...Sau unde omul sfințește locul

TIPĂREȘTE

Căci Patrick, atunci când ne-a prezentat sala de mese, unde aveam să luăm micul dejun, ne-a indicat, chiar în centru, masa noastră. Fără să vreau – și fără să spun vreun cuvânt – privirea mi-a alunecat spre un balconaș închis din trei părți de fereastră, cu vedere la curtea interioară și la munte, unde se afla o masă. A doua zi, dimineață, Patrick ne-a interceptat în drum spre masă și ne-a spus că ne-a mutat, la geam...

Cred că povestea asta ar fi suficientă pentru a recomanda Elderslie Guest House, de la ieșirea din Oban.

Un Bread&Breakfast intim, afacerea de familie a Lornei și a lui Patrick. Venind dinspre Fort William, străbați micul orășel Oban, prin port, urci pe strada Soroba, pe lângă Tesco și Aldi, ca să o faci la dreapta, după semafoarele de la pod. Pe un drum îngust cât un lat de mașină, mai cotești încă o dată, din scurt, la dreapta și ajungi la pensiune. Parcarea este puțin deasupra, iar clădirea, în arhitectura specifică zonei, te întâmpină, cald. De fapt, Patrick este cel care te întâmpină, zâmbitor, cu un puternic accent scoțian, povestindu-ți câte în lună și stele. Adică despre cameră, despre micul dejun – îți dă un formular pe care trebuie să îl completezi cu opțiunea de masă – despre posibilitățile de deplasare, altfel decât cu mașina. Îți vinde și un pont, o scurtătură prin sat către centru și port, ba chiar și locațiile unde poți mânca, ieftin, pește sau fructe de mare proaspăt recoltate de pescarii locali.

Că tot am vorbit de micul dejun... Atât de bogat și pe loc pregătit de același Patrick, îți ținea de foame pentru cel puțin o jumătate de zi!

Camera era suficient de spațioasă, fără să dea pe afară, dar bine compartimentată. Un pat mare, pe mijloc, cu o saltea mai mult decât confortabilă și două noptiere la cap constituia mobilierul principal. Două scaune și o măsuță, cu aparat pentru fiert apa, ceai și cafea din belșug, precum și bombonele aromate. Două sticle de apă plată, din partea casei...

Exista un dulap încastrat în perete, perfect pentru trolere și haine. Geamul larg, dădea în spate, spre curtea interioară, care semăna, la scară, cu grădinile pe care tocmai le vizitasem la castelele din Highlands. De altfel, totul acolo era de un bun gust aparte.

Ulterior aveam să descoperim foișorul, cu grătarul din dotare.

Revenind la cameră... Avea și televizor, cu mai puține posturi – oricum, nu l-am folosit, decât pentru a avea confirmarea buletinului meteo.

Iar punctul forte a fost baia. Nu, nu era nici un inconvenient; mare, cu cabină de duș în care puteai dormi, iluminată din belșug. Doar că, pentru prima dată în călătoriile britanice, am întâlnit chiuveta cu două robinete. Și atât de distanțate... Și atât de fierbinte apa caldă.

Noroc că am citit aici, pe AFA, despre metoda „clap-clap”, a bătutului din palme, detaliată de @ariciu...

Acum, numele pensiunii m-a intrigat, încă de la început. Mă gândeam dacă acesta are vreo legătură cu „elder” sau „elderly”, dar cum să îți faci reclamă și, mai ales, să atragi clienții, dacă îi faci, de la început, „vârsnici”?

Ca să aflu, din nou, legătura cu eroul național, Wallace. O biografie romanțată contemporană cu acesta îi dă ca loc de naștere satul Ellderslie, ca fiu al feudalului local (chiar dacă, pe blazonul lui Wallace, el însuși se numește fiul lui Alan Wallace).

Apropo de naționalism... Nu îmi este clar de ce am devenit atât de simpatici lui Patrick: pentru că eram români (așa, politically correct, pentru că, o săptămână mai devreme, unei tinere românce îi fusese refuzată cazarea la un hotel) sau pentru că purtam basca originală cu steagul și înscrisul „Euskal Herria”, pe principiul rezonării cu teritoriile separatiste...

Este o locație pe care o recomand, mai ales în perspectiva asaltului către insulele din vest...

---

VIZUALIZĂRI: 2118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI