uluitor de frumos, m-am indragostit iremediabil de imaginea pinului primavara, crengile noi ridicate spre cer sunt fantastice, priviti foto.

La capatul holului de la etaj este un balcon cu scaune si masute, de unde, dimineata poti privi arborii muti si neclintiti ai padurii din apropiere in timp ce-ti savurezi cafeluta, dar noi nu am facut-o diminetile fiind ploioase. Si la parter exista o veranda, unde se poate lua masa si care inspira acelasi aer, traditional, vanatoresc pe alocuri: covoare de lana, roti de car, coarne de cerb.

In curtea din spate, o bucatarioara micuta, de lemn este pusa la dispozitia turistilor. Are frigider, aragaz, masina de spalat, este echipata cu ustensilele de bucatarie necesare prepararii unei mese. Noi nu am folosit-o decat pt. a face un ceai pt. cel mic, ocazie cu care am observat curatenia care domneste aici. Din partea casei este sare, ulei, otet, zahar, poate si altceva, dar eu nu am observat, nici nu m-am uitat.

Apa calda este non stop, iar incalzirea este asigurata de o centrala pe lemne, e cald si bine in interior.

In vecinatate mai exista inca doua pensiuni, magazine nu sunt in apropiere, locatia este in afara satului, peste rau, la poalele unui neintrerupt lant de coline verzi si inflorate. Domneste linistea.

Proprietarii sunt foarte ospitalieri, domnul cvasiabsent, doamna o femeie minunata, spirituala, harnica, vorbareata si totusi discreta.

De relaxat te poti relaxa, mai dificil daca ai doi neastamparati dupa tine, dar spatiul deschis imens, ii lasa sa zburde in voie. E ideal pt. familii cu copii, dar si pentru turisti dornici de aer curat, traditionalism si liniste. Noi am venit de acolo cu bateriile reincarcate, toti patru!

Concluzie

In concluzie, mai spun doar ca exista locuri in care te cauti, dar nu te poti regasi si locuri in care te cauti si te regasesti pretutindeni... pentru noi Casa dintre Pini e un astfel de loc, in care vom mai reveni.

---

VIZUALIZĂRI: 3581 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI