Datini - Obiceiuri de nunta din Republica Moldova

TIPĂREȘTE

Scopul principal al calatoriei noastre in Republica Moldova a fost invitatia la nunta finilor nostri, nunta ce s-a petrecut in zona Balti - Floresti, mai exact in satul Varvariuca, un fel de suburbie a Florestiului. Pentru noi, locuitori din vestul tarii, unde o nunta la oras nu inseamna prea multe la capitolul datini si obiceiuri, eventual furtul miresei (prilej pentru mireasa sa faca un tur al cluburilor de noapte - dupa mine o dovada de lipsa de respect la adresa invitatilor - lipsind uneori si 2 ore), aceasta nunta a fost o ocazie de a cunoaste tot felul de ritualuri care mai de care mai interesante, prilej de uimire si admiratie.

Am sosit aici intr-o joi seara, dupa un drum de 13 ore a carui oboseala s-a risipit dupa ce socrul mic ne-a invitat in beciul casei sa degustam vinul, atat de celebru in tara dar nu numai. Am sa sar peste restul amanuntelor si intram direct in miezul problemei, adica sambata dupa amiaza in momentul iesirii mirilor din casa dupa ce nasii i-au ajutat la imbracat.

Lume multa, curtea plina, strada plina, vin muzicantii si se porneste dansul de ramas bun din casa parinteasca. Mireasa imparte colacul la toti nuntasii pe cand parintii ei bomboane, prajituri si bautura. Se pleaca apoi spre biserica, pe jos, casa parinteasca, biserica si casa de nunti fiind la distante mici una de alta. Evident insotiti de muzicanti. Pana aici nimic spectaculos. In fata mirii, flancati de nasi, in spate socrii mari, socrii mici, bunicii si rudele apropiate. Surpriza au constituit-o tinerii care au format siruri succesive in fata noastra si care tot drumul au dansat cu fata spre noi, mergand (pardon dansand) cu spatele tot drumul, semn de cinstire fata de miri, nasi, invitati.

De la porti mai iese cate un satean, cu o cana de apa plina cu apa, pe care o varsa pe drum in fata mirilor, semn de belsug la care mirele raspunde platind autorului sume modice. Incet, incet ajungem la biserica.

In lacasul Domnului toata lumea aprinde lumanari, saruta icoanele si doi preoti oficiaza slujba care sfinteste drumul in viata a celor doi tineri. Se impart colaci, prosoape si se sfinteste icoana pe care mirii o primesc in dar, in cazul de fata Sf. Nicolae, ocrotitorul bisericii. Viitorul copil e bine sa fie botezat cu acest nume, pe langa un altul dorit de parinti sau nasi. Dupa pozele facute pe treptele bisericii, se pleaca spre casa de nunti (sinonimul restaurantului, a caminului cultural ori a cantinei de prin alte parti) construit spre a servi doar cu acest scop. Evident cu alai, evident cu muzica, evident in pasi de dans a tinerilor din fata noastra, dansand tot drumul cu spatele in hora.

La casa de nunti ne intampina parintii miresei cu vin si prajituri, pe jos covoare moldovenesti. Aici apare un alt element surpriza, nimeni nu se aseaza la mese, nici mirii si nici invitatii, se asteapta sosirea tuturor invitatilor. In timpul acesta toata lumea danseaza sau eventual sta pe niste banci de pe marginea salii. Pe masura ce sosesc invitatii, muzica opreste piesa ce o canta si incepe un mars pe fondul caruia anunta oaspetii dragi care vin sa felicite mirii, nasii, socrii mari si mici. Acestia au dansat pana acum si la auzul marsului se opresc si se aliniaza rapid pentru a putea intampina nuntasii. Acest ritual s-a petrecut de cateva zeci de ori, spre suta, in amuzamentul nostru al celor veniti dinspre Carpati, o chestiune ce ni s-a parut tare nostima, dar deloc obositoare. In intervalul 19 - 21 soseste aproape toata lumea, semn ca nasii sa mearga la masa, nasul ia microfonul si pofteste pe toata lumea sa se aseze la mese. Mai putin tineretul care se aliniaza pe 2 randuri, fac un tunel de flori avand bratele ridicate in care tin flori pe sub care trec mirii in drumul lor spre masa. Dupa asta, nasul isi umple paharul, se ridica si ureaza bun venit tuturor, distractie placuta si ureaza cele bune mirilor invitand pe toata lumea sa bea. Nu inainte ca preotul sa sfinteasca bucatele si bautura, la mica slujba il ajuta un minicor format din cinci barbati.

Si acum incepe distractia. Am impresia ca acesti oameni fac lucrurile temeinic. Adica atunci cand joaca o fac din tot sufletul (au simtit-o si picioarele mele a doua zi), cand beau nu se incurca (a simtit-o si capul lui Piti a doua zi), cand pun mancare pe mese nu ai loc sa arunci un ac pe masa. Stati asa ca detaliez un pic.

Mesele au fost de 10 -12 persoane unde ne-am gandit noi banatenii sa punem cate un cos de flori, aranjamente florale facute in Timisoara si care au sfarsit pe scaune sau pe jos. De ce? Pentru ca nu avea loc mancarea pe masa. Aici, spre deosebire de alte nunti unde am mai fost, mancarea se aduce la inceput pe masa (invitatii o gasesc pusa pe masa de la inceput) si consta in zeci de platouri cu aperitive, mancare rece, salate, fructe, bauturi alcoolice, sucuri, apa. Mancarea calda este adusa undeva spre miezul noptii si acestea sunt sarmalele facute in oala de lut. Foarte mici, de marimea unei inghitituri, puteai manca linistit 20. Invelite in fasii de varza au carne fiarta inauntru taiata cu cutitul, orez, morcovi. Nu exista nici un fel de mezel, toate preparatele sunt din curtile lor (carne de rata, pui, porc, miel - socrii mici au 500 oi). Icrele rosii au fost surpriza pentru noi alaturi de pesti de toate felurile (pane, marinat, rulouri). Toate aceste preparate raman pe masa pana dimineata. Nu stiu daca din cauza emotiilor sau de la cat am dansat, dar nu am apucat sa gustam nici macar jumatate din ce era pe mese.

Berea desi exista in magazine, pe masa lipseste cu desavarsire. Au trecere tuica, votca, cognac-ul si vinul. Da ce vin! Daca te-ai patat, doar decupantul il scoate (foarfeca). Rosu singeriu, gros te pune in cap daca iti pui mintile cu el. Pahare la masa nu sunt prea multe, unul singur, de 50 ml. Iti pui in pahar, inchini cu el, il dai peste cap s. a. m. d. De asta spun ca oamenii isi fac temeinic treaba.

Muzica, o alta chestie pe care o detaliez putin. La noi la oras vin niste asa zis lautari care canta ce canta si odata auzi: pauza! Trec 20 - 30 min. in care DJ - ul preia comanda si intretine atmosfera si chestia asta se repeta de cateva ori pe noapte. Ei bine aici intr-o noapte nu am auzit decat o singura data cuvantul pauza si aceea pentru 15 min. Au alternat melodiile rapide care iti scoteau sufletul cu altele lente pentru refacere, melodiile cantate romaneste cu cele cantate in limba rusa. Una peste alta stiti cum se spune ca muzica este sufletul unei petreceri, aici chiar au avut cu cine, cu ce si pentru cine.

Revenind la datini si obiceiuri, dupa un timp incepe ceremonia de incununare a nasilor cu prosoape (nu detaliez, urmariti pozele) apoi dansul bucatareselor si cinstirea lor cu prosoape. Cum spuneam la miezul noptii vin galustele (asa spun ei la sarmale) tinute o noapte in cuptor in oale de lut, apoi snitele, rata umpluta.

Daca am mancat, baut si jucat apoi e musai sa strangem si darul. Nasa de botez a miresei soseste cu un bol cu apa presarat cu petale de trandafiri in care nasul si nasa isi spala mainile (un obicei al locului mai mult simbolic) se sterg cu prosoape ce le raman cadou. Nasul ia cuvantul, face prima strigare dupa care urmeaza socrii mari, socrii mici, bunicii, toate rudele apropiate sau care doresc acest lucru, precedat de un mic discurs. Toate asezonate cu lacrimi din partea persoanelor mai emotive sau care traiesc la alta intensitate evenimentul. Cine nu doreste poate face acest lucru in plin anonimat si lucrurile curg mult mai repede. Apoi mirii impreuna cu nasii si parintii trec pe la fiecare masa si multumesc tuturor ciocnind cufiecare un pahar de vin.

Se continua cu dans si aici fac din nou un popas sa va spun ca atunci cand se juca in hora, intr-un singur sir ce se invartea roata prin toata sala, atunci cand se ajungea in dreptul mesei mirilor si nasilor (situat pe un podium) toti dansatorii se intorceau cu fata spre ei in semn de respect.

Dupa strangerea darului urmeaza alt obicei si anume cel de dezbracare a mirilor (un fel de ramas bun) in care mirele se aseaza pe un scaun, mireasa se aseaza in bratele lui si nasul piaptana mirele si il da cu parfum iar nasa scoate voalul miresi si pune un batic pe cap si un sort in jurul taliei, totul acompaniat cu o muzica lenta asa mai de inima albastra. In baticul miresei nasii, parintii, rudele apropiate pun bani (sume mici, modice) sau pun in bratele miresei cadouri de casa noua.

Acum daca i-am asezat pe miri la casa noua e vremea sa ca mirii sa cinsteasca nasii. Pentru asta fac cadouri colaci si chestii de uz casnic cu care se si danseaza in brate. Apoi urmeaza incuscrirea intre parinti, fiecare familie daruieste celeilalte 2 colaci si cadouri. Apoi soseste si tortul miresei cu surle si trambite dar nu detaliez si la noi e cam la fel.

Dansul scaunului sau cum se numeste exact nu stiu, eu asa i-am spus, e o alta ghidusie locala in care niste tineri vanjosi te iau pe sus si te pun intr-un scaun cu care esti aruncat in sus de cateva ori in uralele participantilor. Acesta are loc spre dimineata. Daca credeam ca am scapat cu bine din aceasta incercare m-am inselat, caci peste cateva minute ma trezesc din nou purtata pe sus de tineri musculosi, fara un avertisment prealabil si dusa afara din sala. Altii alergau in spatele meu cu nasul. Aici, hotomanii au adus o caruta fara cai, au pus tulei de porumb in ea, le-au acoperit cu covoare moldovenesti in care ne-au trantit pe noi. Aceasi barbati care ne-au purtat pe noi pe sus au prins de caruta si in acompaniamentul muzicii, in uralele participantilor si sub blitul aparatului de fotografiat si reflectorul camerei de luat vederi ne-au condus acasa (locuinta socrilor mici). Pe traseu se scanda din timp in timp: Amar! Amar! Un fel de batut cu tacamurile in pahare atunci cand sala cere mirilor sa se sarute (strigatul cred ca vine din limba rusa). Afara se crapa de ziua.

Aici alte surprize. La poarta s-a facut un foc din tulei de porumb, foc peste care nasul a trebuit sa ma treaca de trei ori. Un ritual de alungare a spiritelor rele. Odata trecut de asta, cei care au jucat rolul cailor ne-au luat din nou pe sus si ne-au asezat pe scaune, au scos apa din fantana, au turnat-o in ligheane si dupa ce ne-au descaltat ne-au spalat temeinic pe picioare frecandu-le si cu piatra ponce. Ne-au si sters si eram gata.

Pentru atatea servicii trebuia sa si platim. Asa ca am intins mesele in curte am pus mancare si bautura muzica canta si ne-am pus la joc. Dar incet incet ne-a prins oboseala, oaspetii au plecat la caselelor si noi franti in paturi.

Asa-i ca pare desprins din poveste. Nu, nu este, s-a intamplat anul acesta, luna asta la vecinii nostri de peste Prut.

Cireasa de pe tort? Dupa ce ne-an trezit a continuat cu " indreptarea ". Ne-am intors la casa de nunti imbracati lejer de data asta, am mancat, baut, dansat in cerc mai restrans de data asta (100 persoane) pana la ora 2 in noapte.

Inchei aici lunga mea poveste in speranta ca nu v-am plictisit si am reusit sa descopar un colt dintr-o lume pe care o cunoastem atat de putin (cel putin o parte din noi).

Dedic aceste randuri celor doua familii care au crescut acesti copiii minunati, finii nostri, precum si tuturor nasilor si finilor de pe AFA.

Casa pe piatra tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 25190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI