Moscheea Hassan II - Casablanca

TIPĂREȘTE

In Casablanca am dormit o singura noapte, desi am aterizat de cateva ori acolo in ultimii ani. Singurul obiectiv turistic vizitat de mine (si considerat, de altfel, atractia principala a orasului) a fost marea moschee Hassan al II-lea, aflata pe Boulevard Sidi Mohammed Ben Abdallah.

Am fost insotiti in aceasta vizita de un marocan foarte pitoresc, taximetrist din Meknes, care ne-a asteptat la aeroport pentru a ne duce in urbea lui, destinul nostru final. Nu insa inainte de a lua pranzul si de a vizita vestita moschee. Intr-un trafic haotic, cum v-am mai povestit si altadata, am reusit sa vedem, de cateva ori, din departare, minaretul inalt de 200mm (cam de doua ori inaltimea lui Notre Dame de Paris, ca sa va faceti o idee), care se vede de la kilometri distanta (depinzand de zona unde te afli, bineinteles). Inaltimea acestui minaret face ca moscheea Hassan II sa fie templul cel mai inalt din lume, lucru pe care nu-l stiam. Stiam doar ca este al doilea ca marime din lume, dupa moscheea din Meca.

Emotiile ne-au coplesit cand am parcat pe o straduta din fata moscheei. Noi suntem crestini, dar grandoarea templului nu are cum sa te lase indiferent, indiferent de religie. Am lasat taxiul captusit pe dinauntru cu o tabla cu tigri, care ne-a facut sa zambim de mai multe ori, si in care stapanul ne permitea sa aruncam mucurile de tigare pe jos :) (va puteti inchipui ce lux…) Piata in care se afla moscheea este si ea enorma, iar cladirile din jur tipic maure. Este una dintre putinele moschei din lume care permite vizita turistilor ne-musulmani (eu mai vizitasem una, mult mai mica, in Akcacoça, in nordul Turciei, in vara lui 99). A fost inaugurata in 1993 si s-a construit cu multe detalii high-tech de ultima generatie, precum rezistenta la cutremure, acoperis care se deschide automat pentru a lasa sa intre lumina soarelui, podea cu incalzire incorporata si usi electrice. Regele Hassan al II-lea, cel care a dat numele templului, a fost cel care a hotarat si locul construirii acesteia, deoarece Casa, capitala economica a tarii, trebuia sa aiba un edificiu emblematic care s-o diferentieze de alte orase. Cred ca a fost tare inspirat, pentru ca, daca Rabat, Fes, Meknes, Marrakech, etc., au multe vestigii si obiective turistice, nu acelasi lucru se poate spune si despre Casa. Exteriorul moscheei ocupa 30.000m2 si in ea au loc in jur de 100.000 persoane (curte+interior). Impresionant!!

Evident, a trebuit sa intram cu o tinuta decenta, chiar daca nu am putut vizita tot templul, pentru ca se apropia ora inchiderii. Coloane grandioase din marmura si granit, mozaicuri maure peste tot, multe incrustatii si ornamente in/din lemn, nenumarate fantani si lustre luxoase… Partea de jos este pentru barbati, iar etajul I pentru femei (rugaciunea de vineri). Tot jos se afla si locul unde musulmanii se spala pe maini si pe picioare inainte de rugaciune.

Ne-a placut scurta vizita. Nu am avut ghid, dar insotitorul nostru, din ce mai stia el si din ce mai intreba pe ici pe colo, ne explica si noua. Asa am aflat ca templul are si alte functii decat cea religioasa: adaposteste, printre altele, si o scoala coranica, sali de conferinta, biblioteci tematice si o parcare subterana. Iar asezarea ei (pe o peninsula artificiala – doua treimi din moschee se afla deasupra marii) se datoreaza faptului ca Hassan al II-lea s-a inspirat intr-un vers coranic care spune ca tronul lui Dumnezeu se afla pe apa.

Vizitele sunt cu ghid in mod normal, in diferite limbi, si dureaza cam o ora, dar cum noi am ajuns cam tarziu, ne-au lasat sa intram, la rugamintile taximetristului, sa aruncam o privire macar. Vizitele se fac numai dimineata (in afara de vineri, ziua lor sfanta), pana in ora 14h, si intrarea costa in jur de 10€ de persoana (100-120 dirhami), cu reduceri pentru studenti.

Ulterior colaboratorii mei care stau in Casa mi-au zis ca constructia moscheei a fost una polemica la vremea respectiva, pentru ca s-au daramat (fara indemnizatii pentru proprietari) multe case, desi versiunea oficiala este ca s-a facut pe locul unei foste piscine municipale. Arhitectul este (sau era) francez.

Dupa cum va spuneam, moscheea este cam singurul punct atractiv din intreg orasul, insa chiar si numai pentru a o vizita, merita un drum la Casa. Nu ezitati s-o contemplati din afara (eventual asezati pe micul zid de langa parcare) o bucatica cat de mica de timp. Acolo se respira o pace si o liniste greu de descris in cuvinte. Cel putin eu asta am simtit. Contrastul marmurei cu marea este impresionant. Dimensiunile, luxul si sofisticarea sunt iesite din comun. Moscheea este o adevarata vitrina de artizanat marocan, ca sa zic asa.

Daca aveti ocazia sa petreceti o noapte in Casablanca, veti vedea si laserul din minaret care lumineaza inspre Meca (si care are o “bataie” de aproximativ de 30km). Eu l-am vazut in aprilie anul trecut. Atunci am ajuns in Casa exact in ziua cu atentatul din Marrakech, iar seara, la hotel (Barceló), m-am cam speriat cand am auzit fluieraturi si mare harmalaie pe strada. Din fericire, era doar o multime de oameni care sarbatoreau victoria echipei lor de fotbal. Oricum, se spune ca locul cel mai sigur este cel in care abia a avut loc un atentat :), iar eu am aflat de acesta cand eram deja in avion, asa ca oricum n-as mai fi putut face drum intors.

Pentru mine Casablanca este, in afara de locul unde aterizez aproape de fiecare data cand ajung in Maroc, orasul unde am mancat pentru prima data cuscus si tajin la mama lor, si… moscheea Hassan II! N-o ratati sub nicio forma daca ajungeti in Maroc.

---

VIZUALIZĂRI: 5024 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI