Madeira, vestul insulei

TIPĂREȘTE

Una din excursii am rezervat-o de la o firma locala de turism. Mi se par destul de profesionisti si ofera turism de calitate in grupuri mici. Am fost 8 calatori (o pereche din Marea Britanie, una din Portugalia, una din Belgia si noi) si soferul-ghid care conducea un microbuz si vorbea engleza (foarte bine) si portugheza (nativ). Ne-a dat informatii normale, pamantene as zice, pe care le obtii de obicei de la localnici. Informatiile din acest articol sunt fie de la el fie dintrun ghid turistic pe care l-am studiat mai mult in timpul concediului, pentru ca nu am avut timp inainte. Nu faceti ca noi, daca gasiti informatie studiati-o inainte: -)

Ghidul sofer ne-a luat din fata hotelului si am strabatut traseul Camara do Lobos, Cabo Girao, Ribeira Brava, Ponta do Sol, Paul da Serra, (plimbare usoara de 30 minute de-a lungul unei levada), Porto Moniz, Seixal, Sao Vicente, Encumeada, Serra de Agua, Funchal.

De-a lungul drumului am vazut terasele pe care localnicii le-au construit ca sa poata face ceva agricultura. Ghidul ne-a spus ca pe aceste terase inguste nu se poate lucra mecanizat, nu ai cum sa cateri masini acolo … asa ca agricultura e facuta manual… imi pare rau ca nu am intrebat cate recolte au pe an: -) ca vremea le permite…

Camara do Lobos e un port pescaresc foarte frumos. Numele vine de la focile sihastru (lobos de mar = lupii de mare) care acum sunt pe cale de disparitie si care s-au retras din acest golf in insulele Desertas. Dimineata pe la ora 7 de deschide piata de peste, dar captura de peste espada, cea mai ravnita, se epuizeaza repede… nu dureaza mai mult de o ora… Noi nu am prinso. Am mai vazut doar fileul de cod pus la uscat.

In 1950 Winston Churchill a vizitat Madeira si a ramas impresionat de acest sat asa ca a imortalizat pe panza imagini pitoresti de aici si bineinteles ca e marcat locul in care ii placea sa fumeze si sa picteze: -)

Cabo Girao e al doilea sea cliff ca inaltime din lume. Sea cliff inseamna promontoriu sau faleza / stanca ce iese din mare. Primul are 800m si e undeva in Thailanda. La Cabo Girao (Capul Girao) stanca se inalta semeata pana 580 m deasupra nivelului apei. Impresionant si de sus si de pe mare. Proprietarii pamantului au cultivat terasa de jos, dar ca sa ajunga acolo mai demult faceau drumul pe mare sau pe franghii. Azi exista o telecabina care circula proape vertical situata ceva mai la vest decat punctul de belvedere (Miraduro). Pe vremea iezuitilor se cultiva in aceasta zona vie iar vinul produs din soiul acesta de struguri albi Malvasia (Malmsey in engleza) e foarte vestit.

Ribeira Brava (Ribeira = rau, aguas bravas = ape tumultoase) e una din cele mai vechi localitati de pe insula (fondata in 1440 de Zarco). Vara raul e mic si pasnic, dar iarna poate deveni periculos. Mi-a placut in aceasta statiune biserica din fata primariei, Igreja de Sao Bento (1440) si curtea primariei, o fosta ferma.

Despre Ponta do Sol nu pot sa va spun mare lucru pentru ca am trecut destul de repede cred pe langa sat si nu am fost atentionati asupra acestui lucru… Numele lui in traducere e Varful Soarelui si vine de la o stanca ce inainteaza pana in ocean si reflecta razele soarelui. Am vazut insa pe net niste poze foarte frumoase de acolo. Inca un motiv sa mai mergem odata acolo...

Paul da Serra (Muntele jos) e un platou ce contrasteaza cu varfurile semete ale insulei. Aici veti gasi doar o vegetatie pitica din cauza vanturilor ca bat cu putere si nu permit arborilor sa se dezvolte (au aici mori de vant pentru generarea de energie). Excursia a cuprins si 30 minute de plimbare usoara de-a lungul unei levada (canal deschis folosit la transportul apei, ca cele de irigatii dar mai mici). E placut sa faci putina miscare alaturi de oameni pe care nu-i cunosti dar care se bucura de ceea ce vad si care transmit o senzatie de bucurie si celor din jur…: -)

Si in sfarsit Porto Moniz… motivul pentru care eu personal mi-am dorit sa particip la aceasta excursie…

Puteam sa inchiriem o masina dar in varf de sezon sunt scumpe si mai greu de gasit. Masinile mai ieftine sunt prea mici si se incalzesc la pantele pe care le au, iar cele mai puternice cat de cat (motoare de 1,4-1,6) aveau preturi de peste 75 euro pe zi, unde mai adaugi benzina si, in functie de firma, inca ceva la asigurari. Si trebuie sa-ti placa sa conduci si pe pante/rampe... Am fi avut avantajul ca am fi stat cat am fi vrut si unde am fi vrut, dar poate si un mic dezavantaj, pentru ca localnicii stiu cum sa ocoleasca tunelurile ca sa vedem ce e frumos dincolo de ele, noi soferi pentru primada data acolo, nu stiu...

La Porto Moniz (si nu numai), natura, Dumnezeu sau mai stiu eu cine a creat niste piscine naturale spectaculoase. De fapt au rezultat in urma prabusirii in Atlantic a unor valuri de lava, care, pana sa se solidifice au fost modelate de vant si apa. Bazinele vulcanice se umplu cu apa din ocean la flux si astfel apa e proaspata tot timpul.

Una din piscine e integrata intrun complex balnear. Intrarea in apa e amenajata ca la stranduri, dar dincolo de trepte, vezi fundul oceanului si innoti printre stanci salbatice de lava. Si alaturi de cativa pesti. E fabulos! Intrarea e 1,5 euro de persoana dar nu inseamna nimic fata de ceea ce ofera. E ca o plaja cu steag albastru cu dusuri, toalete, cabine de schimb, terasa si salvamar. Nu gasiti nisip… totul e betonat… E destul de aglomarata dar mie personal mi-ar fi placut sa am mai mult timp la dispozitie ca sa ma bucur de ceea ce traiesti acolo… Stiti cu cata energie pozitiva te incarci daca te bucuri acolo? Sau poate doar mie mi s-a intamplat asta pentru ca mi-a placut foarte mult... Piscine naturale mai sunt pe insula si in alte locuri.

La intoarcere am vazut in trecere Seixal-ul, (vestita zona viticola) care are o plaja cu nisip negru si piscine naturale, apoi ne-am oprit la un punct de belvedere unde am pozat o cascada ce se varsa direct in ocean (e vorba de Miradouro do Veu da Novia (Valul Miresei) drumul de masini trecea chiar pe sub cascada dar s-a prabusit in mare si acum exista un tunel care o ocoleste). Apoi ne-am oprit in Sao Vicente, un sat parca de poveste ascuns intre munti dar cu vedere la mare. Am nimerit chiar de zilele satului asa ca l-am prins foarte frumos impodobit iar in piata centrala am ascultat muzica si am cumparat suveniruri. Biserica Igreja Sao Vicente e nou renovata si arata foarte bine si pe interior. Nu am vazut capela Sao Roque, o bisericuta sapata intro stanca de bazalt si nici Grutas de Sao Vicente, pesteri de origine vulcanica langa care se afla Centrul de vulcanism si imi pare rau. Asta si pentru ca nu am citit ghidul inainte de a ajunge acolo, dar nici timpul oferit de excursie nu era de ajuns… Va trebui deci sa mai mergem odata acolo pentru ca ne-au mai ramas multe de vazut: -)

Voi posta niste poze, dar nu cred ca pozele reusesc sa surprinda chiar tot farmecul locurilor… si oricum nu lasa aceasi impresie in suflet ca acelea pe care le-ai vazut cu ochii tai…

Asa ca dragi cititori, va doresc sa ajungeti acolo: -) Si mie imi doresc acelasi lucru cel putin inca odata: -)

---

VIZUALIZĂRI: 6621 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI