La Durham și Newcastle

TIPĂREȘTE

Nu am avut prea multe zile lungi sau grele în circuitul pe care l-am făcut în vara trecută. Din cele 20, doar 2-3 au fost mai grele. De una dintre ele îmi amintesc adesea, dar când încep să vorbesc despre ea, primul lucru pe care îl spun este nu că a fost grea, ci că a fost una dintre cele mai frumoase.

Un popas la Liverpool urmat de două ore de drum, spre est, până la minunata catedrală gotică din York, din nou o oră și jumătate de drum cu autocarul și un alt popas la Durham, apoi iarăși la drum preț de vreo jumătate de oră până la Newcastle. Ce am văzut și ce am vizitat traversând Anglia de la vest la est și continuând apoi spre nord până în Scoția, în cea de-a cincea zi a circuitului nostru, am mai spus și voi mai spune, dar nu înainte de a menționa că noaptea ne-a prins tot pe drum. Pentru următoarele trei nopți aveam rezervată cazarea la Adamton Country House Hotel un vechi palat pierdut în izolarea unei păduri dese, aproape de Glasgow. De la Newcastle până la Glasgow am mai făcut vreo trei ore, așa încât trecuse de miezul nopții atunci când am ajuns la tihna unui pat de hotel. A fost o zi grea? A fost o zi lungă? A fost o zi frumoasă? Răspunsul meu: a fost o zi lungă, dar frumoasă, una dintre cele mai frumoase ale acestui circuit!

Durham - situat în nord-estul Angliei, este un oraș mic, cu mai puțin de 50000 de locuitori. Universitatea de aici - a treia ca vechime după Oxford și Cambridge - este una dintre cele mai bune din Marea Britanie. Din anul 1986 orașul se mândrește cu faptul că are înscrise două obiective pe Lista patrimoniului cultural mondial UNESCO - catedrala și castelul din apropiere.

Motivul pentru care am poposit la Durham a fost catedrala. Era a patra din ziua respectivă. Veți spune poate că a vizita patru catedrale într-o singură zi este deja prea mult. Dar, nu! A le cunoaște istoria și a le admira podoaba arhitectonică nu este un efort prea mare (cel puțin pentru mine), cu atât mai mult cu cât scopul călătoriei noastre în Marea Britanie a fost acela de a-i descoperi frumusețile.

Catedrala, castelul și alte câteva clădiri sunt așezate pe o înălțime, un fel de peninsulă formată de un meandru al râului Wear care curge prin oraș. Locul este verde și foarte frumos. La baza dealului se află Market Place, principala zonă comercială a orașului, cu o piață descoperită și cu o alta acoperită, permanentă.

Se spune că orașul a fost fondat în anul 995 de câțiva călugări care au decis că peninsula este un loc potrivit pentru a adăposti moaștele Sfântului Cuthbert. O legendă locală afirmă că rătăcind cu catafalcul, călugării au remarcat la un moment dat că acesta nu mai poate fi urnit din loc. Sfântul s-a arătat unuia dintre călugări cerându-i ca moaștele sale să fie duse într-un ostrov retras. O lăptăreasă care-și căutase vaca rătăcită și pe care o găsise în meandrul râului Wear, le-a arătat locul. Aici a fost adus trupul sfântului și aici s-a înălțat curând un modest adăpost din lemn. Ulterior a fost construită o biserică din piatră, care a dăinuit până în 1093 când a fost înlocuită cu biserica pe care o vedem și noi astăzi.

Basorelieful de pe fațada de sud (reprezentând-o pe lăptăreasă cu vaca ei), ca și sculptura din bronz (1997, Andrew Burton), de mari dimensiuni, reprezentând șase călugări transportând moaștele sfântului, fac cunoscută vizitatorilor legenda întemeierii orașului și a catedralei.

Catedrala din Durham - ca și toate celelalte - are istoria ei lungă și zbuciumată. Nu are rost să intrăm în amănunte cu atât mai mult cu cât ele pot fi găsite oricând de către cei interesați. Important de reținut este că prezentul edificiu a fost înălțat în vremea lui William de Calais, primul prinț-episcop numit de William Cuceritorul, iar completările majore și reconstrucțiile unor structuri existente au fost făcute în stil normand.

Vicisitudinile istoriei și-au pus amprenta asupra sfântului lăcaș, mormântul Sf. Cuthbert fiind distrus, mănăstirea benedictină dizolvată și folosită mai târziu ca închisoare provizorie pentru prizonierii de război din Scoția. Se spune că aici au fost închiși 3000 de prizonieri dintre care 1700 au murit din cauza condițiilor inumane, iar restul au fost vânduți ca sclavi în America de Nord.

Gata cu istoria pentru că e grea și prea apăsătoare! Să reținem faptul că edificiul este remarcabil pentru bolta naosului, cu arcade ample, transversale, sprijinite pe stâlpi subțiri în alternanță cu coloane masive. UNESCO apreciază că edificiul este unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură normandă, de aceea l-a inclus pe Lista patrimoniului cultural mondial (1986). De asemenea, important de reținut este că biblioteca acestui așezământ deține multe dintre primele cărți tipărite în Anglia, scrieri monahale, dar și trei copii ale renumitului document Magna Carta.

Catedrala din Durham este o importantă atracție nu doar pentru credincioși, ci și pentru turiști. După vizita în interior, se poate urca în turnul central (66 m înălțime) de unde se pot surprinde frumoase imagini ale orașului, dar noi nu am mai avut timp și pentru așa ceva. Ne mai aștepta un drum, scurt, de numai 29 km, până la Newcastle, apoi un altul, mai lung, până la cazare.

Newcastle

Mi-a plăcut Newcastle-upon-Tyne. Cel mai populat oraș din nord-estul Angliei surprinde în primul rând prin aspectul său actual, un amestec de vechi și nou și mai ales prin viața care pulsează aici.

Cunoscut în lumea turistică sub numele de Newcastle, însemnat pe hărți cu numele de Newcastle-upon-Tyne, orașul este așezat pe malul nordic al râului Tyne. Legătura cu malul sudic, la Gateshead, se face prin mai multe poduri, fiecare interesant în felul său. Apropierea de rău este remarcabilă prin multitudinea acestor poduri, unele pășind parcă peste oameni și peste clădiri cu magazine, cluburi și restaurante. Nu cred că am mai văzut vreodată un asemenea amalgam de clădiri, pasarele și picioare de pod.

Se pare că primul pod i se datorează împăratului Hadrian care a pus bazele așezării Pons Aelius, un fort roman. Fragmente din Zidul lui Hadrian - construit pentru apărare împotriva triburilor nordice - încă mai sunt vizibile la Newcastle. În 1080, favorizat de poziția strategică a locului, Robert Curthose, fiul lui William Cuceritorul, a ridicat aici o reședință din lemn. Din acel moment orașul a fost numit Novum Castellum sau New Castle. Șapte ani mai târziu construcția din lemn a fost înlocuită cu o alta, din piatră. Prin ce stăpâniri a mai trecut, ce vrăjmășii istorice a mai suportat, cum a fost reconstruit Newcastle - fortăreața din nordul Angliei - vă las să descoperiți singuri dacă sunteți interesați.

În anumite zone, Newcastle păstrează încă un aspect medieval. Străzi înguste, majoritatea pietonale, clădiri puțin înalte, cu lucarne, cupole și turnulețe, scări care duc de la râu spre părțile superioare ale centrului orașului vechi și bineînțeles castelul, toate te poartă cu gândul în trecut. Am aflat că Newcastle are trei catedrale - una anglicană, una romano-catolică și alta coptă - dar noi nu am vizitat niciuna. În afară de faptul că la ora la care am ajuns noi în oraș trebuie să fi fost toate închise, celelalte patru pe care le vizitaserăm în cursul aceleiași zile ne erau suficinte. Cum spuneam, mie mi-au plăcut cheiurile râului Tyne și salba de poduri impunătoare care se poate admira de acolo.

Nu am vizitat castelul, dar l-am văzut și l-am fotografiat de la distanță. Castelul este situat în centrul orașului, iar în imediata lui apropiere se află un viaduct de cale ferată, linia principală a coastei de est a Angliei, cea care leagă Newcastle de Scoția.

De reținut că nu se mai păstrază nimic din construcția originală a castelului. Ceea ce se vede în zilele noastre este ceea ce a mai rămas din castelul înălțat în 1172-1177 de Henric al II-lea. De asemenea se mai păstrează marea poartă de acces în castel, construită mai târziu, numită Poarta neagră. Acestea se pot vizita, dar pentru că pe noi timpul începuse să ne preseze, ne-am mulțumit cu o plimbare pe chei și în zona veche a orașului. Este de imaginat că din înălțimea crenelurilor se pot surprinde frumoase imagini cu râul Tyne traversat de poduri, cu turnurile catedralelor sau cu gara centrală care se află în apropiere.

Dacă cineva ajunge acolo, aștept cu viu interes impresii și fotografii. Deocamdată, pe AmFostAcolo nu există informații despre Durham și Newcastle. Nici nu știu unde să încadrez acest articol.

---

VIZUALIZĂRI: 2709 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI