The Fishguard Bay Hotel

TIPĂREȘTE

Ziua de 19 august 2016 a fost mai agitată decât celelalte. Pentru că marea - și ea agitată de furtuni - nu ne-a permis transferul din Rosslare (Irlanda) direct la Fishguard (Țara Galilor), a trebuit să continuăm până la Dublin de unde - îmbarcați pe Irish Ferries - am ajuns la Holyhead. A fost o cursă de noapte de trei ore (21.00 - 24.00) urmată de alte 4 ore și jumătate de parcurs pe uscat, cu autocarul, până la Fishguard unde aveam rezervată cazarea. Amănuntele nu contează aici. Ceea ce contează este că am ajuns la hotel târziu, că am găsit confortul unui pat abia la ora 5.30, iar camera ne-a fost lăsată doar până la 11.00. Micul dejun a fost și el întârziat, decalat prin bunăvoința personalului, iar după eliberarea camerelor noi am așteptat până la ora 14.15 să se împlinească timpul în care - conform normelor în vigoare - autocarul avea interval impus de staționare. Bineînțeles, toate astea au generat alte decalări ale programului zilei următoare, dar... asta este o nouă poveste.

Să revin la The Fishguard Bay Hotel.

Recepția. La sosire, târziu în noapte (mai degrabă spre dimineață) n-am putut observa mare lucru. De altfel, toate îmi păreau atunci lipsite de importanță.

La recepție, de fapt un ghișeu plasat în dreapta intrării principale, fiecare am primit câte o hârtiuță pe care era înscris numărul camerei. Cheile așteptau în uși.

Cu bilețelul în mână, urc la etajul 2, târâi bagajele până în fața camerei 208 care îmi fusese repartizată, dar nu găsesc nici o cheie în ușa care, bineînțeles, era încuiată. Pe tot culoarul de la etajul 2 nu se vedea nici o cheie. Las bagajele la ușă, cobor la recepție unde îl întâlnesc pe ghid și-i povestesc întâmplarea. Poate că nu m-a crezut sau poate că era și el prea obosit ca să mai poată înțelege ceva..., urcă două etaje (și eu după el) pentru ca să constate că într-adevăr în ușă nu se afla nici o cheie. Din nou am coborât, iar la recepție, în cele din urmă mi s-a înmânat cheia camerei 208. Și toate astea, la ora 5 dimineața, după o noapte petrecută pe vapor și în autocar.

Holurile de la etaje, precum și scara sunt mochetate, iar la nivelul fiecărui etaj, lângă scară și lift, există un spațiu larg dotat cu fotolii și măsuțe. În atâtea drumuri dus-întors, n-am avut cum să nu observ aceste amănunte.

Camera 208. Camera care mi-a fost repartizată este pregătită pentru a găzdui o singură persoană. Patul este bun, cu pilotă și două perne (plus încă una, decorativă, în aceeași nuanță de maro ca și traversa). Noptieră, birou cu oglindă fixată în perete, două scaune capitonate, suport pentru bagaje, dulap cu umerașe, cam acesta este mobilierul încăperii. În dulap se găseau o pernă și o pătură de rezervă, pe birou televizorul cu player, iar lângă pat telefonul și radioul.

Pereții sunt tapetați, iar pardoseala este acoperită cu mochetă (aceeași mochetă ca și în baie). În cameră există calorifer, dar și un alt calorifer - electric - probabil pentru momentele în care este necesară mai multă căldură. N-a fost și cazul nostru. Serviciul pentru ceai/cafea (cană electrică, ceașcă cu farfurioară și linguriță, ness, lapte, ceai și zahăr în doze mici) a fost o prezență deja obișnuită și chiar l-am folosit.

Pe măsuța de lângă fereastră exista o mapă cu informații utile pentru vizitatori, inclusiv cu istoricul hotelului. Dar cine să-l citească la ora sosirii acolo? Abia m-am îndurat să fac niște fotografii înainte de a deranja patul și de a mă afunda pentru câteva ore în moliciunea lui. Doar înainte de a părăsi definitiv camera am observat și alte detalii între care și acela că vederea este spre spatele clădirii, adică spre pădure.

Baia. Baia este frumoasă, renovată, dar păstrând încă izul de trecut. De mult n-am mai văzut o baie pardosită cu mochetă. O oglindă mică de sub care parcă lipsea etajera, se află deasupra chiuvetei de stil vechi, cu două robinete. Mai mult decât atât, și cada este dotată tot cu două robinete, unul pentru apa caldă și altul pentru apa rece, dar aici parcă și-ar mai găsi o justificare. Apa pentru duș beneficiază de un reglaj separat, destul de alambicat, dar pe care nu prea ai chef să-l descifrezi la ora 5 dimineața.

4 prosoape curate plus consumabile (un săpunel tip turist, două plicuri cu gel de duș, hârtie igienică, inclusiv o prea generoasă rezervă), fac parte din dotările băii.

Mai trebuie să menționez că aprinderea luminii și pornirea aerisirii în baie se fac simultan, prin tragere de o ațișoară care îți apare în fața ochilor de îndată ce deschizi ușa.

Mic dejun. Nu pot considera că micul nostru dejun întârziat (l-am servit după ora 11.00) poate fi considerat un etalon pentru micul dejun de la The Fishguard Bay Hotel - Fishguard, așa că nu prea știu ce să spun referitor la acest aspect. Pe mese am găsit tacâmuri, cești și farfurii. Fiecăruia în parte ni s-a adus câte un sandwich cald, cu șuncă, așezat pe o farfurie atât de fierbinte încât nu o puteam atinge. Am mai completat cu unt, gem, lapte și turte de cereale expandate, cu suc de portocale și bineînțeles cu cafeaua foarte binevenită după o noapte atât de scurtă.

Concluzie.

Dacă în drumurile voastre veți ajunge în Fishguard - orășelul de coastă din Pembrokeshire (Țara Galilor) - rețineți că amplasamentul hotelului este foarte frumos, aerul este curat, iar zona liniștită. Probabil că veți fi puțin mirați de vechiul stil al dotărilor din baie. După clipa de acomodare, totul va fi OK.

Am fost cazată la The Fishguard Bay Hotel - Fishguard la 19 august 2016 (mai bine zis în zorii zilei de 20 august 2016).

---

VIZUALIZĂRI: 1547 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI