Hotel Transatlantique - vechi, dar cu o terasa de poveste

TIPĂREȘTE

Am stat trei nopti la acest hotel in aprilie 2008. Experienta nu a fost dintre cele mai grozave, sa zicem, dar cum era prima data cand ma aflam in Maroc, am trecut destul de usor peste orice incovenient.

Transatlantique este un hotel de trei stele, destul de vechi (s-a contruit la inceputul secolului trecut, sub protectoratul francez). O cladire foarte frumoasa, in stil arabesc, cu fresce maure si mozaicuri colorate peste tot, dar cu mai putin confort. Un lobby foarte amplu, cu fotolii si canapele peste tot. Foarte curat, si cu personal destul de amabil (in general): pentru un bacsis de 20 dirhami, mi-au calcat hainele in fiecare zi si-mi zambeau continuu ori de cate ori ma vedeau, desi ne-am inteles in limba gimnastica, pentru ca eu nu vorbeam araba, iar ei nu intelegeau o boaba alta limba. Am rezolvat totul, insa, invitandu-i politicos in camera, aratandu-le hainele ceva sifonate din valiza, si imitand calcatul lor.

Fiind prima mea delegatie in afara la firma la care lucrez, am fost insotita de un coleg, care urma sa-mi prezinte viitorii parteneri. Ni s-au dat camere in doua aripi separate. A mea la etajul 1, o camera luminoasa si mare, cu un portocal in fata ferestrei. Camera colegului, la parter, intunecoasa si cu zabrele la geam. De cum am ajuns, acesta m-a si sunat sa cobor cu el la receptie pentru ca, intai ii lipsea un bec in hol, si apoi nu-i curgea apa calda. Cu unul dintre receptioneri experienta a fost ceva stranie si destul de neplacuta. Dar de acest lucru aveam sa mai dau si in zilele urmatoare pe acele meleaguri. Colegul nu vorbeste decat spaniola, asa ca eu faceam pe intermediarul. Ei bine, receptionerul continua sa se uite la colegul meu, chiar si atunci cand eu vorbeam. Daca interpretam aceste detalii pur si simplu ca pe niste chestii culturale, nu avem de ce sa ne facem griji. Pentru ca nu este lipsa de politete sau de educatie: marocanii sunt reticenti si grijulii in a “baga” prea mult in seama pe insotitoarea unui barbat, mai ales ca nu intotdeauna au de unde sa stie relatia dintre acestia. Poate ar trebui umblat putin, totusi, la aceasta atitudine, in sensul ca mai ales in marile hoteluri, cu multi turisti, se asteapta o amabilitate… universala, ca sa zic asa. Dar nu merita sa scoatem aceste lucruri din context.

Camera avea un mic hol la intrare, baia cu cada si chiuveta si un mic separeu pentru toaleta. Ca in orice hotel musulman, am mai zis asta si cu alte ocazii. Atat mobilierul cat si perdelele, lenjeria, etc. erau destul de vechi, dar nu m-a durut spatele :), semn ca salteaua era in conditii inca bune. Mi-a placut foarte mult imaginea portocalului din fata ferestrei: cred ca daca ma straduiam putin, as fi putut sa culeg cu mana mea o portocala. Daca as fi avut, insa, vedere spre oras, ar fi fost perfect.

La parter, hotelul are un bar in interior, foarte modern, si o terasa/gradina extraordinara, cu vederi asupra intregii medine, unde seara era o placere sa stai sa savurezi ceva racoros, intr-o atmosfera de basm aproape. Chiar si numai terasa aceea merita “vizita” la hotel. Acolo se afla si piscina, pe care nu am folosit-o insa, din lipsa de timp, desi am plecat de la Madrid cu cizme si cand am ajuns acolo, am scos rapid pantofii decupati din valiza :). Cum va spuneam, mozaicuri, canapele, pernute, etc., totul in stil maur, iar seara, cu orasul luminat si zidurile palatului regal si ale moscheelor luminate, era o feerie, ce sa mai. Daca mai adaugam si aroma dulce a plantelor si florilor de acolo, locul acela se transforma intr-un mic paradis.

Plina totusi (terasa) de insoliti oameni de afaceri marocani insotiti de “doamne de companie”. Am aflat ulterior ca un cuplu marocan sau chiar si mixt nu poate sta in aceeasi camera de hotel daca nu sunt casatoriti. Adica li se cere direct certificatul de casatorie. Insa… ca orice regula, sunt si exceptii. Mai precis, contra unui bacsis generos, receptionerii mai inchid ochii, pentru ca Marocul e ea o tara musulmana si traditionala, insa modernul ajunge peste tot in cele din urma :)

Micul dejun a fost grozav. Restaurantul este destul de amplu, iar produsele au fost pe gustul nostru. Sucul proaspat de portocale foarte dulce si aromat, iar painicile lor tipice - minunate. In prima seara am luat chiar si cina acolo, si totul a fost foarte bun si bine prezentat.

Hotelul nu se afla chiar foarte aproape de centru. Avantajul? Parcarea fara probleme, linistea, si, inca o data, privelistea aceea superba de pe terasa. Chiar si numai pentru acest lucru m-as mai intoarce acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 2412 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI