Drumul de la Piteşti la Petrovac şi înapoi

TIPĂREȘTE

Călătoria a început în Piteşti, joi 20 iulie, dimineaţa la ora 8:00. Am mers pe ruta Dobreta Turnu Severin, prin vama Porţile de Fier 1 şi am intrat în Serbia în jurul orei 12:30.

După 12 km din vamă am ajuns la Kladovo, prima localitate din Serbia, apoi la Negotin la circa 50 km. Drum îngust, dar foarte liber, câteva maşini vechi, de mică viteză. Din când în când se zărea Dunărea şi malul românesc. Am plecat spre Zajecar (aprox 60 km), pe un drum cu foarte puţine indicatoare rutiere.

Atenţie şoferi: nu sunt borne kilometrice ca la noi, nu sunt presemnalizate intrările în localităţi, şi cu atât mai mult deviaţiile temporare. Lângă Zajecar, la vreo 15 km, am zărit vag un indicator de deviere a traseului pe care îl stabilisem în ţară, dar am crezut că vor mai fi şi altele (ca la noi). Am mers înainte, am greşit drumul, după care ne-am întors şi am făcut deviaţia la dreapta, 15 km până la Bor. Nu erau nici aici semnalizări şi am oprit de câtava ori şi am întrebat localnicii despre drum. Ne-am rătăcit de câteva ori, dar până la urmă ne-am descurcat.

Ieşire prin Seliste în şoseaua Zajecar – Paracin (drum lărgit pe porţiuni, în lucru, de munte, cu câteva tuneluri), apoi pe autostradă spre Nis 16 km până la Pojate, cost 50 dinari sau 0,5 euro, plata la ghişeu.

Ieşire spre Krusevac, se ocoleşte, nu se intră în localitate, apoi se trece pe lângă Kraljevo şi urmează 10 km prin Cacak (şi aici ne-am mai oprit şi am mai întrebat localnicii), drum îngust până la Uzice. Urmează o zonă muntoasă cu multe cazări. La Kokin Brod, pe malul lacului era un motel destul de mare, nu am găsit camere libere (50 euro), dar am întâlnit primele maşini cu turişti români. Mai erau cazări, mai scumpe (cca 80 euro) în alte hoteluri. Ni s-a părut mult pentru noi care doream doar să dormim. Am mai mers cam 20 km până în Nova Varos, unde am văzut afişe cu “SOBE”, camere pentru cazare (de fapt era singura cazare). Ne-am cazat, pe la ora lor 21:00, respectiv 22:00 ora României, într-o mică pensiune (20 euro), fiind singurii turişti. Camera a fost acceptabilă pentru a dormi o noapte şi atât.

Pe la ora 7:00 am plecat de la Nova Varos trecând prin Prijepolje, zonă muntoasă cu chei şi munţi mai înalţi, ca pe Valea Jiului. Se vedea destul de des calea ferată Belgrad – Bar cu tunele mici şi multe viaducte. Pe la 8:30 am trecut vama Dobrakovo în Muntenegru. Pe această porţiune se lucra la modernizarea drumului, multe TIR-uri staţionau, autoturismele putând trece.

Prima localitate din Muntenegru este Metanjak, urmeză Mojkovac, intrarea în superbele canioane Tara şi Moraca. Drum montan, de vis, spectaculos, cu forte multe viaducte şi cca 33 tunele. Pe traseu se află şi frumoasa mânăstire Moraca, pe care am vizitat-o la întorcere. Am cumpărat o miere brună, foarte bună (10 euro), din recolta mânăstirii. Drumul se lărgeşte în apropiere de Podgorica, prin care am trecut, urmează Vîrpazar cu cunoscutu-i vin Vranac, se trece prin tunelul Sozina (2,5 euro), lung de cca 5 km şi am continuat pe drumul spre Petrovac (cam 15 km), unde ne-am cazat în jurul orei 12:30.

Nu am avut rezervare şi am coborât cu maşina pe nişte străzi înguste până aproape de plajă căutând cazare. Am fost contactaţi de un localnic care ne oferea o cameră cu 50 euro pe noapte (era foarte încântat de plasma pe care o avea, dar noi nu ştim sârba, limba nu dansul românesc, şi canalele lor de televiziune), cameră mică, cu vedere la un zid. Am mai văzut şi alte camere şi am ales camera la o vilă cam la 200 m de plajă, cu terasă şi vedere superbă a golfului, a insulei Katic şi a apei albastre. Nu avea plasmă, dar avea aer condiţionat şi era mare. Costul a fost de 30 euro pe noapte şi taxă ecologică de un euro pe zi de persoană. Am stat 6 nopţi şi ne-am simţit foarte bine.

Întoarcerea am demarat-o pe data de 29 iulie la ora 8:00, tot prin Vîrpazar cu oprire, prin Podgorica, pe la mânăstirea Moraca, cu oprire, şi înainte de intrarea în Mojkovak prin Bistrica în canionul Tara, 50 km. Este cel mai îngust canion din Europa, are 1300 m adâncime şi separă masivul Durmitor de masivul Ljubisnje. Este un traseu măreţ care merită făcut. Am traversat podul lângă localitatea Durdevica Tara, construit în 1940 de M. Mijat Trojanovic, lung de 365 m, înalt de 172 m, format din 5 arcuri, cel mai mare având 116 m. Am continuat drumul pe lângă Pljevlja, până la graniţă (drum destul de dificil, cu porţiuni în lucru) intrând în Serbia prin Jabuca (graniţa cu Serbia) la ora 15:00. Am stat la vamă cca o oră, fiind agomeraţie. Am mers spre Uzice, Krusevac unde ne-am cazat în jurul orei 20:00 la hotelul Rubin (46 euro cu mic dejun). La 7:30 (ora locală) am plecat spre Piteşti unde am ajuns în jurul orei 16:30, ora României. În total, la întoarcere am parcurs 1.025 km.

Pentru a nu vă mai întoarce ca noi aproape pe acelaşi drum, dar pentru a vedea cel mai bine minunatul Muntenegru vă recomand ca traseu de ducere cel pe care l-am făcut noi la întoarcere. (Piteşti- Turnu Severin- Kladovo- Negotin- Zajecar- Paracin- Pojate- Kraljevo- Uzice- Prijepolje- Jabuka- Pljevlja- Durdevica Tara- canionul Tara- Mojkovac-Kolasin (canion Tara şi canion Moraca) - Podgorica- Vîrpazar- tunel Sozina- Petrovac).

Pentru şoferi recomand atenţie permanentă la viteza legală, la echipajele de poliţie care sunt foarte multe şi vigilente pe tot traseul. Drumul nu este foarte dificil, se poate parcurge pe orice vreme, fiind destul de bun. Se poate merge si mai tare pe anumite porţiuni, dar acolo unde sunt serpentine şi drumuri înguste nu vă grăbiţi.

---

VIZUALIZĂRI: 7597 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI