Imbietoarea Portugalia (partea I)

TIPĂREȘTE

Agatata in marginea sud-vestica a Europei Meridionale, Portugalia se gaseste in partea occidentala a Peninsulei Iberice, fiind cel mai vechi stat de pe continent.

Aceasta tara mica, cu o populatie estimata la 10,63 milioane de locuitori, dar cu peste 200 de milioane de vorbitori de pe 5 continente, are un spectru vast, neasteptat de larg si de seducator de atractii, un amestec incitant al trecutului si prezentului, avand monumente maiestoase, plaje cu peisaje incredibile, o gastronomie regionala savuroasa si vinuri excelente.

In secolul al XV-lea Portugalia devine o mare putere maritima, punand bazele unui proiect de amploare in colonizarea continentelor Africa, Asia si America.

Flotele porneau din Lisabona de la turnul Belem, aproape de locul in care azi se afla Monumentul Descoperirilor. Considerata epoca de aur, navele lor au reusit prin bogatiile pe care la aduceau, sa cladeasca cel mai bogat si puternic centru comercial.

Deoarece aceasta tarisoara din extrema vestica continentala si-a pastrat integritatea si neutralitatea in marile razboaie mondiale, patrimoniul cultural construit a ramas aproape intact. Divinitatea i-a aparat de intentiile agresive de atunci, condescendenta poate, datorita dezastrului din anul 1755, cand o serie de cutremure devastatoare urmate de un tsunami nimicitor, au provocat tarii o adevarata urgie. Potrivit documentelor istorice, 85% din cladiri au fost daramate sau au suferit pagube majore, urmate de pierderea numeroasa de vieti omenesti, incendii si epidemii! Cu toate acestea, acest popor si-a pastrat valorile in centre medievale admirand urmele romanilor, celtilor, cartaginezilor sau maurilor, palate construite in stil gotic cu dantelarie manuelina care, datorita importantei lor, au intrat sub egida patrimoniului Unesco.

Pe langa toate aceste oportunitati turistice, statul lusitan ofera turistilor o coasta atlantica lunga de 850 de kilometri, in care surferii si cei care le place sa se bronzeze, o adora vizitand-o in fiecare anotimp.

Putina geografie:

Portugalia se invecineaza la est şi nord cu Spania (1215 km) si la vest şi sud cu Oceanul Atlantic (832 km).

Relieful are in general o altitudine joasa, sub 200 de metri, cele mai mari evidentiindu-se la nord de raul Tejo, Sierra de Estrella cu 1991 de metri, Gerês (1544 m), Montezinho (1438 m) si Marão (1415 m). Punctul cel mai înalt al teritoriului naţional, este culmea

muntelui vulcanic Pico (2351 m) în insula Pico din Azore.

Aportul teritorial national al acestei tari binecuvantate este dat si de Arhipelagul Madeira si Azore, situate in Oceanul Atlantic, doua regiuni autonome care ocupa aproximativ 840 de kilometri, din cei 92152 kilometri patrati.

Situate la 1000 de kilometri de Lisabona si 500 de kilometri de continentul african, insulele ce formeaza arhipelagul Madeira sunt compuse din doua locuibile: Madeira si Porto Santo, iar o insula este pustie.

Arhipelagul Azore (Açores), situat in mijlocul Atlanticului, reprezinta cel mai vestic punct al Europei si cuprinde un grup de noua insule vulcanice: Santa Maria, São Miguel, Terceira, Graciosa, São Jorge, Pico, Faial, Flores şi Corvo.

Reteau hidrografica a acestei tari este reprezentata de rauri ce izvorasc din Spania, care traverseaza teritoriul portughez pana la varsarea in ocean: Douro (322 km în Portugalia), raul Tejo (275 km) ce desparte in mod natural tara de la sud la nord, Guadiana (260 km), Minho (75 km) si Mondego ce stabate districtul Coimbra.

Partea nordica este predominant muntoasa, insa cu altitudini moderate: Serra de Marão (1 415 m), Serra de Nogueira (1 318 m), Serra de Caramulo sau Serra de Estrela contribuie la umiditatea zonei, fiind mai racoros si ploios. In medie, aici iarna sunt 5 grade ce dau nastere la precipitatii, insa vara se inregistreaza temperaturi de pana la 25 de grade.

In partea sudica campiile si dealurile valurite de natura cu platouri de lanturi muntoase de joasa altitudine cum ar fi: Serra de Monchique (900 m) şi Serra de Malhao, constituie climatul placut si calduros de-a lungul anului. Temperatura variaza, iarna in jur de 12 grade, iar vara ajunge la 35 de grade.

Putina istorie:

Mii de ani de stradanie omeneasca pot fi vazuti in Portugalia, de la dolmenele neolitice pana la arhitectura orbitoare, o adevarata ,,poezie'' in piatra'' a palatelor, castelelor sau catedralelor in stil baroc, pana la revitalizarea economica din zilele noastre.

Fiind una dintre cele mai vechi natiuni din Europa, granitele sale stau neschimbate de mai bine de 800 de ani.

Din negurile vremurilor, aflam ca primii locuitori salasluiau acum 30000 de mii de ani la nord de Guardia, lasand dovezi inscriptii in stanca. Mult mai tarziu, acum 5000 de ani, a aparut venerarea ritualica asociata cu adaposturile in stanca (dolmenii), cromlehurile (cercurile din pietre majore) si menhirele (stanci asezate vertical), toate aceste constructii megalitice, se gasesc in regiunea Minho pana-n Alentejo.

Adaposturile din piatra acoperite cu paie (castros), au aparut odata cu migrarea celtilor din nord, cel mai conservat fiind Citania de Briteiros, aproape de Guimaraes.

In jurul secolului al IX-lea, fenicienii din Orientul Mijlociu si-au amarat pentru prima oara vasele in portul Algarve, acum o binecunoscuta statiune turistica. Au urmat grecii, cartaginezii si-n curand romanii, maurii si spaniolii, toti invadatorii intalnind o rezistenta surprinzatoare, care s-a mentinut, in mod sporadic, mai multe secole.

Exemplul cel mai elocvent este darzenia cu care s-au aparat de califatul din Damasc, care incepand din anul 711, o armata de arabi si berberi timp de 500 de ani le-au invadat teritoriul.

Odata cu Razboiul Sfant (anul 1100), a inceput sa se infiripe un sentiment de identitate nationala, iar luciul sabiilor au iesit din teaca.

Incoronarea primului rege Alfonso Henriques, in anul 1139, nepotul lui Alfonso al VI-lea imparat al Castiliei si Leonului, a determinat-o victoria importanta asupra maurilor prin batalia de la Ourique (25 iulie) si i-a conferit regelui sentimentul de incredere necesar, pentru a declara Portugalia o tara suverana si pe el ,,dom''.

Au urmat momente de rascruce, cu mari cuceriri (Lisabona, Santarem), ajutat de cruciati flamanzi, englezi, francezi si germani, iar pana in anul in care a murit (1185), granitele teritoriului erau deja conturate.

Sigur, in acest articol n-am sa prezint toata enciclopedia regala a acestei tari, doar am sa-i remarc pe cei care au avut un aport deosebit in istoria ei.

Dom Dinis I (1279-1325), denumit ,,regele poet'', a intarit regatul cu teritoriului Algarve, prin tratatul de la Alcanices din 1297, an ce coincide cu schimbarea capitalei, de la Coimbra la Lisabona. A lasat mostenire peste 50 de castele de-a lungul granitelor, a impadurit tara (care ocupa acum peste 35% din suprafata), iar in anul 1290 a infiintat Universitatea de la Lisabona. A legiferat limba portugheza, declarata mod de exprimare ca element distinctiv fata de latina si spaniola. In ciuda inclinatiilor sale literare, i-a inlocuit pe Cavalerii Templieri cu Ordinul lui Cristos care se afla sub controlul sau, blocand intrigile bisericii avida de putere. In 1308 a pus bazele unui tratat comercial cu Anglia, dezvoltand economia agricola.

Dupa o epoca de stagnare, s-a evidentiat batalia de la Aljubarrota din anul 1385, cand Joao I, i-a infruntat pe castilieni. Depasit numeric de armata spaniola, acesta a facut un legamant ca va construi o manastire daca va invinge. Rugile i-au fost ascultate, astfel ca victoria sa a dus la ridicarea celei mai magnifice manastiri - Batalha si totodata o alianta cu Anglia (oficializata prin Tratatul de la Windsor, 1389) in urma casatoriei cu Phillipa de Gaunt, formand domnia de necontestat al Casei de Avis.

Casa de Avis a dominat timp de doua secole destinele portughezilor (1385-1580) fiind perioada de glorie a descoperirilor geografice, cea mai roditoare a acestei natiuni.

Cel de-al treilea infante, din cei sase copii daruiti de Phillipa, printul Henric Navigatorul (1394-1460), a schimbat soarta acestei tari, infiintand scoli de navigatie la Sagres. Incursiunile acestora au dus la descoperirea insulelor Azore si Madeira, ce au servit mai tarziu drept escale in traversarea Atlanticului. Se presupune ca exploratorii portughezi ar fi ajuns in America de Sud prin 1420, inaintea lui Columb!

Inainte de moartea sa, Henric era sfatuitorul de incredere al nepotului sau Alfonso al V-lea (1438-1481), rege care s-a confruntat cu multe batalii in Maroc si Castilia, sprijinit de puterea ,,cortes-ului'' (curtea guvernamentala).

Fiul sau Joao al II-lea, a negociat pacea cu Castilia, iar intre anii de domnie 1481-1495, a deschis granitele tuturor evreilor persecutati in Spania, ulterior acestia avand o mare importanta in economia Portugaliei. De asemenea, in timpul carmuirii acestuia, Bartolomeu Diaz ocupase Capul Bunei Sperante - Cape Point (1487), cel mai sudic punct african, locul unde se intalneste Atlanticul cu Oceanul Indian, oferind posibilitatea negotului spre toate statele limitrofe. Astfel ca, toate aceste succese maritime, duce la o rivalitate fara precedent intre flotele portugheze cu cele spaniole si numai interventia Papei a facut sa nu izbucneasca un alt conflict, intocmind Tratatul de la Tordesillas. Acesta intelegere efectiv a impartit lumea in doua, intre cele doua puteri maritime, Spania navigand in apele din vest, iar Portugalia in cele de est.

Cu toate acestea, in timpul domniei lui Manuel I (1469 – 1521), la inceputul anului 1500, o flota in fruntea careia se afla nobilul Pedro Alvares Cabral, navigand spre vestul Atlanticului, a debarcat in America de Sud, teritoriul fiind revendicat de el in numele coroanei portugheze, ulterior acesta numindu-se... Brazilia.

Au urmat descoperirile lui Vasco da Gama din India si Africa, aducand multe bijuterii fascinante in coroana coloniala potugheza. Timp de aproape 500 de ani portughezii au stapanit si controlat, comertul din tot Oceanul Indian, care fusese anterior supus negutatorilor arabi.

Mandria navigatiei a acestei tari, a fost incununat de Fernao de Magalhaes (Fernando Magellan) care a condus o expeditie spaniola facand inconjurul globului (1522), demonstrand ca pamantul este rotund.

Incepand din anul 1580-1640, Casa de Habsburg a fost reprezentata de dominatia regilor spanioli. Filip I a vut o atitudine dreapta fata de regatul incredintat, fiind nepotul lui Manuel I, a mentinut independenta parlamentului portughez si a intrat in istorie prin introducerea unui sistem administrativ mult mai eficient. Din pacate, fiul sau ,,Filip cel prudent'' incoronat in anul 1598 nu a continuat politica tatalui, gestionand in mod eronat veniturile tarii, prin finantarea bataliilor spaniolilor din Lumea Noua. Declinul a continuat cu punerea pe tron al lui Filip al III-lea, timp in care posesiunile de peste mari ale portughezilor au suferit schimbari teritoriale in detrimentul olandezilor (luand Ceylon-ul, Mallaca si parti din Brazilia), in timp ce englezii mai bifau o colonie in Ormuz.

In cele din urma, o revolutie de mare amploare a izbucnit in 1640, alungandu-i pe uzurpatorii spanioli, nationalistii instaland pe tron descendentii lui Henric Navigatorul din Ducatul de Braganca.

Domnia Casei de Braganca a inceput cu Dom Joao al IV-lea, supranumit Restauratorul, urmand ca urmasii acestuia sa conduca destinele tarii pana-n 1910, cand Portugalia este proclamata republica.

De mentionat, Razboaiele napoleoniene care au ajuns si invadat tara in anul 1807 obligandu-l pe regele portughez Joao al VI-lea la exil in Brazilia. Cotropitorilor francezi li se imputa o parte din distrugerea patrimoniului cultural, datorita vandalizarii si profanarii sarcofagelor.

O perioada indelungata la inceput de secol XX, este marcata de ,,dictatura cu tact'' a lui Antonio de Oliveira Salazar. Din galeria dictatorilor, Salazar ocupa un loc aparte, deoarece regimul instaurat de el a scos tara din haosul politic, economic si social. Era cum am fi spus noi in zilele noastre: ,,un rau necesar" in degringolada acelei perioade.

Revolutia ,,garoafelor rosii'' din 25 aprilie 1974, a schimbat regimul autoritar intr-o democratie.

In anul 1986, alaturi de Spania, s-a alaturat tarilor din Comunitatea Europeana, astfel ca tara a cunoscut o schimbare radicala, un boom de privatizare cu ajutorul subventiilor europene, care au adus investitii noi in toate domeniile.

Economia si transportul:

Portugalia este prima tara din lume exportatoare de pluta, arborii gasindu-se indeosebi in zona Evora. Ciclul recoltarii acestei scoarte se face o data la 9-10 ani, atunci cand grosimea optima este de 3 centimetri, iar decopertarea se face pana la maxim 1,5 metri fata de sol. Invelisul se regenereaza natural, sub indrumarea metodica a specialistilor si ecologistilor. Pe langa utilizarea sa in scopurile etanseitatii sticlelor de bauturi alcoolice, industrializarea plutei se foloseste in marochinarie si incaltaminte, in constructii izolatoare acustice si termice sau la fabricarea linoleum-ului.

Oceanul Atlantic constituie o resursa importanta piscicola, cu o mare varietate de pesti, precum: sardine, heringi, ansoa, cod, platica si bibani - pescuitul marin influentand economia portugheza.

Subsolul ascunde importante zacaminte de: uraniu, cupru, cositor, wolfram, tungsten, sare, marmura si granit, rezerve naturale in care specialistii sustin ca inca aduc venituri mediocre.

Din anul 1999, moneda euro a fost adoptata in locul escudos-ului portughez, salariul minim pe economie fiind de 485 de euro brut/lunar.

Apogeul economic al anilor ' 90, a propulsat Portugalia in tara gazda a Campionatului European de Fotbal din anul 2004, fiind cel mai mare eveniment sportiv din toate timpurile.

Aderarea la Uniunea Europeana din 1 ianuarie 1986, a permis tarii un avant economic prin aportul masiv al subventiilor straine, astfel ca, sectorul cel mai dinamic a devenit turismul, prin realizarea proiectelor moderne a infrastructurii cu autostrazi de maxima siguranta (aproape 3000 de kilometri), fluidizand traficul prin constructia de tuneluri sapate in stanca si poduri de mare capacitate. De asemenea, reteaua feroviara dispune de peste 2800 de kilometri de cale ferata, asigurand legaturi pe toata lungimea litoralului portughez, precum si legaturi transversale. Legaturile maritime sunt asigurate de itinerarii principale si complementare, in Portugalia existand 9 porturi principale de legatura. In nord se remarca porturile Viana do Castelo şi Leixões, in centru tarii Aveiro şi Figuiera da Foz, regiunea din jurul capitalei este reprezentata de Lisabona şi Setúbal, in sud se afla porturile Faro şi Portimão, iar in regiunea Alentejo navele acosteaza la Sines - cu cel mai mare trafic de marfuri.

Transportul aviatic are o retea de 15 aeroporturi, cele mai importante de pe continent fiind cele din Lisabona, Porto, Faro; in zona arhipelagurilor aeroporturile de langa Funchal (doua la numar in Madeira) si alte noua de pe insulele Azore, acopera transportul de calatori si marfa.

TAP Portugal este compania nationala aeriana care asigura legatura dintre marile aeroporturi din tara si de peste hotare.

Datorita programului de ajustare economica traversata de criza financiara a ultimilor ani, guvernul portughez a hotarat anularea proiectului unui tren de mare viteza pe ruta Lisabona - Madrid, acesta fiind unul de perspectiva.

Alte generalitati:

Drapelul national este impartit vertical in doua culori fundamentale inegale, rosul isi aloca trei cincimi simbolizand sangele varsat de martiri, iar verdele-inchis ramane cu doua cincimi, avand ca conceptie speranta nationala. Emblema centrala reprezinta un scut cu arme, tivit cu broderie galbena intr-un cerc manuelin, inconjurat de sapte castele aurite, aidoma vegherii simbolice a blazonului lui Don Joao al II-lea. Noul stindard a inlocuit steagul monarhiei constitutionale, in data de 19 iunie 1911, dupa instaurarea regimului republican, decret publicat pe 30 iunie.

Sarbatorile legale din Portugalia coincide cu majoritatea celor legate de religia catolica.

1,2 ianuarie – Anul Nou

Sfarsitul lui martie – Vinerea Mare si Pastele Catolic

25 aprilie – Ziua Libertatii - aniversarea revolutiei din 1974

1 mai – Ziua Muncii

12 şi 13 mai, la Fatima se sărbătoreşte arătarea Maicii Domnului, prilej de pelerinaj in care iau parte mii de credinciosi din toata lumea.

10 iunie – Ziua Nationala a Portugaliei, care coincide cu aniversarea mortii poetului national Luís de Camões si totodata marcheaza ziua Comunitatilor Portugheze.

15 august – Adormirea Maicii Domnului

5 octombrie - Ziua Republicii

1 noiembrie - Ziua Sfintilor

1 decembrie - Ziua Independentei

8 decembrie – Imaculada Conceição (Neprihanita Zamislire)

25,26 decembrie – Craciunul

Simboluri lusitane:

Azulejos este o arta a faiantei pictata in alb/albastru, culori obinute in urma procesului de ardere a semintelor de in si putin lut, ce au devenit simbol al acestei tari, de mai bine de 5 secole. Termenul este de origine araba (al zulay), elementul de aplicare fiind raspandit in toata Portugalia, incepand cu edificiile importante, pana la numerotarea locurilor publice. Tehnica decorativa a acestei ceramice, a avut o perioada apogeotica in secolele XVII- XVIII, ajungand o productie in masa, lucrarile devenind tot mai ample si opulente, cu tematica artistica.

Cea mai mare colectie din lume cu acest produs ceramic, se afla la Muzeul National de Azulejos din Lisabona, piesa de rezistenta fiind panorama acestui oras, transpus in aceste piese autentice.

Touradas (luptele cu taurii) se regasesc doar in regiunile cu potential turistic, in special in Algarve si Lisabona in Campo Grande. In corida portugheza, taurul are coarnele acoperite si este interzisa sacrificarea sa, regula instituita de regele Manuel al II-lea, ultimul monarh al tarii.

Sezonul incepe intr-o atmosfera baroca in joia din-naintea Sarbatorile Pascale, pana-n ultima duminica din octombrie si are drept scop, un show in care sa atraga turistii captivati de acest obicei.

Asa cum noi il consideram pe Eminescu poet national, Luís Vaz de Camões apartine acestei natii, considerat unul dintre cei mai mari clasici ai literaturii universale, lasand posteritatii ,,Os Lusíadas (Lusiadele) ''. Capodopera epica relateaza prin versuri homerice, marile descoperiri si cuceririle portughezilor. Nascut in 1524 in zona Galiciei, acesta s-a stins din viata pe 10 iulie (Ziua Nationala a Portugaliei) in anul 1579.

Gil Vicente (1465-1536) reprezinta cel mai mare dramaturg al tarii, teatrul ajungand la apogeu in perioada sa creativa. A lasat mostenire piese pretioase precum: Auto da Festa, Monólogo do Vaqueiro (Monologul vacarului), Velho da Horta (Bătrânul din gradina cu plante), Floresta de Enganos (Pădurea greselilor), documente folclorice ce apartin limbajului neaos, dar si satire ironice la adresa nobililor (Comédia de Rubena). A fost caricaturist si poet (Auto da Alma), influentand ,,vicentin'' cultura portugheza.

Muzica Fado

Fiorul acestei muzici, creat parca, anume pentru acest popor, reprezinta cea mai veche forma de folk urban, cu sunet tanguitor, plin de trairi emotionale, transpusa in versuri ce povestesc despre destin, dezamagiri si iluzii sfasietoare.

Tenho saudades, in sensul mioritic ,,dor'', au ca numitor comun, nostalgia necontrolata a unui sentiment de pierdere fata de trecut sau viitor. Fara doar si poate, in conceptia ethosului ce a determinat aceasta structura melodica, intalnim implicatii de o pasiune instinctiva cu tragism, fara efect teatral.

Fado de Coimbra, isi are originea din melodiile importate de catre studentii brazilieni, care, începând din anul 1860, au venit sa studieze la faimoasa universitate, altii afirma că aceasta forma de cantec a fost adus aici de studentii din Lisabona, care au facut ca aceast gen sa sune diferit, fiind cantat numai de barbati.

In mod discutabil, originile par mult mai timpurii, alunecand spre Evul Mediu, atunci cand la nuntile printilor si printeselor, regii aduceau trubaduri si menestreli, adunati de pe alte meleaguri, de cavalerii din acele timpuri.

Nu trebuie neaparat sa intelegi limba portugheza pentru a fi invaluit de sentimente profunde, inspirate din aceasta muzica cu versuri coplesitoare de dragoste si tristete, care a ajuns o consecinta complexa in cultura populara a acestei tari.

Cocosul de Barcelos a devenit in Portugalia semnificatia norocului, datorita legendelor miraculoase ce s-au conturat in jurul sau. Intr-una dintre ele, se spune ca, desi era asezat fript pe masa unui magistrat, acesta a inceput sa cante cu putere, pentru a-i demonstra nevinovatia unui pelerin suspectat de crima si furt. In amintirea acestui episod traditional fantastic, orasul Barcelos din provincia Braga, a devenit cunoscut datorita acestui simbol de triumf al dreptatii, infatisat in diferite suveniruri aducatoare de succes.

Pavajul tipic portughez sunt lustruite de timp datorita originilor bizantine; primele lucrari ale carosabilului fiind executate in prima capitala a Portugaliei, Coimbra, in secolul al XII si al XIII-lea. Faimoasa universitate din aceasta urbe, dispune de un exponat ce evoca primele aparitii ale acestui simbol national, ce se gaseste pe fiecare caldaram in culorile alb/negru.

Aceasta solutie de top isi aloca o tematica diversa, uneori personalizata, cu o mare versatilitate in stil rustic, care de-a lungul secolelor au facut fata vicisitudinilor naturii, fiind extrem de utila si un element de interes turistic, pentru vizitatorii straini, fie ei tineri sau varstnici.

Gastronomia:

In mod categoric, gastronomia portugheza a fost influentata de marile descoperiri din Lumea Noua, de condimentele aduse din Asia, Africa si India, acestea contribuind relevabil la pregatirea traditionala a retetelor lusitane.

Cu toate acestea, in mod paradoxal putini stiu ca, toate aceste descoperiri a insemnat o revolutie culinara in Europa, deoarece flotele portugheze, pe langa multitudinea sortimentelor de condimente, au adus tomatele, cartofii si din zona Cantonului chinezesc, ceaiul. Premisele acestor descoperiri au deschis o noua percepere in arta culinara portugheza, experimentand diferite arome noi ce ofera o savoare inedita.

Astfel s-a creat o simbioza intre bucataria mediteraneana si cea internationala, dand posibilitatea bucatarilor sa se joace cu igredientele.

In mod traditional mâncărurile locale au un caracter distinctiv, propriu si variaza de la o regiune la alta, insa in mod inevitabil consta in prezenta pestelui si a fructelor de mare. De aceea, in mod laudativ ei considera ,,bacalhau'' (codul sarat si uscat) un preparat pe care-l gatesc in 365 de modalitati, ca sa spunem asa, cate o reteta pe zi! Oarecum ciudat, acesta nu provine din apele teritoriale, fiind importat in special din Norvegia, Islanda si Canada, tari aflate in nordul Oceanului Atlantic, cu ape mai adanci si mai reci.

De asemenea, avand explicatia unei istorii coloniale asiatice, aceasta natiune europeana sunt mari amatori de orez (Arroz de marisco, arroz de polvo sau arroz de cabidela), sunt specialitati rafinate costisitoare, igredientul principal fiind orezul inabusit preparat cu fructe de mare, caracatita si pui.

Cozido a portuguesa este o tocana apreciata la mai toate intrunirile de familie si foarte apreciata de straini. Deliciul consta in calitatea variata a legumelor, amestecate cu carne de porc, vita si pui - toata combinatia consta in alegerea bucatelor si imaginatia maestrului bucatar.

Tocana pescarilor (Caldeirada) se compune dintr-un amestec din toate capturile marine din Atlantic, un ostropel de crustacee si fructe de mare, foarte cunoscut si-n Brazilia.

Ispititor de consumat este specialitatea culinară specifică regiunii Algarve. Cataplana preparate din scoici gătite înăbuşite in ulei de măsline într-o tigaie specială din cupru, asemanatoare ,,wok-ului'', împreună cu ardei graşi, ceapă, tomate şi diverse condimente. Tot aici turistul gurmand poate gusta din Lulas recheadas, o combinatie exotica, varianta cea mai populara fiind cea a calamarilor umpluti cu cirnati chorizo sau cu sunca de porc.

Alcatra, preparat originar din arhipelagul Azore, a fost adaptat pe continent ca deliciu culinar, reprezentand o mancare satioasa numai din carne foarte frageda, incat aceasta se topeste cu desfatare in bolta palatina...

Carne de Porco à Alentejana este o asociere inedita, la care papilele gustative isi dau acordul fara indoiala. Autentic este modul de imbinare armonioasa dintre o bucata de carne de porc marinat in vin, inabusita intr-un sos de scoici cu ceapa si rosii cherry, devenind cea ma suculenta combinatie.

La toate aceste tentatii culinare veti avea ocazia sa gustati un condiment foarte drag portughezilor, piri-piri, un sos de chili deosebit de iute, etimologia cuvantului fiind de origina africana.

Regiunea Minho s-a facut cunoscuta in special, pentru vestita supa ,,caldo verde'', nelipsita de pe mesele restaurantelor, cu textura cremoasa, fara arome puternice, pe baza de varza taiata franzuri si piure de cartofi. Amatorii de supe pot incerca si gazpacho a alentejana, o varianta portugheza a ciorbei de cod si evident, sopa de pedra (supa de piatra), preparata cu bacon afumat.

Veti remarca in toate tavernele cu specific portughez, sardinhas assadas, sardine la gratar in care procesul termic, le face sa nu le simti oasele.

Cel mai important desert portughez a fost inventat in anul 1837 de catre maicutele unei manastiri. Pasteis de nata reprezinta mici tarte din foietaj subtire si crocante, umplute cu crema de vanilie si date apoi la cuptor, pana cand crusta de vanilie capata pete negre. Se servesc traditional alaturi de praf de scortisoara. Daca veti ajunge la Lisabona, renumita pentru aceasta delicatesa este Unica fabrica dos Pasteis de Belem, in imediata apropiere a Manastirii Jeronimo, pastelarie careia maicutele au vandut patentul retetei. Pe langa aceste apetisante prajiturele, va veti putea desfata cu argolas de limao (tarta cu lamaie), palitos de Sintra, bolacha, folhados, petit-four de coco, bolo de amor - toate la pachet cu o carioca de cafe.

Dupa un adevarat regal gastronomic, sigur veti asezona cele de mai sus, cu o degustare de vin, intre cel renumit de Porto si ,,vinho verde''!

Fara indoiala, cel mai apreciat, dar si cel mai scump, este vinul de Porto si ar fi pacat sa ajungeti in Portugalia si sa nu savurati aceasta licoare bahica, fiind si un suvenir delicat adus prietenilor de acasa.

Vinul tanar (vinho verde) isi are originea de peste 900 de ani, in provincia nordica Minho, cea mai recunoscuta marca fiind Veigas da Matanca, identificat in Valea Lima. La recomandarea viticultorilor acesta este menit a fi consumat, la un an de la procesul de fierbere, devenind usor acidulat si slab alcoolizat (9-11 grade), reglementarile de control fiind atent monitorizate de specialisti (DOC).

Cea mai promovata bere este Sagres, prezenta pe piata portugheza inca din anul 1940, acum in noi variante de aroma, inclusiv de ciocolata. In zonele Porto si Evora se fabrica un alt brend faimos de bere portugheza, Super Bock. Inca din 1927 a devenit o bautura populara disponibila in sase variante, avand la baza mai multe soiuri cu diferite concentratii de alcool, de la 6,4 grade pana la varianta non-alcoolica.

Sfaturi practice:

Nu aruncati cartela de metrou, acesta se poate reincarca in fiecare zi, iar biletul in sine costa 0,5 euro! Se poate folosi in tramvai, autobuze carris, furnicular sau tren.

Fiti vigilenti la hotii de buzunare foarte inventivi!

Diferenta de fus orar este de plus 2 ore fata de cea de la Bucuresti.

In marea majoritate a restaurantelor, in momentul in care va veti aseza la masa, chelnerii va vor aduce mici farfurii (tapas), fie cu masline, fie cu unt, fie cu cascaval local, fie cu sunca afumata de porc. Acestea insa costa, nu sunt din partea casei, iar in multe cazuri pot reprezenta chiar 25-30% din nota finala a mesei. In acest caz, daca nu le doriti la masa, fie ii spuneti chelnerului sa le ia, fie nu va atingeti de ele.

Relaţiile diplomatice romano-portugheze:

Relaţiile diplomatice dintre România şi Portugalia au fost stabilite în 31 august 1917 odată cu acreditarea primului reprezentant român la Lisabona şi respectiv 7 decembrie 1919 prin acreditarea reprezentantului portughez la Bucureşti.

La 31 mai 1974, relaţiile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă, România fiind prima tara est-europeană care a restabilit relaţiile diplomatice cu Portugalia, după “Revoluţia garoafelor rosii” din 25 aprilie 1974, prin acreditarea de ambasadori rezidenţi la Lisabona şi Bucureşti în octombrie 1974 şi, respectiv, februarie 1975.

In data de 31 martie 1989, Portugalia şi-a retras ambasadorul de la Bucureşti pentru o perioada scurta de timp, astfel ca in anul 1993 aceasta s-a redeschis pe strada Paris nr. 55 din sector 1.

Plenipotentialii romani isi indeplinesc misiunea in ambasada României din Lisabona, situata pe Rua de São Caetano nº 5,1200-828 LISBOA - Portugal, Tel. : 00351-21-396 88 12; fax: 00351-21-396 09 84.

Web: lisabona.mae.ro; e-mail: ambrom@mail.telepac.pt

Va urma o descriere succinta a oraselor de interes turistic!

Pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 4924 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI